Deschiderea Anului Credinţei la Capela „Sf. Iosif”

Doamne, mărește-ne credința” Luca 17,5

duminică 14 octombrie 2012  – la toate celebrările liturgice

Procesiune de intrare

– Corul împreună cu toţi credincioşii din biserică intonează un cântec

–  În procesiune se va duce: Sfânta Scriptură, Catehismul Bisericii Catolice (textul oficial) , documentele Conciliului Vatican II (textele oficiale) ; acestea vor fi așezate pe un suport de carte acoperit solemn pentru expunerea celor trei cărţi

Preotul face o introducere prin câteva propoziții din scrisoarea “Porta fidei” a papei Benedict al XVI-lea:

“Poarta credinţei” (cf. Fap 14,27) care introduce la viaţa de comuniune cu Dumnezeu şi permite intrarea în Biserica sa este mereu deschisă pentru noi. Este posibil să trecem acel prag atunci când cuvântul lui Dumnezeu este vestit şi inima se lasă plăsmuită de harul care transformă. A trece prin acea poartă îndeamnă pornirea pe un drum care durează toată viaţa. El începe cu Botezul (cf. Rom 6,4), prin care putem să-l chemăm pe Dumnezeu cu numele de Tată, şi se încheie cu trecerea prin moarte la viaţa veşnică, rod al învierii Domnului Isus care, cu darul Duhului Sfânt, a voit să implice în însăşi gloria sa pe cei care cred în el (cf. In 17,22).

Trebuie să redescoperim drumul credinţei pentru a pune în lumină cu tot mai mare claritate bucuria şi entuziasmul reînnoit al întâlnirii cu Cristos. Nu putem accepta ca sarea să devină insipidă şi lumina să fie ţinută ascunsă (cf. Mt 5,13-16). Trebuie să regăsim gustul de a ne hrăni din cuvântul lui Dumnezeu, transmis de Biserică în mod fidel, şi din pâinea vieţii, oferite în sprijinul celor care sunt discipolii săi (cf. In 6,51). A crede în Isus Cristos este calea pentru a putea ajunge în mod definitiv la mântuire.

În lumina a toate acestea papa Benedict al XVI-lea a decis să convoace un An al Credinţei. El va începe la 11 octombrie 2012, la împlinirea a 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II, şi se va termina în solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos, Regele Universului, la 24 noiembrie 2013. La 11 octombrie 2012 se împlinesc şi 20 de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice, text promulgat de fericitul papă Ioan Paul al II-lea, cu scopul de a ilustra tuturor credincioşilor forţa şi frumuseţea credinţei. Va fi un moment solemn pentru ca în toată Biserică să fie “o autentică şi sinceră mărturisire a aceleiaşi credinţe” care să fie confirmată în manieră “individuală şi colectivă, liberă şi conştientă, interioară şi exterioară, umilă şi sinceră”. În felul acesta comunitatea noastră şi Biserica întreagă va putea să reia “conştiinţă exactă a credinţei sale, pentru a o reînsufleţi, pentru a o purifica, pentru a o confirma, pentru a o mărturisi”.

Dorim ca în tot acest timp, de-a lungul Anului Credinţei, cele trei cărţi să rămână expuse într-un loc potrivit din Catedrala noastră pentru a fi citite și înţelese astfel încât experiența noastră de viață să fie aliniată la experiența de credință și să punem în practică învăţăturile conţinute în Sfânta Scriptură, în documentele Conciliului Vatican II şi în Catehismul Bisericii Catolice.

Liturghia continuă fără modificări până la ectenia stăruitoare când cei rânduiți vor recita, după ectenia stăruitoare, câteva cereri speciale create pentru Anul Credinţei.

– Pentru Biserica din întreaga lume, ca acest An al Credinţei să fie pentru toţi un timp de reînnoire spirituală şi de întâlnire personală cu Cristos. Domnului să ne rugăm.

