Am intrat într-o nouă etapă de pregătire a Crăciunului. Nu trebuie să irosim acest timp, trebuie să începem încă de astăzi pentru că zilele dinaintea Crăciunului sunt încărcate întotdeauna de evenimente. Pregătirile vor fi în toi: lumini şi brazi împodobiţi, ghirlande luminoase, vitrine strălucitoare, Moş Crăciun…, cumpărături, felicitări, cadouri… Se vor auzii colindători pe la ferestre…
În biserica noastră se colindă de la lăsatul secului, iar participarea la Sfintele Liturghii ar trebui sa fie mai acerbă…între timp pot începe meditaţii spirituale şi novenele de Crăciun…Aşteptarea trebuie să devină din ce în ce mai vie… Se poate rosti Îngerul Domnului sau intona colinde la lumina lumânării… Toţi suntem chemaţi să trăim acea atmosferă de aşteptare dinaintea venirii lui Cristos. Pregătirea trebuie să fie sufletească de aceea din reţetă nu poate lipsi Spovada, împăcarea cu Dumnezeu şi luarea unor hotărâri bune pentru viaţă.
Aceste rânduri vor să ne ajute să redescoperim care ar trebui să fie priorităţile în pregătirile pe care le facem pentru Crăciun.
Nu-mi place Crăciunul profan. Sunt prea multe măşti. Toţi sunt buni la Crăciun: Dar nu uita când eşti voios, române, să fii bun. Dar a doua zi? Totul e ca mai înainte. Crăciunul nu e punct de sosire, ci punct de plecare, de aceea, creştini, să ne trezim, să nu lăsăm să ni se fure Crăciunul!
Toată lumea are cuvântul Crăciun pe buze, dar care Crăciun? Cel al stomacului? Cel al copiilor? Cel al spectacolelor sau al concediilor la ski? Creştinii nu se pot acomoda cu un astfel de Crăciun profan.
Astăzi pregătirea pentru Crăciun se face mai ales frecventând magazinele având în mână lista de cumpărături şi cadouri. Se face programarea la coafor. Se are în vedere să nu lipsească ceva în bucătărie (vinul şi carnea de porc).
Prea multele lumini ornamentale ne fac să pierdem gustul întunericului luminat doar de steaua vie şi caldă din Betleem. Crăciunul merge aşa cum s-a stabilit, adică nu merge. E ca un disc zgâriat care repetă mereu acelaşi refren. E un Crăciun uzat, fără surprize. Un Crăciun mai degrabă recitat decât trăit. Un Crăciun depersonalizat.
Un aforism al lui Vasile Butulescu surprinde fidel o realitate dureroasă a Crăciunului contemporan. Spune Butulescu: „Crăciun… Transcendentul se pierde în spatele unui orizont de mezeluri”. Cred însă că această criză cu multiple valenţe, pe care o traversăm cu durere, ne conferă un minunat prilej: acela de a păşi din dimensiunea profanului în dimensiunea sacrului; de a nu ne opri la lucrurile superficiale, ci a pătrunde tainele ce stau ascunse în aspectele profunde; de a ne lua privirea de la forme şi a căuta conţinutul.
Să aruncăm Crăciunul obişnuit, cel pus la punct şi lăudat şi să-l descoperim pe cel prezentat de Luca în evanghelia sa (Lc 2,1-20). Numai credinţa ne descoperă adevărul întreg despre Crăciunul creştin.
Pentru a răspunde la întrebarea Cum ne pregatim de Crăciun mai întâi trebuie să răspundem la întrebarea Ce este pentru noi Crăciunul?
Crăciunul nu e un Moş care – aduce daruri multe la fetiţe şi băieţi – ci este Dumnezeu care ne oferă Cadoul, Pruncul din iesle. De aceea se numește Emanuel adică Dumnezeu este cu noi; prin urmare am răspuns la intrebarea Cine este Crăciunul? Crăciunul pentru noi este Isus!
Este cea mai mare minune: într-un copil nou născut se ascunde Salvatorul lumii; veşnicia intră în timp. Îşi asumă în mod gratuit natura omenească pentru ca omul să se îmbogăţească cu natura dumnezeiască (Grigore din Nazianz).
