Adolescentul – la vârsta formării personalităţii,
a dezvoltării fizice, intelectuale, spirituale, emoţionale.
Meg Hickling –
„ADOLESCENŢII CONSTITUIE GENERAŢIA CARE NU ŞTIE CĂ NU ŞTIE.”
Iubirea – e dificil să vorbeşti de iubire reală, adevărată, în cazul adolescenţilor, nu pentru că ar fi incapabili de sentimente nobile, de durată, nu pentru că nu şi-ar dori linişte, confort, siguranţă (mai ales fetele), ci pentru că nu se doreşte întotdeauna o relaţie stabilă, nu există responsabilităţi asumate, nu există transparenţă totală, sinceritate, altruism, disponibilitate, nu se doreşte renunţarea altruistă la propriile păreri, plăceri, interese, etc.
Experienţele anterioare, eşecurile, suferinţele, etc., îşi pun amprenta pe o nouă relaţie. Suntem reticenţi în a ne implica într-o nouă experienţă care poate să se încheie la fel de brusc, ne lipseşte încrederea într-un posibil nou partener, care ar putea percepe diferit lucrurile, ar putea dori altceva decât ne dorim noi. Adesea intervine superficialitatea, lipsa dorinţei implicării totale, termenul de comparaţie cu foşti parteneri. Într-un cuvânt, deşi ne dorim cu disperare o relaţie „beton”, stabilă, de perspectivă, ne vine greu să ne implicăm, mai ales atunci când ne temem că cineva şi-ar putea bate joc de sentimentele noastre. Oare ce a făcut înainte? Oare câţi parteneri a mai avut?
La începutul relaţiei, în această perioadă de „curtare”, fiecare vine cu ce are mai bun – punctualitate, parfum, vorbe mieroase, corectitudine, anumite reţineri, etc. Abia cu timpul ajungem să ne cunoaştem, să vedem ce are celălalt în cap. Dar tocmai problema timpului e cea dureroasă – nu-l avem, şi am grăbi cât mai mult lucrurile.
Meg Hickling – „Fetele fac sex pentru a putea avea o relaţie de prietenie, iar băieţii se implică în relaţia de prietenie tocmai pentru a avea parte de sex.”