”Nu judecați… ca să nu fiți judecați” – e unul dintre argumentele biblice ale frățiorului mai mic și mai laicizat – ”despre morți numai de bine!”.
Nici Biserica nu-i condamnă pe oameni (e abuz și lipsă de înțelegere dacă încă se mai întâmplă, sau propagandă, când se afirmă altceva). Biserica este (sau ar trebui să fie) o ”mamă” care își iubește fiii și-i călăuzește, îi îndrumă, îi sfătuiește, îi corectează,… Nu-i condamnă (probabil de aceea Petru a primit cheile doar de la Rai)!
Acest lucru e un efect firesc și se întâmplă, deoarece nici Dumnezeu Tatăl, Părintele Bisericii, nu-și condamnă fiii. Poate numai să-i iubească, iubirea este slăbiciunea Sa, dar și… biruința noastră (totul este posibil prin a Lui Infinită Îndurare)!
Bătălia e acerbă și se duce pentru fiecare suflet. Dacă Dumnezeu nu reușește, e doar pentru că Iubirea Sa se lovește de un refuz, un refuz care se prelungește până la sfârșit… inclusiv!
Libertatea omului e întotdeauna respectată de Creator, fiind un lucru fundamental, pentru că fără libertate nu poate fi vorba de iubire și invers, fără iubire nu poate fi vorba despre libertate (chiar dacă acest lucru face ca unii să creadă, în mod eronat, că Dumnezeu nu ar fi Atotputernic…).
Rămânem conectați orice s-ar întâmpla!