Menirea noastră pe pământ este să-L cunoaştem pe Dumnezeu, să-L iubim, să-I servim şi aşa să ajungem la fericirea cerească. Îl cunoaştem pe Dumnezeu din credinţă, Îl iubim şi-L servim prin împlinirea poruncilor şi folosirea mijloacelor harului dumnezeesc.
I. Credinţa se cuprinde pe scurt în Simbolul Credinţei
II. Izvoarele credinţei sunt: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie.
1. Sfânta Scriptură, se compune din 72 de cărţi: 45 ale Vechiului Testament şi 27 ale Noului Testament.
a) Cele 45 de cărţi ale Vechiului Testament sunt: Facerea (Geneza), Ieşirea (Exodul), Leviticul, Numerii, Deuteronomul (acestea alcătuiesc Pentateucul sau cele cinci cărţi ale lui Moise), Iosua, Judecătorii, Rut, 4 cărţi ale Împăraţilor, 2 cărţi ale Cronicilor, 2 cărţi ale lui Ezdra, Tobia, Iudit, Estera, Iov, Psalmii lui David, Pildele lui Solomon, Eclesiastul, Cântarea cântărilor, Înţelepciunea lui Solomon, Eclesiasticul (sau Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah), Isaia, Ieremia (cu Baruh), Plângerile lui Ieremia, Ezechil, Daniel, Ageu, Amos, Abdia, Avacum, Ioil, Iona, Malachia, Mihea, Naum, Osea, Sofonie, Zaharia, 2 cărţi ale Macabeilor.
b) Cele 27 cărţi ale Noului Testament sunt: Evanghelia după Sfântul Matei, Evanghelia după Sfântul Marcu, Evanghelia după Sfântul Luca, Evanghelia după Sfântul Ioan, Faptele Apostolilor, 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel: Epistola către Romani, 2 Epistole către Corinteni, Epistola către Galateni, Epistola către Efeseni, Epistola către Filipeni, Epistola către Coloseni, 2 Epistole către Tesaloniceni, 2 Epistole către Timotei, Epistola către Tit, Epistola către Filimon, Epistola către Evrei, Epistola Catolică a Sfântului Apostol Iacob, 2 Epistole Catolice ale Sfântului Apostol Petru, 3 Epistole Catolice ale Sfântului Apostol Ioan, Epistola Catolică a Sfântului Apostol Iuda şi Apocalipsul Sfântului Apostol Ioan.
2. Sfânta Tradiţie în decursul veacurilor a fost întemeiată în următoarele momente:
a) Decretele celor 21 de Concilii Ecumenice: Niceea, 325; Constantinopol I, 381; Efes, 431; Calcedon, 451; Constantinopol II, 553; Constantinopol III, 680-1; Niceea II, 787; Constantinopol IV, 869-870; Lateran I, 1123; Lateran II, 1139; Lateran III, 1179; Lateran IV, 1215; Lion I, 1245; Lion II, 1274; Vienne, 1311-1312; Konstanz, 1414-1418; Florenţa, 1439; Lateran V, 1512-17; Tridentin 1545-63; Vatican I 1869-70, Vatican II, 1962-1965.
b) Simbolurile credinţei.
c) Catehismele.
d) Cărţile liturgice.
e) Scrierile Sfinţilor Părinţi.
f) Actele Martirilor.
g) Monumentele arheologice.
h) Scrierile Teologilor.
III. Dar, pentru ca să ne mântuim, nu ajunge numai să credem ce ne-a descoperit Dumnezeu, ci trebuie să împlinim cele 10 porunci dumnezeieşti şi bisericeşti.
1. Poruncile dumnezeieşti
2. Poruncile bisericeşti
IV. Pentru a duce o viaţă morală până la sfârşitul vieţii, avem nevoie de puteri spirituale cu ajutorul cărora să facem ceea ce ne porunceşte raţiunea şi credinţa. Aceste puteri sau energii ale sufletului se numesc virtuţi şi ne orientează spre săvârşirea binelui. Virtuţile sunt:
1. Naturale:
a) Intelectuale (ştiinţa, înţelepciunea, arta).
b) Morale (prudenţa, dreptatea, tăria şi cumpătul).
2. Supranaturale:
a) Teologice (credinţa, speranţa, iubirea).
b) Morale: prudenţa, dreptatea, tăria şi cumpătul. La acestea, se adaugă: evlavia, ascultarea, recunoştinţa, castitatea, blândeţea, răbdarea, modestia, umilinţa etc.
V. Pe lângă poruncile dumnezeieşti şi bisericeşti, cei care simt chemarea spre călugărie trebuie să mai urmeze sfaturile evanghelice:
1. Sărăcia de bună voie.
2. Castitatea perfectă.
3. Ascultarea.
VI. Ca să ne păstrăm credinţa, să păzim poruncile şi să urmăm sfaturile evanghelice, avem lipsă de harul lui Dumnezeu care e de două feluri:
1. Ajutător.
2. Sfinţitor.
VII. Mijloacele mai de seamă pentru primirea harului lui Dumnezeu sunt: rugăciunea prin care cerem harul lui Dumnezeu şi Sfintele Taine prin care ni se dă harul sfinţitor.
1. Rugăciunea este înălţarea afectuoasă a sufletului la Dumnezeu. Poate fi orală şi mentală (meditaţia).
2. Sfintele Taine sunt: Botezul, Mirul, Euharistia, Pocăinţa, Maslul, Preoţia, Căsătoria.
VIII. Odată cu vărsarea virtuţilor supranaturale în sufletele noastre, prin botez, noi primim cele şapte daruri ale Spiritului Sfânt: înţelepciunea, înţelegerea, sfatul, tăria, ştiinţa, evlavia, temerea de Dumnezeu.
IX. Efectele virtuţilor teologice şi ale darurilor Spiritului Sfânt sunt:
a) Fericirile evanghelice
b) Fructele Spiritului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea poftelor, modestia, continenţa, castitatea.
X. Pentru a înlătura păcatul, un mijloc foarte eficient este meditarea celor din urmă stadii ale omului: Moartea, Raiul, Judecata, Purgatoriul, Iadul.
XI. Ca să ai siguranţă că nu greşeşti, îndreaptă-ţi privirea spre Roma (Vatican) unde este Maestrul Infailibil al adevărurilor de credinţă şi morală: Sfântul Părinte Papa.
Dacă ştii acestea, fericit vei fi de le vei face!
(din “Cartea de rugăciuni” sub îngrijirea pr. prof. Anton Goţia,
Editura Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1996)
Dorind să dăm curs invitaţiei Comunităţii călugărilor bazilieni de a participa la celebrarea Hramului Mănăstirii Înălțării Sfintei Cruci din Mintiul Gherlii, care va avea loc duminică 14 septembrie 2014, îi invităm pe toţi cei care doresc să participe în mod organizat.
„Isus este poarta care conduce la mântuire şi este o poartă deschisă tuturor… Să-l lăsăm pe Isus să intre în viaţa noastră, ieşind din manifestările de egoism, indiferenţă şi închidere faţă de alţii”. Papa Francisc