Nu poate lipsi de la Crăciun Îngerul Domnului. Crăciunul se verifică în viaţa noastră de fiecare zi, acolo unde ne desfăşurăm activitatea… Dar dacă veghem asemenea păstorilor, dacă renunţăm la somnul iluziilor noastre, dacă deschidem ochii la realitate, atunci putem percepe îngerul care ne însoţeşte în viaţa noastră de zi cu zi. Îngerul Domnului vrea să ne explice ceea ce se întâmplă cu noi şi în jurul nostru zi de zi. Vrea să ne arate realitatea autentică. Ceea ce vedem cu ochii fizici, nu e totul. Munca noastră, relaţiile noastre, grijile şi necazurile, aceasta este realitatea exterioară. Dar în spatele ei străluceşte splendoarea lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să se nască în noi. Vrea să se facă una cu noi. Lumina Sa străluceşte în întunericul nostru. Iubirea Lui ţâşneşte chiar acolo unde ne simţim duri şi uscaţi.
Mai există un personaj, care nu apare în relatările evangheliştilori. De obicei stă afară, e spectator mai mult sau mai puţin interesat, gata să observe şi să judece, atent să nu se expună prea mult. Dar trebuie să părăsească acea poziţie comodă şi să intre ca protagonist activ şi să trăiască aventura Crăciunului împreună cu personajele tradiţionale. Acest personaj este fiecare dintre noi. Fiecare trebuie să-şi facă partea ce-i revine, Altfel nu vom trăi Crăciunul. Ceea ce ne împiedică să trăim noutatea Crăciunului e ştiutul, cunoscutul. Știm, din păcate, ce este Crăciunul, ştim cum trebuie să fie. Ştim când soseşte şi cât timp durează. Haideţi ca în acest an să-l trăim poate pentru prima dată, fără să ştim despre ce este vorba, ce trebuie să facem, ce se va întâmpla după aceea. Aşa l-au trăit Maria, Iosif, păstorii, magii şi Irod. Din păcate noi ştim totul înainte de a se petrece, mai mult încă, totul e decis, programat, fixat, prefabricat de noi. Și astfel Crăciunul suntem noi! Uităm că protagonist e Altul.
Să sperăm că anul acesta se va întâmpla o minune nemaiauzită de Crăciun. Minunea de a nu mai fi recunoscuţi. Cei din jurul nostru vor afla că a fost Crăciunul, nu pentru că aşa este scris în calendar, ci pentru că îşi vor da seama că s-a schimbat ceva în vieţile noastre!
Atât de puţini Îl aşteaptă astfel! Ruşine să ne fie tuturor care de Crăciun uităm de Prunc, care în timpul de aşteptare ne ocupăm numai de bucatele sortite trupului şi grijile vieţii acesteia!
Iubiţi copii ai Sf. Iosif,
Postul Crăciunului nu e timp pentru a cere, ci timp pentru a-I pregăti Pruncului un loc călduţ, un pat moale unde să se nască şi să doarmă; o inimă curată, un cuget umil. Aceasta e casa pe care şi-o doreşte Pruncul: o inima iubitoare, liniştită, deschisă, eliberată de păcat, dar subjugată de iubire. Aici vrea Pruncul să vină: să se nască în iubire, să crească în pace. Ar fi o dovadă că înţelegem spiritul Crăciunului.
Atunci s-ar valida cu adevarat pregătirea noastră de Craciun…
Să ne rugăm.
Revarsă, Doamne, Spiritul Tău, asupra noastră, ca sa ni se deschidă ochii! Fă să crească an de an numărul celor care de Craciun aşteaptă cu iubire naşterea Pruncului Dumnezeiesc! Micule Isus, iubirea alor tăi nu iţi este de ajuns; eşti însetat de iubirea tuturor! Vino în acest an si fă-ţi sălaş în inimile care te iubesc; dormi, Prunc iubit, in inimile calde care te aşteaptă, hrăneşte-Te, Dumnezeiesc Copil, cu iubirea tuturor celor care Te recunosc ca Domn si Stăpân. Bucură-te de grija părintelui Tău Iosif… şi, mai ales, bucură-Te, Prunc fericit, de iubirea celei mai curate fiinţe create: Mama Ta, Maria.
Amin.