Lună: iulie 2014

Publicat pe

Rugăciuni către Domnul nostru Isus Cristos

Cultul Preasfintei Inimi a lui Isus

– Mărturisirea şi cuminecarea în cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus –

Din nemărginita milă a Inimii Mele, tuturor acelora care se vor împărtăşi nouă luni de-a rândul, în fiecare primă vineri din lună, le promit harul pocăinţei din urmă; ei nu vor muri lipsiţi de harul Meu, ci, înainte de moarte, vor primi Sfintele Taine, iar inima Mea le va fi scăpare sigură în ceasul din urmă.

Cinstitorilor Preasfintei Sale Inimi, Isus le-a promis, prin Sfânta Margareta Maria Alacoque, cele mai îmbelşugate daruri:

1. Le voi da toate harurile trebuincioase stării lor;
2. Familiilor le voi dărui pacea;
3. Îi voi mângâia în suferinţe;
4. Voi fi scutul lor sigur în viaţă şi, mai cu seamă, în ceasul morţii;
5. Păcătoşii vor afla în Inima Mea nemărginite îndurări;
6. Sufletele aflate în lâncezeală vor deveni pline de zel;
7. Sufletele pioase vor ajunge la o mai mare desăvârşire;
8. Voi binecuvânta casele unde se află şi se cinsteşte icoana Inimii Mele;
9. Preoţilor le voi da harul să mişte şi inimile cele mai împietrite;
10. Numele celor care răspândesc această devoţiune vor fi înscrise în Inima Mea şi nimic nu le va şterge de acolo;
11. Voi da nenumărate haruri acelora care le vor căuta în Inima Mea;
12. Tuturor celor ce se vor împărtăşi nouă luni de-a rândul, în fiecare primă vineri a lunii, le promit harul statorniciei în bine până la sfârşit. Ei nu vor muri lipsiţi de harul Meu, ci, înainte de moarte, vor primi Sfintele Taine. În ultima clipă Inima Mea le va fi scăparea sigură.

Iată Inima Care i-a iubit atât de mult pe oameni, încât nimic nu a cruţat, istovindu-Se chiar până la nimicire pentru a dovedi iubirea Sa (Isus către Sfânta Margareta Maria Alacoque).

Domnul nostru Isus Cristos ne iubeşte prin Inima Sa Preasfântă. Acolo Îşi păstrează comorile nesecate de daruri şi binefaceri pe care e gata să le împartă tuturor celor ce-I vor da în schimb iubire curată.

Iată ce ne cere Isus, iată ce aşteaptă Inima Sa Preasfântă: iubire. Să-i dăm inimile, să-i dăm iubirea noastră şi belşugul de daruri se va revărsa neîncetat asupra noastră.

Litania în onoarea Preasfintei Inimi a lui Isus se rosteşte în prima vineri din lună. În acest caz, se poate îmbina cu binecuvântarea Euharistică. De asemenea, e foarte bine să o recităm şi individual, chiar zilnic.

După terminarea Vecerniei, sau şi independent, Preotul, îmbrăcat în epitrahil şi felon, stând în faţa altarului, fiind uşile împărăteşti deschise, zice:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Îndură-Te spre noi, Dumnezeule, după mila Ta cea mare, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Inima lui Isus, a Fiului Tatălui veşnic.

Poporul: Îndură-Te spre noi (se spune după fiecare pericopă, de aici în jos)

Inima lui Isus, concepută de Spiritul Sfânt în sânul Fecioarei,
Inima lui Isus, unită în fiinţă cu Cuvântul lui Dumnezeu,
Inima lui Isus, nemărginită în maiestate,
Inima lui Isus, locuinţă sfântă a lui Dumnezeu,
Inima lui Isus, chivotul Celui Preaînalt,
Inima lui Isus, casa lui Dumnezeu şi poarta cerului,
Inima lui Isus, focar arzător al dragostei,
Inima lui Isus, sălaşul dreptăţii şi al iubirii,
Inima lui Isus, plină de bunătate şi de iubire,
Inima lui Isus, noianul tuturor virtuţilor,
Inima lui Isus, preavrednică de toată lauda,
Inima lui Isus, Regele şi centrul tuturor inimilor,
Inima lui Isus, în care sunt toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei,
Inima lui Isus, în care locuieşte toată plinătatea dumnezeirii,
Inima lui Isus, în Care Tatăl a binevoit,
Inima lui Isus, din a Cărei plinătate am luat noi toţi,
Inima lui Isus, dorul munţilor veşnici,
Inima lui Isus, împăcare pentru păcatele noastre,
Inima lui Isus, săturată de ocări,
Inima lui Isus, zdrobită de fărădelegile noastre,
Inima lui Isus, ascultătoare până la moarte,
Inima lui Isus, străpunsă de suliţă,
Inima lui Isus, izvorul a toată mângâierea,
Inima lui Isus, viaţa şi învierea noastră,
Inima lui Isus, pacea şi împăcarea noastră,
Inima lui Isus, jertfa pentru păcate,
Inima lui Isus, mântuirea celor ce speră în Tine,
Inima lui Isus, speranţa celor ce mor în Tine,
Inima lui Isus, fericirea tuturor sfinţilor,

Preotul: Mielul lui Dumnezeu Care ridici păcatele lumii,

Poporul: Iartă-mă, Doamne.