– Pentru cei bolnavi şi suferinzi, ca acest An al Credinţei să fie pentru ei un timp în care să-l experimenteze pe Cristos chiar şi în mijlocul bolilor şi al nevoilor. Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca acest An al Credinţei să fie un timp de reînnoire a iubirii noastre faţă de Cristos şi faţă de Biserică şi pentru o mai arzătoare devoţiune faţă de sfânta Fecioară Maria. Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca aprofundarea credinţei în timpul acestui An al Credinţei să ne ajute să dorim cu ardoare dreptatea şi pacea în lume. Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca, prin citirea şi studierea Catehismului Bisericii Catolice şi a documentelor Conciliului Vatican II, toţi catolicii să cunoască şi să preţuiască învăţăturile credinţei şi să crească în dorinţa de a împărtăşi şi altora, acasă, la locul de muncă şi în comunitate, adevărurile mântuitoare ale lui Isus Cristos. Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca acest An al Credinţei să umple comunitatea noastră cu o revărsare de virtute şi de haruri. Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca Dumnezeu Tatăl să ocrotească şi să binecuvânteze toate familiile în timpul Anului Credinţei, ca să fie un timp în care membrii familiilor să fie mai uniţi între ei şi cu Cristos. Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca Anul Credinţei să fie pentru toţi credincioşii creştini o oportunitate de reînnoire a chemării primite la Botez şi de sporire a zelului în răspândirea valorilor evangheliei, Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca acest An al Credinţei să fie un timp de revărsare a Spiritului Sfânt asupra tuturor părinţilor, cateheţilor, preoţilor şi credincioşilor care împărtăşesc darul credinţei cu alţii. Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca Anul Credinţei să ne îmbogăţească cu o mai mare iubire faţă de Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt, aşa încât să dăm bun răspuns oricui ne cere cont de speranţa noastră. Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca Anul Credinţei să fie pentru toţi credincioşii creştini un timp în care să-şi reînnoiască dorinţa şi zelul pentru Euharistie şi să se apropie cu regularitate de sacramentul Reconcilierii. Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca acest An al Credinţei să ne reamintească modalităţile prin care să-i ajutăm pe cei neglijaţi, ignoraţi ori respinşi, aşa încât toţi să poată experimenta pacea şi puterea vindecătoare a iubirii lui Cristos. Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca Spiritul Sfânt să călăuzească Biserica de-a lungul Anului Credinţei, aşa încât toţi credincioşii creştini să poată trăi o profundă reînnoire a credinţei, speranţei şi iubirii. Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca tinerii să fie inspiraţi de Anul Credinţei, să asculte cu atenţie şi să răspundă chemării lui Dumnezeu la sfânta Preoţie şi la viaţa consacrată. Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca toţi credincioşii să crească în înţelegere şi iubire faţă de chemarea la căsătorie şi la viaţa celibatară, împlinind rolul vital pe care aceste vocaţii îl au în societate. Domnului să ne rugăm.

Înainte de recitarea Crezului,  se va rosti împreună o mărturisire de credinţă şi ataşament faţă de Biserică după cum urmează:

Cred, cu tărie tot ceea ce este cuprins în cuvântul lui Dumnezeu scris sau transmis şi ceea ce Biserica, fie printr-o sentinţă solemnă, fie prin magisteriul obişnuit şi universal, propune pentru a fi crezut ca revelat de către Dumnezeu.

Cred că această Biserică mă învaţă întotdeauna adevărul şi că nu poate greşi niciodată.

Accept şi ţin cu tărie, toate adevărurile şi fiecare în parte referitor la învăţătura care priveşte credinţa sau moravurile propuse de către Biserică în mod definitiv.

Făgăduiesc că voi asculta întotdeauna de Biserica Catolică şi de capul ei, Papa dela Roma, care este urmaşul Sf. Apostol Petru, Principele Apostolilor.

Îmbrăţişez, de asemenea, cu supunerea religioasă a voinţei şi intelectului, învăţăturile pe care pontiful roman sau colegiul episcopal le propun atunci când îşi exercită magisteriul lor autentic, chiar dacă nu intenţionează să le proclame printr-un act definitiv.

Apoi se rostește Credeul

După mărturisirea credinţei se va rosti împreună o rugăciune de mulţumire care este în acelaşi timp şi o promisiune:

Îţi mulţumesc, Dumnezeule Părinte ceresc, din toată inima mea

Că m-ai chemat pe mine la adevărata credinţă în Tine, în Fiul Tău Isus Cristos, în Sfântul Spirit şi Biserica Ta.

Mărturisesc înaintea Ta, a Sfinţilor Îngeri, a tuturor Sfinţilor din Cer şi înaintea acestei adunări:

Cred cu tărie tot ce mă învaţă Sfânta Biserică Catolică, cu supunerea deplină a minţii mele. Vreau să urmez întotdeauna toate învăţăturile acestei Sfinte Biserici; vreau să ascult mereu de păstorii Bisericii, de Sfântul Părinte şi de Episcopii uniţi cu el. Niciodată nu vreau să mă despart de Biserică şi de păstorii ei, vreau să trăiesc şi să mor ca un adevărat creştin catolic. Amin!

Sfânta Liturghie va continua fără modificări

La final: Credincioșii vor fi invitați ca atunci când intră în biserică, după ce l-au salutat şi s-au rugat lui Isus prezent în sfânta Euharistie, cei care doresc, să dedice câteva minute lecturii unui fragment din Sfânta Scriptură, din Catehismul Bisericii Catolice sau din documentele Conciliului Vatican II.

Cântec de final : După această invitație preoţii și ceilalți celebranți ies din altar, în procesiune spre locul unde au fost aşezate cărţile, fac trei metanii mici şi apoi pleacă în biroul parohial. Acest lucru e făcut mai apoi de toți credincioșii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *