De ţinut minte – pentru credincioşi

Menirea noastră pe pământ este să-L cunoaştem pe Dumnezeu, să-L iubim, să-I servim şi aşa să ajungem la fericirea cerească. Îl cunoaştem pe Dumnezeu din credinţă, Îl iubim şi-L servim prin împlinirea poruncilor şi folosirea mijloacelor harului dumnezeesc.

I. Credinţa se cuprinde pe scurt în Simbolul Credinţei

II. Izvoarele credinţei sunt: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie.

1. Sfânta Scriptură, se compune din 72 de cărţi: 45 ale Vechiului Testament şi 27 ale Noului Testament.

a) Cele 45 de cărţi ale Vechiului Testament sunt: Facerea (Geneza), Ieşirea (Exodul), Leviticul, Numerii, Deuteronomul (acestea alcătuiesc Pentateucul sau cele cinci cărţi ale lui Moise), Iosua, Judecătorii, Rut, 4 cărţi ale Împăraţilor, 2 cărţi ale Cronicilor, 2 cărţi ale lui Ezdra, Tobia, Iudit, Estera, Iov, Psalmii lui David, Pildele lui Solomon, Eclesiastul, Cântarea cântărilor, Înţelepciunea lui Solomon, Eclesiasticul (sau Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah), Isaia, Ieremia (cu Baruh), Plângerile lui Ieremia, Ezechil, Daniel, Ageu, Amos, Abdia, Avacum, Ioil, Iona, Malachia, Mihea, Naum, Osea, Sofonie, Zaharia, 2 cărţi ale Macabeilor.

b) Cele 27 cărţi ale Noului Testament sunt: Evanghelia după Sfântul Matei, Evanghelia după Sfântul Marcu, Evanghelia după Sfântul Luca, Evanghelia după Sfântul Ioan, Faptele Apostolilor, 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel: Epistola către Romani, 2 Epistole către Corinteni, Epistola către Galateni, Epistola către Efeseni, Epistola către Filipeni, Epistola către Coloseni, 2 Epistole către Tesaloniceni, 2 Epistole către Timotei, Epistola către Tit, Epistola către Filimon, Epistola către Evrei, Epistola Catolică a Sfântului Apostol Iacob, 2 Epistole Catolice ale Sfântului Apostol Petru, 3 Epistole Catolice ale Sfântului Apostol Ioan, Epistola Catolică a Sfântului Apostol Iuda şi Apocalipsul Sfântului Apostol Ioan.

2. Sfânta Tradiţie în decursul veacurilor a fost întemeiată în următoarele momente:

a) Decretele celor 21 de Concilii Ecumenice: Niceea, 325; Constantinopol I, 381; Efes, 431; Calcedon, 451; Constantinopol II, 553; Constantinopol III, 680-1; Niceea II, 787; Constantinopol IV, 869-870; Lateran I, 1123; Lateran II, 1139; Lateran III, 1179; Lateran IV, 1215; Lion I, 1245; Lion II, 1274; Vienne, 1311-1312; Konstanz, 1414-1418; Florenţa, 1439; Lateran V, 1512-17; Tridentin 1545-63; Vatican I 1869-70, Vatican II, 1962-1965.

b) Simbolurile credinţei.

c) Catehismele.

d) Cărţile liturgice.

e) Scrierile Sfinţilor Părinţi.

f) Actele Martirilor.

g) Monumentele arheologice.

h) Scrierile Teologilor.

III. Dar, pentru ca să ne mântuim, nu ajunge numai să credem ce ne-a descoperit Dumnezeu, ci trebuie să împlinim cele 10 porunci dumnezeieşti şi bisericeşti.

1. Poruncile dumnezeieşti

2. Poruncile bisericeşti

IV. Pentru a duce o viaţă morală până la sfârşitul vieţii, avem nevoie de puteri spirituale cu ajutorul cărora să facem ceea ce ne porunceşte raţiunea şi credinţa. Aceste puteri sau energii ale sufletului se numesc virtuţi şi ne orientează spre săvârşirea binelui. Virtuţile sunt:

1. Naturale:

a) Intelectuale (ştiinţa, înţelepciunea, arta).

b) Morale (prudenţa, dreptatea, tăria şi cumpătul).

2. Supranaturale:

a) Teologice (credinţa, speranţa, iubirea).

b) Morale: prudenţa, dreptatea, tăria şi cumpătul. La acestea, se adaugă: evlavia, ascultarea, recunoştinţa, castitatea, blândeţea, răbdarea, modestia, umilinţa etc.

V. Pe lângă poruncile dumnezeieşti şi bisericeşti, cei care simt chemarea spre călugărie trebuie să mai urmeze sfaturile evanghelice:

1. Sărăcia de bună voie.

2. Castitatea perfectă.

3. Ascultarea.

VI. Ca să ne păstrăm credinţa, să păzim poruncile şi să urmăm sfaturile evanghelice, avem lipsă de harul lui Dumnezeu care e de două feluri:

1. Ajutător.

2. Sfinţitor.

VII. Mijloacele mai de seamă pentru primirea harului lui Dumnezeu sunt: rugăciunea prin care cerem harul lui Dumnezeu şi Sfintele Taine prin care ni se dă harul sfinţitor.

1. Rugăciunea este înălţarea afectuoasă a sufletului la Dumnezeu. Poate fi orală şi mentală (meditaţia).

2. Sfintele Taine sunt: Botezul, Mirul, Euharistia, Pocăinţa, Maslul, Preoţia, Căsătoria.

VIII. Odată cu vărsarea virtuţilor supranaturale în sufletele noastre, prin botez, noi primim cele şapte daruri ale Spiritului Sfânt: înţelepciunea, înţelegerea, sfatul, tăria, ştiinţa, evlavia, temerea de Dumnezeu.

IX. Efectele virtuţilor teologice şi ale darurilor Spiritului Sfânt sunt:

a) Fericirile evanghelice

b) Fructele Spiritului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea poftelor, modestia, continenţa, castitatea.

X. Pentru a înlătura păcatul, un mijloc foarte eficient este meditarea celor din urmă stadii ale omului: Moartea, Raiul, Judecata, Purgatoriul, Iadul.

XI. Ca să ai siguranţă că nu greşeşti, îndreaptă-ţi privirea spre Roma (Vatican) unde este Maestrul Infailibil al adevărurilor de credinţă şi morală: Sfântul Părinte Papa.

Dacă ştii acestea, fericit vei fi de le vei face!

(din “Cartea de rugăciuni” sub îngrijirea pr. prof. Anton Goţia,
Editura Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1996
)

Litania în cinstea Sfintei Fecioare

Doamne, îndură-Te spre noi,
Cristoase, îndură-Te spre noi,
Doamne, îndură-Te spre noi,
Cristoase, auzi-ne.
Cristoase, ascultă-ne.
Tată din cer, Dumnezeule, îndură-Te spre noi,
Fiule, Răscumpărătorul lumii, Dumnezeule, îndură-Te spre noi.
Spirite Sfânt, Dumnezeule, îndură-Te spre noi.
Sfântă Treime, un singur Dumnezeu, îndură-Te spre noi.
Sfântă Marie, roagă-te pentru noi
Sfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pentru noi
Sfântă fecioară a fecioarelor, roagă-te pentru noi
Mama lui Cristos, roagă-te pentru noi
Mama harului dumnezeiesc, roagă-te pentru noi
Mamă nepătată, roagă-te pentru noi
Mamă preacurată, roagă-te pentru noi
Mamă neprihănită, roagă-te pentru noi
Mamă pururea fecioară, roagă-te pentru noi
Mamă vrednică de iubire, roagă-te pentru noi
Mamă minunată, roagă-te pentru noi
Mama bunului sfat, roagă-te pentru noi
Mama Creatorului, roagă-te pentru noi
Mama Mântuitorului, roagă-te pentru noi
Fecioară prea înţeleaptă, roagă-te pentru noi
Fecioară vrednică de cinste, roagă-te pentru noi
Fecioară vrednică de laudă, roagă-te pentru noi
Fecioară puternică, roagă-te pentru noi
Fecioară miloasă, roagă-te pentru noi
Fecioară credincioasă, roagă-te pentru noi
Oglinda dreptăţii, roagă-te pentru noi
Scaunul înţelepciunii, roagă-te pentru noi
Pricina bucuriei noastre, roagă-te pentru noi
Vas spiritual, roagă-te pentru noi
Vas vrednic de cinste, roagă-te pentru noi
Vas vestit de cucernicie, roagă-te pentru noi
Trandafire tainic, roagă-te pentru noi
Turnul lui David, roagă-te pentru noi
Turn de fildeş, roagă-te pentru noi
Casă de aur, roagă-te pentru noi
Chivotul legii, roagă-te pentru noi
Poarta Cerului, roagă-te pentru noi
Steaua dimineţii, roagă-te pentru noi
Tămăduitoarea bolnavilor, roagă-te pentru noi
Scăparea păcătoşilor, roagă-te pentru noi
Mângâierea mâhniţilor, roagă-te pentru noi
Ajutorul creştinilor, roagă-te pentru noi
Regina Îngerilor, roagă-te pentru noi
Regina Patriarhilor, roagă-te pentru noi
Regina Profeţilor, roagă-te pentru noi
Regina Apostolilor, roagă-te pentru noi
Regina Martirilor, roagă-te pentru noi
Regina Mărturisitorilor, roagă-te pentru noi
Regina Fecioarelor, roagă-te pentru noi
Regina tuturor Sfinţilor, roagă-te pentru noi
Regină zămislită fără prihană strămoşească, roagă-te pentru noi
Regină înălţată cu trup la cer, roagă-te pentru noi
Regina preasfântului Rozar, roagă-te pentru noi
Regina păcii, roagă-te pentru noi
Mielul lui Dumnezeu, Care ridici păcatele lumii, iartă-ne, Doamne,
Mielul lui Dumnezeu, Care ridici păcatele lumii, ascultă-ne, Doamne,
Mielul lui Dumnezeu, Care ridici păcatele lumii, îndură-Te spre noi.

Preotul: Roagă-te pentru noi, Sfântă Născătoare de Dumnezeu.
Credincioşii: Ca să ne facem vrednici de făgăduinţele lui Cristos.
Preotul: Să ne rugăm:

Dă-ne, Doamne Dumnezeule, harul pentru ca noi, servii Tăi, să ne bucurăm de sănătatea neîncetată a minţii şi a trupului şi, prin mijlocirea Preasfintei Maria pururea Fecioară, să fim mântuiţi de tristeţea de acum şi să ne bucurăm de fericirea veşnică. Amin.

(din “Cartea de rugăciuni” sub îngrijirea pr. prof. Anton Goţia,
Editura Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1996
)

Ora de Adoraţie

Să ştii, fiica mea iubită, că, de câte ori va privi cineva la Mine în Sf. Euharistie cu credinţă şi cu evlavie, de atâtea ori voi privi şi Eu la el şi în cer se va bucura de fericirea deosebită de a fi privit de Mine (Isus către Sf. Gertruda).

Ora de adoraţie este o oră petrecută împreună cu Isus Euharisticul, amintindu-ne de suferinţele lui din Grădina Ghetsimani şi străduindu-ne să-L mângâiem şi să ispăşim vătămările ce I se aduc. Se pot face diferite rugăciuni. Mai jos oferim un posibil model.

Ora de adoraţie cuprinde patru puncte, corespunzând cu cele patru scopuri ale jertfei:

1. Adoraţie – închinare, recunoaşterea măririi lui Dumnezeu şi a supunerii noastre;

2. Mulţumire pentru binefacerile primite;

3. Ispăşire pentru păcatele noastre şi ale altora;

4. Rugăciune pentru lipsurile noastre şi ale Bisericii.

Să petrecem, deci, cu Isus o oră, unindu-ne cu El prin:

1. Adoraţie – închinare, recitând, dacă suntem singuri, sau cântând, dacă suntem mai mulţi:

Te ador, Isuse, Dumnezeu ascuns,
În această Taină nouă nepătruns;
Inima mea-ntreagă Ţie Ţi-o jertfesc,
Când sub vălul pâinii dornic Te privesc.

Simţurilor mele Tu le eşti ascuns,
Singură credinţa Taina Ţi-a pătruns;
Cred tot ce mi-ai spus Tu, Fiule-ntrupat,
Căci Tu eşti Cuvântul cel adevărat.

S-ascundea pe Cruce ce-i dumnezeiesc,
Iar aici s-ascunde şi ce-i omenesc.
Cred că eşti de faţă, Om şi Dumnezeu,
Mângâierea dulce-a sufletului meu.

Rănile-Ţi, ca Toma, Doamne, nu le văd,
Dar ca şi el, Domn şi Dumnezeu Te cred.
Dă-mi credinţă vie, dă-mi ca să sperez
Şi-n iubire-aprinsă Ţie să-Ţi urmez.

Taină de-amintire-a morţii Domnului,
Pâine de viaţă eşti Tu omului.
Fii şi mie pururi dulce nutremânt,
Singura-mi dulceaţă pe acest pământ.

O, Isuse bune, Miel însângerat,
Spală al meu suflet de orice păcat,
Căci din al Tău Sânge chiar şi-un singur strop,
Poate ca să spele-al rănilor potop.

O, Isuse, Doamne, tainic Dumnezeu,
Împlineşte dorul sufletului meu:
Fă să cadă vălul de pe faţa Ta
Şi-n vecia-ntreagă să Te pot vedea.

2. Mulţumire: Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te bine-cuvântăm, Ţie-Ţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeul nostru. (Se poate recita sau cânta şi Doxologia cea mare).

3. Ispăşire:

Doamne, Cristoase, Inimii Tale,
Noi, păcătoşii, ne închinăm
Şi din această jalnică vale
Sus către ceruri rugi înălţăm.
Viaţa noastră-i trudă şi chin,
Tu ne ascultă lungul suspin.

Inima Ta, o, bune Isuse,
Fie de-a pururi scăparea mea

Frânţi de necazuri, Doamne, vom merge,
La pieptu-Ţi capul ne vom pleca;
Lacrima noastră Tu o vei şterge
Bune Isuse, cu mila Ta.
În chipul nostru lâncezitor,
Tu ne-ntinzi mână de ajutor.

Inima Ta, o, bune Isuse,
Fie de-apururi scăparea mea

Cu mari păcate Inima-Ţi bună,
Blânde Isuse, noi am rănit;
Cu răutatea noastră nebună
Pe Cruce iarăşi Te-am răstignit;
La-ale Tale blânde şi dulci chemări,
Am răspuns, Doamne, cu vătămări.

Inima Ta, o, bune Isuse,
Fie de-a pururi scăparea mea

Tu eşti a noastră dulce scăpare,
Toţi întru Tine nădăjduim;
Doamne, ascultă a noastră strigare
Şi vezi căinţa ce-Ţi oferim.
Ai Tăi, Isuse, ai Tăi suntem,
Să Te mai pierdem, noi nu mai vrem.

Inima Ta, o, bune Isuse,
Fie de-a pururi scăparea mea

Prin mijlocirea Neprihănitei,
Astăzi Îţi cerem mii de-ndurări.
Stinge, Isuse, focul ispitei,
Dă-ne tărie în încercări.
Dă-ne-n viaţă să Te iubim,
Şi-n veşnicie ai Tăi să fim.

Inima Ta, o, bune Isuse,
Fie de-a pururi scăparea mea

4. Rugăciune de cerere: Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele: arderea de seară.

Isuse preadulce, Cristoase, Isuse îndelung răbdătorule, vindecă rănile sufletului meu şi îndulceşte inima mea, mult milostive, Te rog, Isuse, Mântuitorul meu, ca să Te măresc, fiind mântuit.

Timpul ce mi l-ai dat, nejudecat l-am prădat, Isuse al meu; drept aceea nu mă lepăda, ci cheamă-mă înapoi, Te rog, Stăpâne, şi mă mântuieşte.

Vindecă, Isuse al meu, rănile sufletului meu şi scapă-mă din mâna stricătorului de suflete, Isuse al meu, şi mă mântuieşte.

Tu eşti lumina minţii mele, Isuse al meu, Tu eşti mântuirea sufletului meu deznădăjduit, Mântuitorule, de pedeapsă şi de gheenă scapă-mă pe mine care strig: mântuieşte-mă, Isuse al meu, pe mine păcătosul.

Isuse al meu, mult milostiv, primeşte-mă pe mine cel ce mă mărturisesc şi mântuieşte-mă de stricăciune, Stăpâne.

Isuse, cu frică strig: primeşte-mă şi cârmuieşte-mă la limanul cel bun, ca, mântuindu-mă, să-Ţi cânt: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Am căzut, Isuse, între tâlhari stricători de suflete şi sunt despuiat de haina ţesută de Dumnezeu şi zac acoperit de vânătăi; vin şi untdelemn toarnă peste mine, Isuse.

Să nu fiu alungat din gloria Ta, să nu ajung pe partea de-a stânga, preadulce Isuse, ci, unindu-mă cu oile Tale de-a dreapta, odihneşte-mă ca un milostiv.

Stăpâne Cristoase, Cel ce cu pătimirile Tale ai vindecat patimile mele şi cu rănile Tale ai însănătoşit rănile mele, dă-mi, celui ce am greşit, lacrimi de pocăinţă; umple trupul meu cu mireasma trupului Tău dătător de viaţă şi, cu sângele Tău, îndulceşte sufletul meu de amărăciunea cu care m-a adăpat potrivnicul.

Ridică la Tine mintea mea plecată spre cele de jos şi scoate-mă din prăpastia pierzării, că nu am pocăinţă, nu am înfrângere, nu am lacrimă de mângâiere care să mă ducă la adevărata moştenire. Întunecată îmi este mintea de patimile lumeşti şi nu pot privi spre Tine în suferinţă, nu mă pot încălzi cu lacrimile iubirii Tale. Ci, Stăpâne, vistieria bunătăţilor, dăruieşte-mi îndreptare deplină şi inimă tare ca să Te caut; dăruieşte-mi harul Tău şi voi înnoi în mine chipul icoanei Tale. Te-am părăsit, Tu nu mă părăsi Caută-mă şi povăţuieşte-mă la păşunea Ta, numără-mă cu oile turmei Tale alese şi, împreună cu ele, hrăneşte-mă cu verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine; pentru rugăciunile Preasfintei Tale Mame şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Amin.

(din “Cartea de rugăciuni” sub îngrijirea pr. prof. Anton Goţia,
Editura Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1996
)

Rugăciuni către Domnul nostru Isus Cristos

Cultul Preasfintei Inimi a lui Isus

– Mărturisirea şi cuminecarea în cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus –

Din nemărginita milă a Inimii Mele, tuturor acelora care se vor împărtăşi nouă luni de-a rândul, în fiecare primă vineri din lună, le promit harul pocăinţei din urmă; ei nu vor muri lipsiţi de harul Meu, ci, înainte de moarte, vor primi Sfintele Taine, iar inima Mea le va fi scăpare sigură în ceasul din urmă.

Cinstitorilor Preasfintei Sale Inimi, Isus le-a promis, prin Sfânta Margareta Maria Alacoque, cele mai îmbelşugate daruri:

1. Le voi da toate harurile trebuincioase stării lor;
2. Familiilor le voi dărui pacea;
3. Îi voi mângâia în suferinţe;
4. Voi fi scutul lor sigur în viaţă şi, mai cu seamă, în ceasul morţii;
5. Păcătoşii vor afla în Inima Mea nemărginite îndurări;
6. Sufletele aflate în lâncezeală vor deveni pline de zel;
7. Sufletele pioase vor ajunge la o mai mare desăvârşire;
8. Voi binecuvânta casele unde se află şi se cinsteşte icoana Inimii Mele;
9. Preoţilor le voi da harul să mişte şi inimile cele mai împietrite;
10. Numele celor care răspândesc această devoţiune vor fi înscrise în Inima Mea şi nimic nu le va şterge de acolo;
11. Voi da nenumărate haruri acelora care le vor căuta în Inima Mea;
12. Tuturor celor ce se vor împărtăşi nouă luni de-a rândul, în fiecare primă vineri a lunii, le promit harul statorniciei în bine până la sfârşit. Ei nu vor muri lipsiţi de harul Meu, ci, înainte de moarte, vor primi Sfintele Taine. În ultima clipă Inima Mea le va fi scăparea sigură.

Iată Inima Care i-a iubit atât de mult pe oameni, încât nimic nu a cruţat, istovindu-Se chiar până la nimicire pentru a dovedi iubirea Sa (Isus către Sfânta Margareta Maria Alacoque).

Domnul nostru Isus Cristos ne iubeşte prin Inima Sa Preasfântă. Acolo Îşi păstrează comorile nesecate de daruri şi binefaceri pe care e gata să le împartă tuturor celor ce-I vor da în schimb iubire curată.

Iată ce ne cere Isus, iată ce aşteaptă Inima Sa Preasfântă: iubire. Să-i dăm inimile, să-i dăm iubirea noastră şi belşugul de daruri se va revărsa neîncetat asupra noastră.

Litania în onoarea Preasfintei Inimi a lui Isus se rosteşte în prima vineri din lună. În acest caz, se poate îmbina cu binecuvântarea Euharistică. De asemenea, e foarte bine să o recităm şi individual, chiar zilnic.

După terminarea Vecerniei, sau şi independent, Preotul, îmbrăcat în epitrahil şi felon, stând în faţa altarului, fiind uşile împărăteşti deschise, zice:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Îndură-Te spre noi, Dumnezeule, după mila Ta cea mare, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Inima lui Isus, a Fiului Tatălui veşnic.

Poporul: Îndură-Te spre noi (se spune după fiecare pericopă, de aici în jos)

Inima lui Isus, concepută de Spiritul Sfânt în sânul Fecioarei,
Inima lui Isus, unită în fiinţă cu Cuvântul lui Dumnezeu,
Inima lui Isus, nemărginită în maiestate,
Inima lui Isus, locuinţă sfântă a lui Dumnezeu,
Inima lui Isus, chivotul Celui Preaînalt,
Inima lui Isus, casa lui Dumnezeu şi poarta cerului,
Inima lui Isus, focar arzător al dragostei,
Inima lui Isus, sălaşul dreptăţii şi al iubirii,
Inima lui Isus, plină de bunătate şi de iubire,
Inima lui Isus, noianul tuturor virtuţilor,
Inima lui Isus, preavrednică de toată lauda,
Inima lui Isus, Regele şi centrul tuturor inimilor,
Inima lui Isus, în care sunt toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei,
Inima lui Isus, în care locuieşte toată plinătatea dumnezeirii,
Inima lui Isus, în Care Tatăl a binevoit,
Inima lui Isus, din a Cărei plinătate am luat noi toţi,
Inima lui Isus, dorul munţilor veşnici,
Inima lui Isus, împăcare pentru păcatele noastre,
Inima lui Isus, săturată de ocări,
Inima lui Isus, zdrobită de fărădelegile noastre,
Inima lui Isus, ascultătoare până la moarte,
Inima lui Isus, străpunsă de suliţă,
Inima lui Isus, izvorul a toată mângâierea,
Inima lui Isus, viaţa şi învierea noastră,
Inima lui Isus, pacea şi împăcarea noastră,
Inima lui Isus, jertfa pentru păcate,
Inima lui Isus, mântuirea celor ce speră în Tine,
Inima lui Isus, speranţa celor ce mor în Tine,
Inima lui Isus, fericirea tuturor sfinţilor,

Preotul: Mielul lui Dumnezeu Care ridici păcatele lumii,

Poporul: Iartă-mă, Doamne.

Preotul: Mielul lui Dumnezeu Care ridici păcatele lumii,

Poporul: Ascultă-ne, Doamne.

Preotul: Mielul lui Dumnezeu Care ridici păcatele lumii,

Poporul: Îndură-Te spre noi.

Preotul: Isuse blând şi smerit din inimă,

Poporul: Fă inima noastră asemenea cu Inima Ta.

Preotul (îngenunchind): Domnului să ne rugăm

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Atotputernice, veşnice Dumnezeule, priveşte spre Inima iubitului Tău Fiu şi spre laudele şi mulţumirile pe care Ţi le aduce în numele păcătoşilor şi, împăcat fiind prin ele, iartă-i pe cei ce Îţi cer milostivirea în Numele Aceluiaşi Fiu al Tău, Isus Cristos, Care, fiind Dumnezeu, împreună cu Tine vieţuieşte în unire cu Sfântul Tău Spirit în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Rugăciune

Stăpâne, Cristoase Dumnezeule, Cel ce cu patimile Tale ai vindecat patimile mele şi cu rănile Tale ai însănătoşit rănile mele, dăruieşte-mi, celui ce mult am greşit, lacrimi de înfrângere; umple trupul meu cu mireasma Trupului Tău dătător de viaţă şi, cu onoratul Tău Sânge, îndulceşte sufletul meu de amărăciunea cu care m-a adăpat potrivnicul. Ridică la Tine mintea mea îndreptată spre cele de jos şi scoate-mă din prăpastia pierzării.

Deci, Te rog, Stăpâne, Doamne Isuse Cristoase, vistieria bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţă deplină şi inimă tare ca să Te caut cu râvnă.

Dă-mi harul Tău şi ajută-mă să înnoiesc în mine chipul icoanei Tale.

Te-am părăsit, Tu nu mă părăsi.

Caută-mă, povăţuieşte-mă spre păşunea Ta, numără-mă cu oile turmei alese şi hrăneşte-mă cu dumnezeieştile Tale Taine, pentru rugăciunile Preasfintei Tale Mame şi ale tuturor Sfinţilor. Amin.

Doamne, Cristoase

(Se cântă – Vezi Cântări euharistice)

Rugăciune de invocare în Duminica întâi a lunii

Dumnezeiască Inimă a lui Isus, iată, cădem în genunchi înaintea Ta şi-Ţi oferim rugăciunile Preacuratei Fecioare Maria şi ale tuturor Îngerilor şi Sfinţilor din cer şi ale întregii Biserici, laudele şi măririle lor. Şi dorim să Ţi Se închine pururea toată zidirea. De asemenea, Îţi mulţumim pentru toate binefacerile firii, ale graţiei şi ale măririi, care izvorăsc neîncetat din Tine, izvorul nesecat al binelui. Unindu-ne cu toţi cei care Te iubesc, cerem îndurare pentru toată nerecunoştinţa cu care Te vatămă oamenii, mai ales în Sfânta Taină a Euharistiei. Primeşte pentru aceasta credinţa şi iubirea noastră şi ascultă cu îndurare cererile noastre.

Preotul: Inima lui Isus, îndură-Te spre Biserica Ta, spre superiorii bisericeşti şi spre credincioşii Tăi.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Inimă dumnezeiască a lui Isus, îndură-Te spre sufletele creştinilor care suferă în locul curăţitor şi mai ales spre aceia care în viaţa aceasta n-au încetat niciodată să Te iubească.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Rugăciune

Inimă dumnezeiască a lui Isus, Care Te-ai jertfit pe Cruce Părintelui Tău Ceresc pentru mântuirea fiecărui om şi Care reînnoieşti jertfa de nenumărate ori pe altarele noastre, binevoieşte ca această jertfă de nesfârşită dragoste să fie spre folosul tuturor oamenilor.

Susţine, sprijineşte şi guvernează Biserica Ta şi pe capul Bisericii, pe Preafericitul Părinte Papa; uneşte-i cu el pe toţi episcopii, cu episcopii pe preoţi, cu preoţii pe credincioşi, ca toţi aceştia împreună să formăm un singur edificiu sufletesc, înălţat pe temelia apostolilor, pe Petru, ca pe o piatră; şi pe Tine, Doamne Isuse, ca pe piatra cea din capul unghiului. Depărtează de la Biserica Ta Sfântă orice erezie, schismă, scandal, prigonire şi indiferenţă. Sprijineşte-i pe superiorii şi conducătorii ei cu înţelepciunea şi puterea Ta, ca să îi îndrume pe supuşii lor în pace, în înţelegere, în dragoste, în dreptate, cu adevărată blândeţe, atât la bunăstare pe pământ, cât şi la fericirea cerească. Dă părinţilor harul Tău, pentru ca să-şi poată creşte copiii spre mărirea Ta şi spre mântuirea lor, ca în nevinovăţie şi virtute să-i faci fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai raiului.

Dă tuturor credinţă şi conştiinciozitate în îndeplinirea îndatoririlor: răbdare, smerenie, viaţă curată şi bucuria Sfântului Tău Spirit.

Păzeşte nevinovăţia, întăreşte-i pe cei ce vreau să se pocăiască, întoarce-i ca pe nişte oi rătăcite. Răspândeşte cât mai mult gloria Numelui Tău dumnezeiesc, pentru ca toţi oamenii să ajungă la fericire şi la cunoaşterea adevărului Tău.

Îngăduie, în sfârşit, să-Ţi fie oferiţi toţi oamenii: îndură-Te spre credincioşii răposaţi şi mai ales spre aceia de care nimeni nu-şi poate aduce aminte; îngăduie ca, împreună cu ei, să ajungem şi noi la fericirea veşnică şi la vederea feţei Tale, Care vieţuieşti şi domneşti împreună cu Tatăl şi cu Preasfântul Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Formula de Consfinţire către Inima Preasfântă a lui Isus

(compusă de Papa Leon al XIII-lea)

Preotul: Preadulce Isuse, Mântuitorul neamului omenesc, aruncă o privire spre noi care îngenunchem cu smerenie înaintea Ta. Suntem ai Tăi şi vrem să fim ai Tăi. Şi, ca să fim cât mai strâns uniţi cu Tine, iată că, în ziua de azi, fiecare din noi se consfinţeşte de bunăvoie Inimii Tale Preasfinte. Mulţi nu Te-au cunoscut niciodată, mulţi au dispreţuit poruncile Tale şi s-au lepădat de Tine. Fie-ţi milă, bunule Isuse, şi de unii, şi de alţii şi atrage-i pe toţi la Inima Ta Preasfântă. Doamne, fii Regele nu numai al credincioşilor care nu s-au îndepărtat niciodată de Tine, ci şi al fiilor rătăciţi care Te-au părăsit; fă să se întoarcă degrabă la casa părintească, să nu piară de lipsă şi de foame.

Fii Regele acelora pe care i-au înşelat părerile greşite şi al acelora pe care i-a dezbinat neînţelegerea; adă-i la limanul adevărului şi al unirii în credinţă pentru ca, în curând, să nu fie decât o singură turmă şi un singur păstor.

Fii, în sfârşit, Regele tuturor acelora care mai trăiesc în vechile superstiţii păgâneşti; scoate-i din întuneric şi adu-i la lumină şi la Împărăţia lui Dumnezeu.

Dă, Doamne, Bisericii Tale libertate statornică şi fără piedici, dă tuturor popoarelor linişte şi bună înţelegere şi fă ca, de la o margine la alta a pământului, să răsune un singur glas: lăudată să fie dumnezeiasca Inimă Care ne-a dobândit mântuire, Ei să-I fie mărire şi cinste în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

(din “Cartea de rugăciuni” sub îngrijirea pr. prof. Anton Goţia,
Editura Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1996
)

Psalmii de penitenţă

Psalmul 6

Stăpâne-al meu, pedeapsă dă-mi, dar fără de mânie,
Fii milostiv cu mine, căci nu mai am putere
şi vindecă-mă, Doamne, căci tremur pân-la os;
făptura toată îmi e cutremurată.