Preotul: Mielul lui Dumnezeu Care ridici păcatele lumii,

Poporul: Ascultă-ne, Doamne.

Preotul: Mielul lui Dumnezeu Care ridici păcatele lumii,

Poporul: Îndură-Te spre noi.

Preotul: Isuse blând şi smerit din inimă,

Poporul: Fă inima noastră asemenea cu Inima Ta.

Preotul (îngenunchind): Domnului să ne rugăm

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Atotputernice, veşnice Dumnezeule, priveşte spre Inima iubitului Tău Fiu şi spre laudele şi mulţumirile pe care Ţi le aduce în numele păcătoşilor şi, împăcat fiind prin ele, iartă-i pe cei ce Îţi cer milostivirea în Numele Aceluiaşi Fiu al Tău, Isus Cristos, Care, fiind Dumnezeu, împreună cu Tine vieţuieşte în unire cu Sfântul Tău Spirit în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Rugăciune

Stăpâne, Cristoase Dumnezeule, Cel ce cu patimile Tale ai vindecat patimile mele şi cu rănile Tale ai însănătoşit rănile mele, dăruieşte-mi, celui ce mult am greşit, lacrimi de înfrângere; umple trupul meu cu mireasma Trupului Tău dătător de viaţă şi, cu onoratul Tău Sânge, îndulceşte sufletul meu de amărăciunea cu care m-a adăpat potrivnicul. Ridică la Tine mintea mea îndreptată spre cele de jos şi scoate-mă din prăpastia pierzării.

Deci, Te rog, Stăpâne, Doamne Isuse Cristoase, vistieria bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţă deplină şi inimă tare ca să Te caut cu râvnă.

Dă-mi harul Tău şi ajută-mă să înnoiesc în mine chipul icoanei Tale.

Te-am părăsit, Tu nu mă părăsi.

Caută-mă, povăţuieşte-mă spre păşunea Ta, numără-mă cu oile turmei alese şi hrăneşte-mă cu dumnezeieştile Tale Taine, pentru rugăciunile Preasfintei Tale Mame şi ale tuturor Sfinţilor. Amin.

Doamne, Cristoase

(Se cântă – Vezi Cântări euharistice)

Rugăciune de invocare în Duminica întâi a lunii

Dumnezeiască Inimă a lui Isus, iată, cădem în genunchi înaintea Ta şi-Ţi oferim rugăciunile Preacuratei Fecioare Maria şi ale tuturor Îngerilor şi Sfinţilor din cer şi ale întregii Biserici, laudele şi măririle lor. Şi dorim să Ţi Se închine pururea toată zidirea. De asemenea, Îţi mulţumim pentru toate binefacerile firii, ale graţiei şi ale măririi, care izvorăsc neîncetat din Tine, izvorul nesecat al binelui. Unindu-ne cu toţi cei care Te iubesc, cerem îndurare pentru toată nerecunoştinţa cu care Te vatămă oamenii, mai ales în Sfânta Taină a Euharistiei. Primeşte pentru aceasta credinţa şi iubirea noastră şi ascultă cu îndurare cererile noastre.

Preotul: Inima lui Isus, îndură-Te spre Biserica Ta, spre superiorii bisericeşti şi spre credincioşii Tăi.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Inimă dumnezeiască a lui Isus, îndură-Te spre sufletele creştinilor care suferă în locul curăţitor şi mai ales spre aceia care în viaţa aceasta n-au încetat niciodată să Te iubească.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Rugăciune

Inimă dumnezeiască a lui Isus, Care Te-ai jertfit pe Cruce Părintelui Tău Ceresc pentru mântuirea fiecărui om şi Care reînnoieşti jertfa de nenumărate ori pe altarele noastre, binevoieşte ca această jertfă de nesfârşită dragoste să fie spre folosul tuturor oamenilor.

