Etichetă: copii

Din Duminica Floriilor, care deschide Săptămâna Patimilor, până în Duminica Tomei (numită în popor şi “Paştele cel mic”), care încheie Săptămâna Luminată, creştinătatea trăieşte toiul timpului pascal. (“Ciclul pascal” se întinde, altminteri, până la Rusalii.)
Tema Floriilor arată că între extaz și agonie nu este decât un pas… ea reunește așadar patima și bucuria care simbolizează reușitele sau nereușitele, urcușurile sau coborâşurile inerente vieții…

În același spirit, la Liturghia animată de copii în comunitatea noastră, am propus o povestioară despre aceste realități ale vieții, pentru a ști să reacționăm corect (soluția rămânând cea oferită ca model de Cristos – calea umilinței pentru că ”Umilinţa este stilul lui Dumnezeu ( la pachet cu iubirea) atât la bine cât și la greu”.

Un elev s-a mutat de la o şcoală la alta. După ore, colegii săi au rămas să joace baschet. El a vrut să joace împreună cu ei, dar, pentru că era mic de înălţime, nu l-au lăsat.
Atunci s-a dus acasă, şi-a luat mingea şi s-a întors pe teren. Văzându-l cât de bine aruncă la coş, colegii l-au rugat să vină să joace într-una din echipe. Din primele minute de joc, şi-au dat seama că era cel mai bun de pe teren.
-Să nu te superi că te-am ţinut pe marginea terenului, dar nu voiam să ne strici jocul, i-a explicat un coleg.
Ajuns acasă, băiatul i-a povestit tatălui său întâmplarea. Tatăl i-a spus:
– Spune sincer, te-ai umflat în pene când şi-au dat seama că eşti mai bun decât ei?
– Nu, tată, nu aveam de ce. Dacă ar fi avut un profesor de sport la fel de bun ca acela de la şcoala mea veche, ar fi fost şi ei mai buni. Nu e mare lucru.
– Dar te-ai supărat că nu te-au primit de la început?
– M-am întristat puţin, dar m-am gândit că ei nu mă cunoșteau, că de fapt, nu știau ce fac.
– Ţine minte, întâmplarea de astăzi nu se va mai repeta: vei vedea că de acum ei te vor chema să joci cu ei. Dar un lucru se va repeta şi peste ani de zile. Viaţa te urcă şi te coboară: azi eşti căpitan de echipă, mâine eşti rezervă. Azi eşti director, mâine eşti şofer. Important este să nu te agăţi cu disperare de nimic: ce vrea Dumnezeu, aia să fii. Şi, indiferent de modul în care te tratează oamenii, tu acelaşi să fii. Că oamenii sunt schimbători: ba te scuipă, ba se pleacă în faţa ta dacă au impresia că vor câştiga ceva prin asta….

Morala: Urcuşurile şi coborâşurile vieţii deschid oportunităţi de a ne determina valorile şi ţintele. Să folosim toate obstacolele ca pietre de temelie pentru a ne construi sau reconstrui viaţa pe care ne-o dorim.

Îmi doresc să avem sărbători cu rost, nu fără rost! Amin.