Doamne, cât vei mai zăbovi?…
Întoarce-Te, Stăpâne, şi scapă-mă de chin,
salvează-mă, Tu Cel mereu preabun,
căci Numele Tău sfânt cei morţi nu-l pot rosti
şi cine să-Ţi aducă slavă, în lumea celor duşi?

Sunt istovit de plâns.
În fiecare noapte în lacrimi îmi scald patul,
iar aşternutul meu e inundat de plâns.
S-a stins în mine ochiul de-atâta întristare
şi văzul mi-a slăbit de asuprirea multă.

Fugiţi de lângă mine cei ce urziţi păcatul,
căci Domnu-a auzit suspinul meu adânc;
Domnul mi-a ascultat smerita rugăciune;
El îmi primeşte ruga.
Înspăimântaţi şi ruşinaţi, duşmanii mei
să dea-napoi, acoperiţi de ocară.

Psalmul 31 (30)

Tu îmi eşti adăpostul,
nu mă lăsa de râs.
Întru dreptatea Ta, ajută-mă să scap
Urechea, apleacă-Ţi-o spre mine
De grab, dă-mi izbăvire
Tu să-mi fii stânca tare,
cetatea întărită în care voi scăpa.

Tu singur îmi eşti stâncă, Tu eşti cetatea mea.
Condu-mă şi mă-ndrumă, pentru preasfântu-Ţi Nume.
Tu mă vei dezlega din lanţul pus de důşmani,
căci Tu îmi eşti cetatea.

Cu totul mi-am încredinţat în mâna Ta suflarea;
Tu m-ai răscumpărat, Stăpâne, adevăratul Dumnezeu.
Urăsc pe cei ce ţin la amăgiri deşarte,
şi sper numai în Domnul.

Dansez de bucurie c-ai fost statornic bun,
căci mi-ai văzut necazul
şi plânsul meu îl ştii.
Nu m-ai lăsat să cad în mâinile duşmane,
m-ai ridicat şi m-ai condus la larg.

Stăpâne, milă-Ţi cer Ajuns-am la strâmtoare,
mâhnirea-mi stinge ochii,
îmi mistuie gâtlejul şi rărunchii.
Viaţa mi se-neacă în tristeţe,
iar anii mei se istovesc gemând.
De păcătos ce sunt, sunt stors de orice vlagă
şi oasele mi-s roase.

Vrăjmaşii mă încarcă de ocară,
la fel fac şi vecinii;
celor din jurul meu li-s pricină de groază,
pe stradă cunoscuţii mi se feresc din cale.

Mă uită toţi, de parc-aş fi murit,
nu sunt decât un hârb.
Aud mereu bârfelile mulţimii:
Doar groază răspândeşte-n jur
Cu toţii par vorbiţi să mi se-mpotrivească,
toţi uneltesc şi vor să îmi ridice viaţa.

Dar eu, Stăpâne, în Tine mă încred
Şi zic: Doar Tu eşti Dumnezeul meu.
În mâna Ta îmi este firul vieţii;
neistoviţi duşmani am, o, scapă-mă de ei
Revarsă peste mine lumina feţei Tale
şi-n îndurarea Ta, ajută-mă să scap

Nu mă dezamăgi, când Te implor, Stăpâne,
ci umple-i de ruşine pe cei necredincioşi,
şi fă-i să fie muţi precum cei ce-s în iad.
Să amuţească buza deprinsă cu minciuna,
căci cu obrăznicie vorbeşte de cei drepţi,
trufaşă în dispreţ.

Ce mare Ţi-e răsplata
pe care-o pregăteşti celor ce-Ţi ştiu de frică:
o-mparţi la toţi cei ce s-ascund în Tine,
s-o vadă toată lumea.
Îi ţii adăpostiţi în preajma feţei Tale,
departe-i ţii de intrigi.
Îi pui la adăpost
de suliţile limbii.

Slăvit să fie Domnul
căci face, pentru mine, minuni din îndurare
în mijlocul cetăţii.
Ziceam odinioară, nechibzuit în mine:
De ochii Tăi m-ai izgonit departe,
însă mi-ai auzit glasul de rugăciune,
când am strigat spre Tine.

Iubiţi-L deci pe Domnul, voi toţi cei credincioşi,
căci Domnul îi păzeşte pe cei ce cred în El,
iar celor îngâmfaţi: pedeapsă înzecită.
Fiţi tari, inima sus,
voi toţi care vă puneţi speranţa întru Domnul.

Psalmul 38 (37)

Pedeapsă dă-mi, Stăpâne, dar fără de mânie,
îndreaptă-mă, dar nu întru asprime.
Săgeata Ta s-a abătut spre mine
şi mâna Ta o simt cum mă apasă.
Nimic n-am sănătos în trup, din pricina mâniei Tale,
nimic n-am sănătos în oase, din pricina greşelii mele;
Căci vina care-o am îmi trece peste creştet,
ca o povară grea simt că mă copleşeşte.

Puroaie mi se scurg din rănile murdare,
ca rod al nebuniei mele.
Sunt gârbovit şi abătut,
mă târâi prin tristeţe,
Mă arde chinu-n măruntaie,
totu-i bolnav în mine.

Sunt ţeapăn tot, mă simt zdrobit,
mi-e inima lovită şi-mi vine să răcnesc.
Suspinul meu, Stăpâne, Îţi stă mereu în faţă
şi gemetele mele nu-Ţi sunt necunoscute.
Se zbate inima în piept, puterile mă lasă,
în ochii mei s-a stins orice lumină, parcă.

De rana mea se-ndepărtează şi prieteni, şi rudenii,
cei ce-mi erau aproape, acum se ţin departe.
Pândarii vieţii mele mi-au rânduit capcane,
cei ce îmi vor nefericirea-s vorbiţi ca să mă piardă
şi zilnic şuşotesc minciuni.

Dar eu n-aud nimic, asemeni unui surd,
asemeni unui mut ce nu-şi deschide gura.
Ajuns-am ca şi omul ce nu mai are auz,
ce nu mai are gură pentru a da răspuns.
În Tine sper, o, Doamne-al meu,
căci ştiu c-ai să-mi răspunzi, Stăpâne-al meu
şi Dumnezeul meu.
Ziceam: Să nu mă laşi de râsul lor,
să nu-i laşi să triumfe atunci când eu mă clatin,
căci, iată-mă, îndată cad,
durerea mea-i necontenit cu mine.
Îmi strig fărădelegea
şi mă-nspăimântă vina.

Duşmanii mei sunt plini de viaţă şi au încă putere;
sunt numeroşi şi mă urăsc, fără să am vreo vină.
La binele ce-l fac mi s-a răspuns cu rău
şi vină mi se caută în binele ce-l vreau.

Stăpâne, nu mă părăsi.
Dumnezeul meu, nu sta aşa departe.
Grăbeşte Vino în ajutorul meu:
Tu, Domnul meu, şi mântuirea mea

Psalmul 51 (50)

Dumnezeul meu, fii milostiv cu mine
şi, după mare mila Ta, şterge-mi fărădelegea.
Cu totul să mă speli de orişice greşeală
şi curăţă-mă de păcate.

Căci fărădelegea mea eu o mărturisesc
şi pururea mi-e-n faţă păcatul săvârşit.
Păcate am făcut şi numai împotriva Ta
şi tot ce socoteşti că-i rău, am săvârşit mereu.
Deci drept vei fi când vei rosti sentinţa
şi fără greş când mă vei judeca.
Tu ştii c-am fost născut întru fărădelege
şi c-am fost zămislit de mama aflată sub păcat.
Iubeşti ca adevărul să fie şi în bezne,
în noaptea mea îmi dai înţelepciune.
Stropeşte-mă cu isop şi voi fi iar curat;
mă spală şi voi fi mai alb decât zăpada.

Fă-mă s-aud de bucurie şi de veselie,
ca oasele, zdrobite de Tine, să danseze.

Întoarce faţa Ta de la păcatul meu
şi şterge-mi fărădelegea.
Zideşte-o inimă curată în mine, Dumnezeule
şi înrădăcinează-n mine un spirit nou cu totul.

Nu mă alunga departe de la Tine
şi Spiritul Tău Sfânt să nu-L iei de la mine;
dă-mi să mă bucur iarăşi de mântuirea Ta
şi Spiritul Tău darnic să-mi vină-n ajutor

Pe calea Ta, am să-i învăţ pe cei ce-s vinovaţi
şi cei ce au păcate vor reveni la Tine.
Dumnezeul meu, izbăvitorul meu, scuteşte-mă
de sânge,
ca limba mea să strige despre dreptatea Ta.
Deschide-mi buzele, Stăpâne,
şi Te va lăuda în lume gura mea.

Tu nu doreşti s-aduc pe-altarul Tău vreo jertfă
şi nu Îţi e plăcută nici arderea de tot;
Jertfa pe care-o vrei e spiritul smerit:
o inimă zdrobită şi înfrântă Tu, Doamne, n-o respingi.
Sionului fă-i bine
şi în Ierusalim ridică iarăşi zidul.
Atunci îţi vor plăcea şi legiuita jertfă,
prinoasele depline şi arderea de tot;
atunci, pe-altarul Tău se vor jertfi viţei.

Psalmul 102 (101)

Ascultă-mi, Doamne, ruga,
Vreau ca strigarea mea s-ajungă pân-la Tine
Nu Îţi întoarce faţa de la mine
în ziua de restrişte.
Apleacă-Ţi înspre mine urechea.
În ziua-n care strig,
răspunde, nu întârzia.

Căci zilele se duc asemeni unui fum
şi oasele îmi ard cum arde un tăciune.
Ca iarba retezată se usucă inima;
uit până şi de pâinea ce trebuie s-o-nghit.
De geamăt îndelung
sunt numai ca o piele.

Sunt ca un pelican stingher într-un deşert,
sunt ca o cucuvea de prin dărâmături.
Rămân tot treaz şi, iată-mă,
ca un hulub însângerat pe-o turlă.

În fiecare zi duşmanii mă insultă,
turbează când mă văd şi-mi blčstemă viaţa.
În loc de pâine, cenuşa mi-e mâncare
şi plină de lacrime adăparea mea.

Mânia şi urgia Ta
m-au smuls şi m-au zvârlit afară.
Asemeni unei umbre se trec zilele mele
şi mă usuc ca iarba.

Dar Tu, Stăpânul meu, împărăţeşti în veci
şi vei fi pomenit din neam şi până-n neam.
Din dragoste pentru Sion, iar Te vei ridica,
căci vremea este, Doamne, să Te înduri de el
şi ceasul a sosit
Căci robii Tăi iubesc aceste pietre
şi de ţărâna lui le este atât de milă.

