Lună: august 2014

Să ştii, fiica mea iubită, că, de câte ori va privi cineva la Mine în Sf. Euharistie cu credinţă şi cu evlavie, de atâtea ori voi privi şi Eu la el şi în cer se va bucura de fericirea deosebită de a fi privit de Mine (Isus către Sf. Gertruda).

Ora de adoraţie este o oră petrecută împreună cu Isus Euharisticul, amintindu-ne de suferinţele lui din Grădina Ghetsimani şi străduindu-ne să-L mângâiem şi să ispăşim vătămările ce I se aduc. Se pot face diferite rugăciuni. Mai jos oferim un posibil model.

Ora de adoraţie cuprinde patru puncte, corespunzând cu cele patru scopuri ale jertfei:

1. Adoraţie – închinare, recunoaşterea măririi lui Dumnezeu şi a supunerii noastre;

2. Mulţumire pentru binefacerile primite;

3. Ispăşire pentru păcatele noastre şi ale altora;

4. Rugăciune pentru lipsurile noastre şi ale Bisericii.

Să petrecem, deci, cu Isus o oră, unindu-ne cu El prin:

1. Adoraţie – închinare, recitând, dacă suntem singuri, sau cântând, dacă suntem mai mulţi:

Te ador, Isuse, Dumnezeu ascuns,
În această Taină nouă nepătruns;
Inima mea-ntreagă Ţie Ţi-o jertfesc,
Când sub vălul pâinii dornic Te privesc.

Simţurilor mele Tu le eşti ascuns,
Singură credinţa Taina Ţi-a pătruns;
Cred tot ce mi-ai spus Tu, Fiule-ntrupat,
Căci Tu eşti Cuvântul cel adevărat.

S-ascundea pe Cruce ce-i dumnezeiesc,
Iar aici s-ascunde şi ce-i omenesc.
Cred că eşti de faţă, Om şi Dumnezeu,
Mângâierea dulce-a sufletului meu.

Rănile-Ţi, ca Toma, Doamne, nu le văd,
Dar ca şi el, Domn şi Dumnezeu Te cred.
Dă-mi credinţă vie, dă-mi ca să sperez
Şi-n iubire-aprinsă Ţie să-Ţi urmez.

Taină de-amintire-a morţii Domnului,
Pâine de viaţă eşti Tu omului.
Fii şi mie pururi dulce nutremânt,
Singura-mi dulceaţă pe acest pământ.

O, Isuse bune, Miel însângerat,
Spală al meu suflet de orice păcat,
Căci din al Tău Sânge chiar şi-un singur strop,
Poate ca să spele-al rănilor potop.

O, Isuse, Doamne, tainic Dumnezeu,
Împlineşte dorul sufletului meu:
Fă să cadă vălul de pe faţa Ta
Şi-n vecia-ntreagă să Te pot vedea.

2. Mulţumire: Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te bine-cuvântăm, Ţie-Ţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeul nostru. (Se poate recita sau cânta şi Doxologia cea mare).

3. Ispăşire:

Doamne, Cristoase, Inimii Tale,
Noi, păcătoşii, ne închinăm
Şi din această jalnică vale
Sus către ceruri rugi înălţăm.
Viaţa noastră-i trudă şi chin,
Tu ne ascultă lungul suspin.

Inima Ta, o, bune Isuse,
Fie de-a pururi scăparea mea

Frânţi de necazuri, Doamne, vom merge,
La pieptu-Ţi capul ne vom pleca;
Lacrima noastră Tu o vei şterge
Bune Isuse, cu mila Ta.
În chipul nostru lâncezitor,
Tu ne-ntinzi mână de ajutor.

Inima Ta, o, bune Isuse,
Fie de-apururi scăparea mea

Cu mari păcate Inima-Ţi bună,
Blânde Isuse, noi am rănit;
Cu răutatea noastră nebună
Pe Cruce iarăşi Te-am răstignit;
La-ale Tale blânde şi dulci chemări,
Am răspuns, Doamne, cu vătămări.

Inima Ta, o, bune Isuse,
Fie de-a pururi scăparea mea

Tu eşti a noastră dulce scăpare,
Toţi întru Tine nădăjduim;
Doamne, ascultă a noastră strigare
Şi vezi căinţa ce-Ţi oferim.
Ai Tăi, Isuse, ai Tăi suntem,
Să Te mai pierdem, noi nu mai vrem.

Inima Ta, o, bune Isuse,
Fie de-a pururi scăparea mea

Prin mijlocirea Neprihănitei,
Astăzi Îţi cerem mii de-ndurări.
Stinge, Isuse, focul ispitei,
Dă-ne tărie în încercări.
Dă-ne-n viaţă să Te iubim,
Şi-n veşnicie ai Tăi să fim.

Inima Ta, o, bune Isuse,
Fie de-a pururi scăparea mea

4. Rugăciune de cerere: Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele: arderea de seară.

Isuse preadulce, Cristoase, Isuse îndelung răbdătorule, vindecă rănile sufletului meu şi îndulceşte inima mea, mult milostive, Te rog, Isuse, Mântuitorul meu, ca să Te măresc, fiind mântuit.

Timpul ce mi l-ai dat, nejudecat l-am prădat, Isuse al meu; drept aceea nu mă lepăda, ci cheamă-mă înapoi, Te rog, Stăpâne, şi mă mântuieşte.

Vindecă, Isuse al meu, rănile sufletului meu şi scapă-mă din mâna stricătorului de suflete, Isuse al meu, şi mă mântuieşte.

Tu eşti lumina minţii mele, Isuse al meu, Tu eşti mântuirea sufletului meu deznădăjduit, Mântuitorule, de pedeapsă şi de gheenă scapă-mă pe mine care strig: mântuieşte-mă, Isuse al meu, pe mine păcătosul.

Isuse al meu, mult milostiv, primeşte-mă pe mine cel ce mă mărturisesc şi mântuieşte-mă de stricăciune, Stăpâne.

Isuse, cu frică strig: primeşte-mă şi cârmuieşte-mă la limanul cel bun, ca, mântuindu-mă, să-Ţi cânt: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Am căzut, Isuse, între tâlhari stricători de suflete şi sunt despuiat de haina ţesută de Dumnezeu şi zac acoperit de vânătăi; vin şi untdelemn toarnă peste mine, Isuse.

Să nu fiu alungat din gloria Ta, să nu ajung pe partea de-a stânga, preadulce Isuse, ci, unindu-mă cu oile Tale de-a dreapta, odihneşte-mă ca un milostiv.

Stăpâne Cristoase, Cel ce cu pătimirile Tale ai vindecat patimile mele şi cu rănile Tale ai însănătoşit rănile mele, dă-mi, celui ce am greşit, lacrimi de pocăinţă; umple trupul meu cu mireasma trupului Tău dătător de viaţă şi, cu sângele Tău, îndulceşte sufletul meu de amărăciunea cu care m-a adăpat potrivnicul.

Ridică la Tine mintea mea plecată spre cele de jos şi scoate-mă din prăpastia pierzării, că nu am pocăinţă, nu am înfrângere, nu am lacrimă de mângâiere care să mă ducă la adevărata moştenire. Întunecată îmi este mintea de patimile lumeşti şi nu pot privi spre Tine în suferinţă, nu mă pot încălzi cu lacrimile iubirii Tale. Ci, Stăpâne, vistieria bunătăţilor, dăruieşte-mi îndreptare deplină şi inimă tare ca să Te caut; dăruieşte-mi harul Tău şi voi înnoi în mine chipul icoanei Tale. Te-am părăsit, Tu nu mă părăsi Caută-mă şi povăţuieşte-mă la păşunea Ta, numără-mă cu oile turmei Tale alese şi, împreună cu ele, hrăneşte-mă cu verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine; pentru rugăciunile Preasfintei Tale Mame şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Amin.

(din “Cartea de rugăciuni” sub îngrijirea pr. prof. Anton Goţia,
Editura Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1996)