De Numele Tău, Doamne, se vor înspăimânta
popoare şi împărăţii de măreţia Ta,
când Domnul va zidi Sionul, aşa precum a fost,
când strălucirea Lui se va putea vedea,
când El se va întoarce spre ruga celor goi,
şi când va conteni să-i mai nesocotească.

Aceasta să se scrie pentru viitorime,
ca neamul rezidit să-L laude pe Domnul:
de sus, din Sanctuarul Său, s-a aplecat spre noi,
din ceruri a privit Stăpânul pe pământ,
ca să asculte plânsul celor căzuţi în lanţuri
şi să-i elibereze pe cei de sub osânda morţii.
Ca în Sion să fie vestit Numele Lui,
să fie lăudat în tot Ierusalimul,
când ţări şi când popoare s-or aduna-mpreună.

El mi-a tăiat puterea, fiind încă pe drum,
şi m-a scurtat de zile.
Doamne-al meu – am zis –
nu mă lua acum, la jumătatea vieţii
Cu anii Tăi acoperi veşnicia.
Odinioară, Tu ai zidit pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinii Tale.
Acestea vor pieri, ci Tu vei dăinui.
Asemeni unei haine, se vor toci de vreme
şi le vei primeni; cum ai schimba un strai
le vei înlocui.

Dar Tu rămâi Acelaşi şi anii nu Ţi se vor isprăvi.
Copiii odrăsliţi din cei ce Te-au slujit se vor statornici,
iar seminţia lor Îţi va rămâne-n faţă.

Psalmul 130 (129)

Dintru adânc Te strig, Stăpâne,
ascultă-mi, Doamne, ruga:
urechea Ta să fie atentă
spre glasu-mi rugător

Dacă ne-ai ţine minte greşelile, Stăpâne,
Doamne, cine oare ar mai rămâne-n viaţă?
Dar Tu eşti dătătorul iertării de păcate,
să-Ţi fim supuşi cucernici.

Nădăjduiesc în Domnul,
din inimă-L aştept;
întru cuvântul Lui îmi pun toată speranţa.

Sufletul meu tânjeşte după Domnul,
mai mult decât străjerii aşteaptă dimineaţa,
şi decât veghea nopţii ivirea zorilor.

În Domnul, Israele, să-ţi pui toată speranţa,
căci Domnu-mparte harul
şi, cu mărinimie, îţi dă răscumpărare.
El singur îl răscumpără pe Israel
din tot ce a greşit.

Psalmul 143 (142)

Ascultă-mi, Doamne, ruga,
înduplecă-Ţi urechea spre rugăciunea mea,
din îndurarea Ta şi-ntru dreptatea Ta,
răspunde-mi
Să nu intri la judecată cu slujitorul Tău,
căci nimeni din cei vii nu-i drept în faţa Ta.

M-a asuprit duşmanul,
m-a-nfrânt şi m-a zdrobit
Cu sila m-a făcut să locuiesc în beznă,
ca morţii altor vremuri.
Suflarea mi se stinge
şi inima din piept mi-e plină de mâhnire.
Rechem din amintire zile demult apuse,
întruna mă gândesc la tot ce ai zidit,
mereu îmi amintesc lucrarea mâinii Tale.
Spre Tine stau cu mâinile întinse
şi sunt în faţa Ta ca un pământ setos.
Degrab răspunde-mi, Doamne;
abia că mai respir.
Nu Îţi ascunde faţa,
Să nu ajung la fel cu cei ce se coboară-n groapă.

Din zorii zilei dă-mi s-aud statornica Ta milă,
căci mă încred în Tine.
Descoperă-mi cărarea pe care vrei să merg,
căci tind numai spre Tine.

Păzeşte-mă, Stăpâne, de cei ce îmi vor răul,
în preajma Ta îmi caut adăpost.
Învaţă-mă să-Ţi împlinesc voinţa,
căci Tu-mi eşti Dumnezeu.
Preabun e Duhul Tău,
El să mă îndrumeze către pământul drept.

În Numele Tău, Doamne, Tu îmi vei da viaţă
şi, prin dreptatea Ta, scoate-mă din necaz.
Din îndrumarea Ta, îmi vei stârpi duşmanii
şi îi vei nimici pe-asupritorii mei,
căci Îţi sunt slujitor.

(Traducerea de faţă a Psalmilor de penitenţă aparţine Pr. Tertulian Langa).

 (din “Cartea de rugăciuni” sub îngrijirea pr. prof. Anton Goţia,
Editura Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1996
)

Pregătire pentru Sfânta Spovadă

Pocăinţa este o taină prin care primim iertarea păcatelor atunci când, cu părere de rău adevărată şi hotărâre de îndreptare, le spovedim preotului orânduit. Fiecare creştin care vrea să-şi mântuiască sufletul e dator să-şi spovedească păcatele înaintea preotului, cel puţin o dată pe an, la Paşti. Însă, o dată pe an e foarte puţin, e ca şi cum ţi-ai spăla obrazul numai o dată pe an, încolo ai umbla în murdărie. Creştinul bun se spovedeşte de câte ori ştie că a făcut păcat de moarte.

Mărturisirea (Spovada) are mai multe părţi:

1. Mai întâi trebuie să-L rugăm pe bunul Dumnezeu să ne ajute să putem cunoaşte toate păcatele prin care L-am vătămat. Ca să poţi vindeca o boală şi să prescrii medicamente, trebuie să cunoşti boala. Tot aşa şi cu păcatele, trebuie să le cunoşti. De aceea, trebuie să-ţi examinezi toate faptele cu atenţie, în lumina poruncilor dumnezeieşti şi a învăţăturilor Bisericii.

2. După ce ţi-ai cunoscut toate păcatele, trebuie să-ţi stârneşti în suflet părere de rău pentru ele, căci prin ele L-ai vătămat pe Dumnezeu, Care e nemărginit de bun şi vrednic de toată iubirea şi ascultarea noastră. Părerea de rău sau căinţa este durerea sufletului pentru păcatele făcute şi o ură faţă de ele în viitor. Trebuie să urăşti păcatul, din inimă, căci el este răul cel mare, deoarece ne desparte de Dumnezeu. Prin părere de rău adevărată, perfectă, primim iertarea păcatelor şi înainte de mărturisire, dar numai cu condiţia ca să le mărturisim preotului cât mai repede posibil.

3. După ce ţi-ai stârnit în suflet părere de rău, iei o hotărâre fermă că de acum înainte nu vei mai păcătui niciodată cu voia şi cu ştiinţa, că te vei feri de ocaziile ce te pot duce la păcat.

4. După ce am făcut toate acestea, mergem la preot şi-i spunem toate păcatele, fără să ascundem nici unul, iar el, în Numele lui Dumnezeu, ne dă iertare şi dezlegare de păcate. Cel ce ascunde vreun păcat de moarte cu voia face un păcat şi mai mare, numit sacrilegiu. Dacă se cuminecă, apoi, cu acest păcat, face alt sacrilegiu. Deci să fim sinceri la mărturisire. Trebuie să spunem toate păcatele de moarte; de asemenea, şi pe cele mai uşor iertătoare (veniale).

5. După ce le-am mărturisit, preotul ne dă dezlegare şi canon. Canonul trebuie să-l împlinim aşa cum ni l-a dat preotul. Canonul se dă ca să ni se ierte pedepsele vremelnice pe care ar trebui să le suferim aici pe pământ în urma păcatelor noastre.

Păcatul este călcarea poruncilor lui Dumnezeu sau ale Bisericii, cu ştiinţa şi voinţa. Faci păcat de moarte când calci, cu ştiinţa şi voinţa deplină, o poruncă însemnată; păcătuieşti uşor când calci o poruncă mai puţin însemnată, ori fără voinţă sau fără ştiinţă deplină. Poţi păcătui cu gândul, cu vorba, cu pofta şi cu fapta.

Rugăciuni Înainte de mărturisire

Rugăciune înainte de cercetarea cugetului

Spirite Sfinte, Dumnezeule, Cel ce eşti izvorul tuturor darurilor şi dătătorul îndurărilor, Care împlineşti tuturor cererile ce sunt spre mântuire, Ţie mă rog, auzi-mă în orice zi Te voi chema, dar mai ales în ceasul acesta când vreau să examinez şi cel mai ascuns loc al sufletului meu. Luminează cu spiritul înţelepciunii şi înţelegerii Tale mintea mea ca să-mi cunosc toate păcatele, că Tu ştii mulţimea greşelilor mele şi milostivirea Ta va învinge mulţimea acestora. Priveşte, Doamne, din înălţimea Ta cea sfântă spre mine care aştept multă îndurare de la Tine şi revarsă o rază de lumină prin darul Tău în întunecimea inimii mele, ca să-mi cunosc mulţimea fărădelegilor făcute cu gândul, cu cuvântul, cu fapta şi omisiunea.

Ajută-mă să mă apropii de scaunul mărturisirii bine pregătit, unde, înaintea preotului, cu ajutorul Tău, să pot descoperi toate tainele inimii mele, spre iertarea păcatelor şi dobândirea vieţii de veci. Amin.

Examinarea conştiinţei

Întâi te vei întreba când te-ai mărturisit ultima oară. Ţi-ai împlinit canonul? N-ai uitat ori n-ai ascuns vreun păcat de moarte la ultima mărturisire? Dacă l-ai uitat, spune-l acum, iar dacă l-ai ascuns atunci, trebuie repetată întreaga mărturisire trecută. Mai întreabă-te dacă ai avut părere de rău şi propunere de îndreptare, apoi treci la întrebările de mai jos:

I) Virtuţile dumnezeieşti

1. Credinţa. Cred adevărurile de credinţă trebuincioase pentru mântuire: existenţa lui Dumnezeu, viaţa şi răsplata viitoare, existenţa Cerului şi a Iadului, misterul Sfintei Treimi, întruparea Fiului lui Dumnezeu? Ştiu rugăciunile obişnuite? Cred adevărurile principale cuprinse în Simbolul Credinţei? Cred în puterea învăţătoare a Sfintei Biserici Catolice? M-am îndoit de vreun adevăr de credinţă descoperit de Dumnezeu şi propus de Sfânta Biserică? Despre care, cum şi de ce? Am vorbit, am negat, am criticat, am batjocorit în public sau privat vreun adevăr de credinţă? Am ascultat cu plăcere vorbele hulitoare despre credinţă şi religie ale cuiva? Am apărat credinţa adevărată când cineva o hulea? Mi-am lepădat credinţa când am fost întrebat în public de ea, de o persoană autorizată?

2. Speranţa. Ai avut speranţă în Dumnezeu că poate şi vrea să te ajute să faci binele şi să-ţi mântuieşti sufletul? Nu ţi-ai pus cumva prea mare încredere în lume şi în lucrurile ei? Ţi-ai dorit moartea, din laşitate sau din neplăcere? Ai cerut ajutorul lui Dumnezeu ca să-ţi reuşească un lucru rău sau păcătos? Ai dispreţuit ajutorul lui Dumnezeu? Ai cerut ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciune?

3. Iubirea. Ţi-ai deşteptat iubirea faţă de Dumnezeu? Ai avut sentimente de ură faţă de Dumnezeu? Ai dorit să nu existe Dumnezeu sau I-ai dorit alt rău lui Dumnezeu? Te-ai bucurat când alţii L-au înjurat, ofensat sau vătămat? Ai urât lucrurile lui Dumnezeu: Biserica, preoţii, icoanele, slujbele sfinte? L-ai urât pe aproapele tău? I-ai dorit ceva rău? I-ai făcut rău în bunurile sufleteşti şi trupeşti sau ale onoarei? Te-ai bucurat de răul lui? Ai îndemnat pe altul să facă rău aproapelui? Ce rău, cât de mare? Ai reparat răul făcut cuiva, adică paguba, stricăciunea în onoare sau în alte bunuri ale lui? Ai purtat sau porţi mânie împotriva cuiva? Îi vorbeşti, îl saluţi, îi primeşti salutarea? De ce nu? Ai rămas multă vreme în ură şi mânie faţă de aproapele tău? Ai încercat să te împaci cu el? Dai pomană săracilor? Te-ai purtat dur şi nemilos cu cei săraci şi neputincioşi? I-ai batjocorit sau ai râs de cei săraci şi neputincioşi? Te-ai străduit să-l îndrepţi pe aproapele tău de păcatul lui când ai crezut că poţi şi eşti dator? Ai dat prilej de scandal şi de sminteală aproapelui tău? În lucru mare sau mic? Prin îmbrăcăminte necuviincioasă, prin dans sau priviri, prin vorbe urâte sau cu două înţelesuri? Ai ajutat, ai sfătuit, ai îndemnat pe altul la păcat? La ce păcate? Mari sau mici? Ai sfătuit pe altul cum să păcătuiască? Ai dat altuia cărţi, reviste, imagini rele, păcătoase? Ai oferit altora mâncare de dulce în timp de post? Ai tăcut, ai apărat păcatul altuia când erai dator să-l descoperi? Ai luat parte la vreun păcat al aproapelui tău?

II) Poruncile dumnezeieşti

Porunca I. Ţi-ai făcut rugăciunile la care eşti obligat? Te-ai rugat cu atenţia cuvenită? Ai cerut de la Dumnezeu lucruri rele, nepermise? Ai crezut în dumnezei străini (idoli), descântece, prorociri mincinoase, în vrăjitorii? Ai fost superstiţios, ai crezut în lucruri deşarte? Ai făcut farmece sau făcături împotriva altuia? A bunurilor lui? Ai luat parte la şedinţe de spiritism? Ai făcut sacrilegiu? Te-ai cuminecat cu nevrednicie? De câte ori? De ce? Ai păcătuit cu persoane sfinte? Ai luat sau reţinut ce era al Bisericii? Ţi-ai bătut joc de cele sfinte? Ai râs de preoţi sau de slujbele sfinte? Ai cumpărat sau ai vândut pentru bani, lucruri sau daruri sfinte?

Porunca a II-a. Ai rostit fără trebuinţă Numele lui Dumnezeu? Ai înjurat Numele lui Dumnezeu, al lui Isus Cristos, al sfinţilor sau al Bisericii? De câte ori? Ai spus hulă şi blesteme la adresa lui Dumnezeu? Ai înjurat? Ai cerut să ţi se întâmple ceva rău ţie sau aproapelui tău? Ai făcut făgăduinţă lui Dumnezeu şi n-ai împlinit-o? Ai jurat fără trebuinţă? Ai jurat strâmb în faţa legii? De câte ori? Ai întărit făgăduinţa cu jurământ şi n-ai împlinit-o?

Porunca a III-a. Ai lipsit duminica şi în sărbători de la Sfânta Liturghie? De ce? De câte ori? Ai venit târziu? De ce şi de câte ori? Ai avut purtare necuviincioasă în Biserică? Ai lucrat în zi de duminică sau sărbătoare? Ai pus pe alţii să lucreze? De ce? Cât timp?

Porunca a IV-a. Copiii să se întrebe: Ai arătat totdeauna cinstea şi respectul cuvenit părinţilor tăi? I-ai vătămat cu vorbe dure şi necuviincioase? I-ai înjurat? Le-ai dorit serios răul? I-ai lovit sau atins cu mânie sau ură? Ai ieşit din porunca părinţilor tăi? De câte ori? Ai fost îndărătnic şi neascultător? Ai ascuns părinţilor lucruri ce trebuiau să le ştie? I-ai minţit? I-ai furat? Ce şi cât? Te-ai rugat pentru părinţii tăi? Le-ai dat ajutor când au fost bolnavi sau lipsiţi? Le-ai făcut supărare prin purtarea ta? Ai avut ură faţă de fraţii tăi; surorile tale? I-ai bătut cu răutate? I-ai învăţat ceva rău? I-ai ajutat la nevoie? Cum te-ai purtat cu învăţătorii, profesorii, superiorii (mai marii) tăi? Le-ai dorit rău?

Părinţii:

Ai îngrijit cum se cuvine viaţa şi sănătatea copiilor tăi? I-ai învăţat rugăciunile? Le-ai dat exemplu rău prin vorbele sau purtarea ta? Ai spus sau ai făcut ceva necuviincios în faţa lor? Le-ai supravegheat prieteniile, cărţile din care au citit, distracţiile? Ai avut grijă de hrana, îmbrăcămintea, educaţia (creşterea) lor? N-ai fost prea aspru sau prea îngăduitor cu copiii?

Soţii:

Ai fost cu dragoste cuvenită faţă de soţ (soţie)? Ai tratat-o dur şi nemilos? Ai înjurat-o sau ai bătut-o? Motivat sau nemotivat? Ai risipit (prădat) averea comună a familiei prin beţie, desfrâu sau alte păcate? Te simţi vinovat cu ceva în folosirea sfintei căsătorii? Ai avut pofte îndreptate asupra altor persoane? Libere sau căsătorite? Ai încălcat jurământul sfânt al fidelităţii conjugale (al credinţei faţă de soţ/soţie)? De câte ori şi cu ce persoană; liberă sau căsătorită? L-ai ajutat cum se cuvine pe soţ (soţie) în caz de boală, necaz sau nefericire? Nu i-ai făcut traiul rău şi amar prin purtarea sau firea ta?

Superiorii:

Ai fost dur şi nemilos faţă de servitori şi servitoare, angajaţi sau subordonaţi? Le-ai sustras din salar? Le-ai dat plata sau simbria dreaptă? Te-ai îngrijit de sănătatea lor morală şi trupească? I-ai lăsat să-şi împlinească datoriile creştineşti? Le-ai poruncit să facă ceva rău şi păcătos?

Angajaţii:

Ai fost credincios faţă de superiorii tăi? Le-ai dorit rău? I-ai vorbit de rău? I-ai înşelat cu ceva? Le-ai făcut pagubă? Ai fost leneş?

Ţi-ai împlinit credincios datoriile funcţiei tale? Ai lenevit? Ai administrat conştiincios bunurile încredinţate grijii tale? Ai comis fraudă? I-ai înşelat pe alţii? Ai făcut pagubă în administraţia publică prin neglijenţa, incapacitatea, neputinţa ta?

Comercianţii, meseriaşii, industriaşii: Dacă au înşelat la cântar? Dacă au vândut materia sau stofa falsificată drept veritabilă? Dacă au dat salar corect? etc. În caz contrar sunt obligaţi la restituţie (despăgubire).

Porunca a V-a. Ţi-ai îngrijit sănătatea? Ţi-ai expus sănătatea sau viaţa prin fapte prea îndrăzneţe sau temerare? Ai făcut pagubă însemnată în sănătatea sau viaţa altuia? Ai făcut ceva cu gândul de a suprima (stinge) viaţa altuia? Ai împiedicat, ai oprit zămislirea copiilor? Ţi-ai ucis copiii prin avort? De câte ori? Ţi-ai pus în primejdie viaţa prin duel, operaţii nepermise, otrăvire? De câte ori?

Porunca a VI-a şi a IX-a. Ai vătămat curăţia sfântă cu gândul, cu pofta, cu vorba, cu fapta? Singur sau cu altă persoană? Căsătorită, necăsătorită, sfinţită, rudenie? Ai făcut astfel de fapte de necurăţie? Ce fel? De câte ori? Te-ai desfătat în lucruri urâte şi murdare? De câte ori? Ai citit cărţi aţâţătoare de pofte necurate? Ai privit filme, fotografii sau teatre necuviincioase? Ai păcătuit prin vorbe, cântece, atingeri necurate? De câte ori? Cu ce fel de persoană?

Porunca a VII-a şi a X-a. Ai făcut pagubă în averea altuia? Mică sau mare? Ai înşelat la contract, la vindere? Ai dat salar corect? Ai restituit ce ai înşelat sau nedreptăţit pe altul? Ai împiedicat pe cineva cu mijloace nedrepte (calomnie, teroare, frică etc.) să ajungă la un drept al său (oficiu, moştenire etc.)? Ţi-ai îndeplinit obligaţiile testamentare sau succesorale către testatorii, părinţii, binefăcătorii tăi?

Porunca a VIII-a. Ai spus neadevăr sau minciună în mod intenţionat? Ai stricat bunul nume al altuia prin calomnie sau clevetire? Ai reparat onoarea altuia stricată de tine?

III) Poruncile Bisericii

(Porunca I şi a II-a bisericească s-au tratat la a III-a poruncă dumnezeiască).

Porunca a III-a. Ai ţinut posturile şi ajunurile Bisericii? (adică vinerile de peste an? Postul Crăciunului? Postul Mare? Postul Sfântului Petru? Postul Sfintei Maria? Ziua Crucii? Ajunul Crăciunului, al Botezului? Începutul Postului Mare, Vinerea Mare? N-ai avut dispensă de la Post?)

Porunca a IV-a. Ai rămas nemărturisit în vreun an? Din ce cauză?

Porunca a V-a. Ai luat parte la petreceri cu dans (cu joc) în timpuri oprite? (adică în posturi şi ajunuri). Ai dat exemplu rău altora? În ce privinţă?

IV) Examinează-te cu privire la virtuţile principale: Înţelepciunea, cumpătarea, dreptatea şi tăria

Ai încălcat înţelepciunea sau prudenţa? Ai fost necumpătat în mâncare şi băutură? Te-ai îmbătat greu? De câte ori? Ai dat prilej de scandal altora în această privinţă? Ai răbdat cu tărie necazurile vieţii? Ai murmurat împotriva Providenţei Divine? Ai răbdat cu tărie ocara ce ţi s-a adus fiindcă eşti creştin catolic?

V) Examinează-te cu privire la faptele

milei sufleteşti şi trupeşti

a) Cele sufleteşti sunt:

– A-i învăţa pe cei neînvăţaţi
– A-i sfătui pe cei lipsiţi de sfat
– A-i mângâia pe cei mâhniţi
– A-i îndrepta pe cei păcătoşi
– A-i ierta pe cei ce ne greşesc
– A-i suferi cu răbdare pe cei ce ne necăjesc. A ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi.

b) Faptele milei trupeşti

– A-i hrăni pe cei flămânzi
– A-i adăpa pe cei însetaţi
– A-i îmbrăca pe cei goi
– A-i primi pe cei călători
– A-i cerceta pe cei bolnavi
– A-i răscumpăra pe cei din robie
– A-i îngropa pe cei morţi.

Examinează-te apoi cu privire la păcatele speciale:

1. Păcatele capitale: Trufia sau mândria; zgârcenia; necurăţia (desfrâul); invidia sau pizma; lăcomia; mânia; lenea.

Ai fost trufaş sau îngâmfat? I-ai dispreţuit pe alţii ţinându-te mai bun, mai învăţat, mai iscusit ca ei? Ai fost zgârcit? Ai dat cu bucurie celui ce ţi-a cerut fiind în necesitate? Ai invidiat sau pizmuit pe altul când i-a reuşit ceva? Ai ţinut mânie? Acum ţii mânie pe cineva? Îi vorbeşti, îl saluţi? De ce nu? Ai fost leneş? Ţi-ai neglijat datoria din lene sau comoditate prea mare?

2. Păcatele împotriva Spiritului Sfânt: A păcătui, nădăjduind în îndurarea lui Dumnezeu, adică a face păcate peste păcate, crezând că Dumnezeu le va ierta; a dispera (a-şi pierde speranţa) în îndurarea lui Dumnezeu; a se împotrivi adevărului cunoscut; a-l invidia pe aproapele pentru darul lui Dumnezeu; a rămâne împietrit faţă de dojanele mântuitoare; nepocăinţa până la sfârşit (până la moarte).

3. Păcatele strigătoare la cer: Uciderea de bună-voie şi nedreaptă; asuprirea săracilor, văduvelor şi orfanilor; sustragerea (oprirea) plăţii servitorilor şi lucrătorilor; păcatul necurat împotriva firii (adică sodomia).

4. Păcatele străine: A sfătui pe cineva la păcat; a porunci altuia să păcătuiască; a se înţelege cu altul la păcat; a îndemna pe altul la păcat; a lăuda păcatul altuia; a ascunde păcatul altuia; a nu pedepsi păcatul altuia; a ajuta pe altul la păcat; a apăra păcatul altuia.

Rugăciunea părerii de rău
(a Sfântului Alfons Maria de Liguori)

Mântuitorul meu, cum am fost eu până acum de orb încât, pentru plăceri trupeşti atât de trecătoare şi vrednice de compătimire, Te-am părăsit pe Tine, bunul fără margini şi izvorul tuturor mângâierilor. Mă mir de orbirea mea, dar mai mult mă mir de îndelunga Ta răbdare şi bunătate cu care m-ai suferit. Îţi mulţumesc că m-ai făcut să-mi recunosc nebunia şi datoria de a Te iubi. Te iubesc, Isuse al meu, din toată inima şi doresc să Te iubesc mai mult. Curăţă-mi inima de înclinări spre plăcerea trupului care mă împiedică să Te iubesc precum aş dori, că nu de mine depinde ca inima mea să se aprindă pentru Tine şi să nu iubească altceva. Îndurarea Ta o poate face, căci ea toate le poate face. Scapă-mă, alungă din inima mea orice înclinare care nu e îndreptată spre Tine şi fă să fiu în întregime al Tău. Pentru toate durerile câte Ţi le-am cauzat, simt mai mare durere decât pentru orice nefericire şi îmi propun ca tot restul vieţii mele să-l închin de aici înainte iubirii Tale.

Marie, Mama lui Dumnezeu, iată la picioarele tale un prizonier nefericit al iadului, care se roagă pentru milă. Cu adevărat că eu nu sunt vrednic de nici un bine. Tu însă eşti Mama Îndurării şi eşti compătimitoare şi faţă de cel nevrednic. Toată lumea te numeşte scăparea şi mântuirea păcătoşilor; fii şi scăparea şi mântuirea mea. Eu sunt oaia cea pierdută. Cuvântul cel fără de început S-a coborât din Ceruri şi S-a făcut Fiul Tău ca să mântuiască oile pierdute; şi El voieşte ca eu să mă îndrept spre tine şi tu să-mi ajuţi prin mijlocirea ta. Preasfântă Marie, Mama lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii. Roagă-te pentru mine Fiului tău. Spune-I că te cinstesc şi că tu eşti scutul meu. Spune-I că toată speranţa în tine mi-am pus-o. Spune-I să mă ierte, pentru că îmi pare rău de toate păcatele pe care le-am făcut. Marie, speranţa mea, în tine mă încred, îndură-te spre mine. Amin.

Rugăciunea lui Manase,
Împăratul Iudeilor

Doamne atotputernice, Dumnezeul Părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui Isac şi al lui Iacob şi al seminţiei lor cea dreaptă; Care ai făcut cerul şi pământul cu toată frumuseţea lor, Cel ce ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Cel ce ai închis adâncul şi l-ai pecetluit cu înfricoşătorul şi măritul Tău Nume de care toate se tem şi se cutremură de faţa puterii Tale; că nespusă este cuviinţa măririi Tale şi nerăbdată mânia ameninţării Tale asupra păcătoşilor, dar nemăsurată şi necurmată mila Ta, Domnul cel preaînalt, îndurător, îndelung răbdător şi mult îndurător şi căruia Îi pare rău de răutăţile oamenilor. Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce greşesc şi, cu mulţimea îndurărilor Tale, ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire. Tu dar, Doamne Dumnezeul puterilor, n-ai pus pocăinţă drepţilor, lui Avraam, lui Isac şi lui Iacob, ci ai pus pocăinţă asupra mea, a păcătosului, pentru că am greşit mai mult decât numărul nisipului mării. Înmulţitu-s-au fărădelegile mele, Doamne, înmulţitu-s-au fărădelegile mele şi nu sunt vrednic să privesc şi să văd înălţimea cerului pentru mulţimea nedreptăţilor mele. Împilat sunt de multă legătură de fier, cât nu-mi pot înălţa capul şi nu am uşurare. Pentru că am întărâtat mânia Ta şi rău înaintea Ta am făcut, nefăcând voia Ta şi nepăzind poruncile Tale. Şi acum plec genunchii inimii, trebuindu-mi bunătate de la Tine. Greşit-am, Doamne, greşit-am şi fărădelegile mele eu le ştiu; ci mă smeresc rugându-mă. Slăbeşte-mi apăsarea, Doamne, şi nu mă pierde cu fărădelegile mele; nici nu ţine veşnic mânie din pricina răutăţilor mele, nici să nu mă osândeşti întru cele de jos ale pământului; pentru că Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc şi în mine să arăţi toată bunătatea Ta, pentru ca, nevrednic fiind, să mă mântuieşti după îndurarea Ta cea multă şi Te voi lăuda totdeauna în zilele vieţii mele. Că pe Tine Te laudă toate puterile Îngerilor şi a Ta este mărirea în vecii vecilor. Amin.

Alte rugăciuni înainte de mărturisire

Dumnezeule preasfânt, Care iubeşti numai binele, iar răul îl urăşti, nu Te uita, Te rog, la mulţimea fărădelegilor mele, ci Te uită la fiul tău cel rătăcit, care îşi cunoaşte vina şi vine la Tine, mâhnit şi ruşinat, ca să ceară iertare. Fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Nu am linişte, nu am odihnă în sufletul meu, fiindcă m-am pus în slujba răului , iar pe Tine, Părintele meu cel bun, Te-am vătămat amar. Aceasta, ca o piatră grea, apasă sufletul meu şi mă chinuieşte. Am greşit. Iartă-mă. Nu mai îndrăzneam să vin la Tine în starea aceasta păcătoasă în care mă aflu, dacă nu m-ai fi întărit cu cuvintele Tale când ai zis: Nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Aceste cuvinte mă îndeamnă să merg acuma înaintea preotului care stă, în locul lui Dumnezeu, în scaunul mărturisirii şi să-i spun lui toată vina mea. Luminează mintea mea şi deschide, Doamne, buzele mele, ca să spun numai adevărul. Nu lăsa, Doamne, ca, din ruşine, să ascund vreun păcat, ci dă-mi tărie să le recunosc înaintea preotului, cu umilinţă şi căinţă, ca astfel să fiu iertat şi eu, cum au fost iertaţi atâţia păcătoşi care acum se veselesc în raiul desfătării de nemărginita frumuseţe a feţei Tale. Vreau să fac astăzi o mărturisire bună, ca şi când ar fi ceasul din urmă al vieţii mele, pentru că eu nu ştiu – ci numai Tu singur – dacă voi avea încă vreme şi prilej să mă mai mărturisesc vreodată sau cu aceasta am să merg înaintea Ta, Judecătorule Drept. Din toată inima doresc să mă întorc la Tine, Părintele meu cel vătămat, însă cu puterile mele slabe nu sunt în stare să fac aceasta dacă nu mă vei ajuta Tu, Părintele îndurărilor. Fie-Ţi milă de mine şi ajută-mă.

Isuse Cristoase, Mântuitorul meu, Care ai venit în lume să-i chemi pe cei păcătoşi la pocăinţă, cheamă-mă şi pe mine şi mă primeşte; mă arunc în genunchi înaintea Crucii Tale; pentru pătimirile şi moartea Ta care a dat iertare şi duşmanilor Tăi.

Spirite Sfânt, Dumnezeule, împărţitorul tuturor bunătăţilor, vino şi la mine şi mă împărtăşeşte cu darurile Tale cele bogate, ca să mă mântuiesc.

Mama îndurărilor şi scăparea păcătoşilor, mijloceşte pentru Mine de la Fiul Tău darul ca să pot face o mărturisire bună. Mamă fără pată, fie-ţi milă de mine care, cu urâte gânduri, vorbe şi fapte, aşa de mult am păcătuit. În tine îmi pun toată speranţa că nu mă vei lăsa să pier, ci mă vei ajuta ca o mamă milostivă. Nu mă lăsa fără ajutor, căci tu, până acum, pe nimeni nu ai părăsit, ci roagă-te pentru mântuirea mea, acum şi în ceasul morţii mele. Amin.

Sfinte înger, sub a ta pază e sufletul meu, ai grijă de el. Roagă-te să nu piară, ca să-l poţi conduce cândva în fericirea de veci. Amin.

(Se poate spune una dintre aceste rugăciuni:)

Acum trezeşte-ţi încă o dată părerea de rău pentru toate păcatele ce le ai şi, apropiindu-te, îngenunchează înaintea preotului, care este acolo în locul lui Dumnezeu, şi spune:

În numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt. Amin. Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu şi ţie, Părinte, că, de la ultima mea mărturisire (Aici spui când te-ai mărturisit ultima dată), am făcut aceste păcate: (Mărturiseşte-ţi toate păcatele după cum le-ai aflat din examinarea conştiinţei când te-ai pregătit şi ştii că le-ai făcut. Ascultă bine ce sfaturi îţi dă preotul, ce întrebări îţi pune şi ce canon îţi dă).

Apoi zi:

Îmi pare rău din adâncul inimii pentru toate păcatele ce le-am făcut, pentru că prin ele L-am vătămat pe Dumnezeu, bunul cel mai mare şi cel mai vrednic de iubire; îmi propun cu tărie că în viitor nu voi mai păcătui şi mă voi feri de toate păcatele şi împrejurările ce m-ar putea duce la păcat. Te rog, deci, Părinte, să-mi dai canon de pocăinţă şi dezlegare de păcate.

Rugăciune după mărturisire

Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai aşteptat şi m-ai ajutat să mă pot întoarce la Tine prin mărturisire. Îţi mulţumesc că m-ai întărit, dându-mi putere să mărturisesc toate păcatele şi, prin căinţa mea sprijinită cu darul Tău, m-ai făcut iarăşi moştenitor al raiului pierdut prin fărădelegile mele cele multe.

Îţi mulţumesc că, după ce Te-am vătămat, mi-ai dat acest mijloc de mântuire. O, Doamne, cât de nespusă este bunătatea Ta. Tu nu-mi vei mai pomeni păcatele trecutului în veci Tu Ţi-ai întors faţa de la ele şi iarăşi Te uiţi cu blândeţe şi cu dragoste la mine care la Tine am scăpat. Bunătatea Ta nemăsurată a întrecut mulţimea fărădelegilor mele. Umblat-ai după mine, ca după o oaie, până ce m-ai aflat şi m-ai scăpat de primejdia pieirii şi acum iarăşi cu dragoste mă strângi la sânul Tău de Tată. De acum iarăşi Te voi putea mărturisi de Tată, iar pe Fecioara Maria de Mamă. Cu ce Îţi voi mulţumi pentru această bunătate şi dragoste? Cu aceea, Doamne, că Îţi voi fi de acum înainte fiu ascultător şi credincios. Urăsc păcatul din toată inima, cu amăgirile lui, şi numai pe Tine Te iubesc. Îţi promit că nu voi uita de dragostea cu care m-ai primit şi voi înconjura păcatul, precum şi prilejurile ce m-ar putea duce la păcat. Dă-mi ajutorul Tău puternic să pot face aceasta şi să nu mai păcătuiesc în veci. Dă-mi tărie să împlinesc cu dragoste toate poruncile Tale pe pământ, ca să mă fac vrednic de răsplata vieţii de veci. Amin.

(Acum împlineşte-ţi canonul ce ţi l-a dat preotul)

 

Binecuvântarea Euharistică

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Dumnezeu este Domnul şi ni S-a arătat nouă, binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului (vers 8).

Binecuvântat eşti, Cristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce, din înălţime coborându-Te, Te-ai jertfit pentru noi şi, dorind să petreci pururea cu noi, în Taina Iubirii viu Te-ai ascuns, pâine de viaţă pentru noi făcându-Te. Mântuieşte-ne pe noi, servii tăi, cei ce cădem la Tine cu lacrimi şi strigăm: Isuse, Fiul lui Dumnezeu, îndură-Te spre noi.

Se cântă Te ador, Isuse–

n acest timp preotul scoate ciboriul cu Sfânta Taină pe Antimisul desfăcut şi cădeşte pe el).

După cântare:

Preotul: Îndură-Te spre noi, Dumnezeule, după mila Ta cea mare, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Isuse Cristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce petreci în această Taină a iubirii şi priveşti spre cele umilite, priveşte cu blândeţe şi milă spre poporul Tău care stă înainte, iubitorule de oameni, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi.

Preotul: Isuse, Mântuitorul nostru, adu-Ţi aminte şi de mireasa Inimii Tale, Biserica Ta, şi păzeşte-o în pace şi unire; apăr-o de toate uneltirile vrăjmaşe şi fă să vină sub ocrotirea ei blândă toate popoarele, ca toţi să fie o turmă şi un păstor, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi.

Preotul: Isuse, Stăpânul nostru ceresc, adu-Ţi aminte de Preafericitul Părintele nostru Papa (N), de Înalt Preasfinţitul nostru Arhiepiscop şi Mitropolit (N), de Preasfinţitul nostru (Arhi) Episcop (N), de toată ceata preoţească şi călugărească şi de toţi fraţii noştri dreptcredincioşi, ne rugăm Ţie auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi.

Preotul: Isuse, Fiul lui Dumnezeu, adu-ţi aminte de tot sufletul de creştin necăjit şi obosit, căruia îi trebuie îndurarea şi ajutorul Tău; păzeşte în pace şi unire căsătoriile, pe copii creşte-i, îndreaptă tinereţile, bătrâneţile întăreşte-le, mângâie-i pe cei slabi de inimă, însoţeşte-i pe cei ce călătoresc, ajută-le pe văduve, apără-i pe orfani, vindecă-i pe cei bolnavi şi adu-Ţi aminte de toţi cei ce sunt în robie amară şi în orice asuprire, necaz şi tulburare, de toţi cei ce ne iubesc şi de cei ce ne urăsc şi de cei ce ne fac bine; adu-Ţi aminte şi de cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru ei şi de tot poporul Tău, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Isuse, Dumnezeul sufletelor şi al trupurilor, adu-Ţi aminte şi de părinţii şi fraţii noştri şi de toţi dreptcredincioşii creştini mai înainte adormiţi şi odihneşte-i unde străluceşte lumina feţei Tale, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Isuse, Mântuitorule bun, auzi-ne pe noi, căci blând şi îndurător eşti, şi trimite poporului Tău binecuvântarea Ta, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, Îndură-Te spre noi.

Preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni eşti, Cristoase Dumnezeule, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Părintelui Tău fără de început şi Preasfântului, bunului şi de viaţă făcătorului Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

(Apoi preotul cântă următoarea cântare, în timp ce toţi îngenunchează):

Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul: Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu.

Preotul: Ceata cerească Te laudă şi zice: Sfânt (aici preotul tămâiază de trei ori Sfânta Taină), Sfânt, Sfânt e Domnul Sabaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Ta.

Poporul: Cu noi este Dumnezeu…

Preotul: Ceata cerească Te laudă şi zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt e Domnul Sabaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Ta (şi cădeşte ca mai sus).

Poporul: Cu noi este Dumnezeu…

Preotul: Ceata sfinţilor Îngeri şi Arhangheli, cu toate Puterile cereşti Te laudă şi zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt e Domnul Sabaot, plin e cerul şi pământul de mărirea Ta (şi cădeşte ca mai sus).

Poporul: Cu noi este Dumnezeu…

Preotul: Preaiubite Isuse, izvor nesecat al iubirii, Tatăl îndurării şi Dumnezeul mângâierilor, atât de vrednic de iubire şi atât de puţin iubit; iată, noi cu umilinţă cădem înaintea Ta şi oferim Sfintei Tale Inimi dumnezeieşti, străpunsă de suliţă şi mistuită de focul iubirii, cinstire, mărire şi închinare. Dorim să-Ţi oferim ispăşire pentru toate vătămările şi necuviinţele câte le primeşti Tu în această Preasfântă Taină a iubirii, atât din partea noastră cât şi din partea tuturor oamenilor. Dorim să mângâiem cu rugăciunile noastre dumnezeiasca Ta Inimă Care, după atâta iubire, Se vede răsplătită cu nemulţumire atât de mare. Ne propunem cu tărie să nu Te mai întristăm cu păcatele şi necuviinţele noastre. Totodată însă Te rugăm, preaiubită Inimă a lui Isus, să ne dai putere să biruim toate piedicile şi să rămânem statornici în bine până la sfârşit. Fă, preabunule Isuse, ca numele nostru să fie întipărit de-a pururi în Inima Ta dumnezeiască. Dă-ne să aflăm în ea scăpare sigură în orice clipă a vieţii noastre, tărie în strâmtorări, scut în vreme de ispită, ajutor şi sfat în lupta noastră sufletească, o adâncă pace în ceasul morţii, iar după moarte bucurie veşnică, împreună cu Tine. Amin.

Poporul: Sfânt, Sfânt, Sfânt e Domnul Sabaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Lui. Osana Celui de sus. Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului. Osana Celui de sus.

(Pe parcursul acestei cântări preotul se urcă la altar şi, făcând o adâncă închinare, ia ciboriul cu Sfânta Taină în mână şi, sfârşindu-se cântarea, se întoarce cu faţa către popor şi stând în uşile împărăteşti binecuvântează în tăcere şi solemn poporul, în timp ce, unde este în uz clopoţelul, se dau semne line şi rare cu el. Apoi preotul se întoarce spre altar, aşază Sfânta Taină în chivot, iar poporul începe să cânte, ridicându-se şi stând în picioare.)

Poporul: Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Ţie-Ţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului nostru.

(În timpul cântării preotul aşază Sfânta Taină în chivot).

Preotul: Mărire Ţie, Cristoase Dumnezeule, speranţa noastră, mărire Ţie

Cantorul: Mărire Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Doamne, îndură-Te spre noi. Părinte, binecuvântează.

Preotul: Cel ce în nemărginita Sa iubire de oameni a binevoit să se coboare şi să petreacă împreună cu noi în Taina iubirii, Cristos, adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Sale Mame şi ale tuturor Sfinţilor, să Se îndure şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi iubitor de oameni.

Poporul: Amin.

(din “Cartea de rugăciuni” sub îngrijirea pr. prof. Anton Goţia,
Editura Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1996
)