Susţine, sprijineşte şi guvernează Biserica Ta şi pe capul Bisericii, pe Preafericitul Părinte Papa; uneşte-i cu el pe toţi episcopii, cu episcopii pe preoţi, cu preoţii pe credincioşi, ca toţi aceştia împreună să formăm un singur edificiu sufletesc, înălţat pe temelia apostolilor, pe Petru, ca pe o piatră; şi pe Tine, Doamne Isuse, ca pe piatra cea din capul unghiului. Depărtează de la Biserica Ta Sfântă orice erezie, schismă, scandal, prigonire şi indiferenţă. Sprijineşte-i pe superiorii şi conducătorii ei cu înţelepciunea şi puterea Ta, ca să îi îndrume pe supuşii lor în pace, în înţelegere, în dragoste, în dreptate, cu adevărată blândeţe, atât la bunăstare pe pământ, cât şi la fericirea cerească. Dă părinţilor harul Tău, pentru ca să-şi poată creşte copiii spre mărirea Ta şi spre mântuirea lor, ca în nevinovăţie şi virtute să-i faci fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai raiului.

Dă tuturor credinţă şi conştiinciozitate în îndeplinirea îndatoririlor: răbdare, smerenie, viaţă curată şi bucuria Sfântului Tău Spirit.

Păzeşte nevinovăţia, întăreşte-i pe cei ce vreau să se pocăiască, întoarce-i ca pe nişte oi rătăcite. Răspândeşte cât mai mult gloria Numelui Tău dumnezeiesc, pentru ca toţi oamenii să ajungă la fericire şi la cunoaşterea adevărului Tău.

Îngăduie, în sfârşit, să-Ţi fie oferiţi toţi oamenii: îndură-Te spre credincioşii răposaţi şi mai ales spre aceia de care nimeni nu-şi poate aduce aminte; îngăduie ca, împreună cu ei, să ajungem şi noi la fericirea veşnică şi la vederea feţei Tale, Care vieţuieşti şi domneşti împreună cu Tatăl şi cu Preasfântul Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Formula de Consfinţire către Inima Preasfântă a lui Isus

(compusă de Papa Leon al XIII-lea)

Preotul: Preadulce Isuse, Mântuitorul neamului omenesc, aruncă o privire spre noi care îngenunchem cu smerenie înaintea Ta. Suntem ai Tăi şi vrem să fim ai Tăi. Şi, ca să fim cât mai strâns uniţi cu Tine, iată că, în ziua de azi, fiecare din noi se consfinţeşte de bunăvoie Inimii Tale Preasfinte. Mulţi nu Te-au cunoscut niciodată, mulţi au dispreţuit poruncile Tale şi s-au lepădat de Tine. Fie-ţi milă, bunule Isuse, şi de unii, şi de alţii şi atrage-i pe toţi la Inima Ta Preasfântă. Doamne, fii Regele nu numai al credincioşilor care nu s-au îndepărtat niciodată de Tine, ci şi al fiilor rătăciţi care Te-au părăsit; fă să se întoarcă degrabă la casa părintească, să nu piară de lipsă şi de foame.

Fii Regele acelora pe care i-au înşelat părerile greşite şi al acelora pe care i-a dezbinat neînţelegerea; adă-i la limanul adevărului şi al unirii în credinţă pentru ca, în curând, să nu fie decât o singură turmă şi un singur păstor.

Fii, în sfârşit, Regele tuturor acelora care mai trăiesc în vechile superstiţii păgâneşti; scoate-i din întuneric şi adu-i la lumină şi la Împărăţia lui Dumnezeu.

Dă, Doamne, Bisericii Tale libertate statornică şi fără piedici, dă tuturor popoarelor linişte şi bună înţelegere şi fă ca, de la o margine la alta a pământului, să răsune un singur glas: lăudată să fie dumnezeiasca Inimă Care ne-a dobândit mântuire, Ei să-I fie mărire şi cinste în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

(din “Cartea de rugăciuni” sub îngrijirea pr. prof. Anton Goţia,
Editura Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1996)

Publicat pe

Psalmii de penitenţă

Psalmul 6

Stăpâne-al meu, pedeapsă dă-mi, dar fără de mânie,
Fii milostiv cu mine, căci nu mai am putere
şi vindecă-mă, Doamne, căci tremur pân-la os;
făptura toată îmi e cutremurată.

Doamne, cât vei mai zăbovi?…
Întoarce-Te, Stăpâne, şi scapă-mă de chin,
salvează-mă, Tu Cel mereu preabun,
căci Numele Tău sfânt cei morţi nu-l pot rosti
şi cine să-Ţi aducă slavă, în lumea celor duşi?

Sunt istovit de plâns.
În fiecare noapte în lacrimi îmi scald patul,
iar aşternutul meu e inundat de plâns.
S-a stins în mine ochiul de-atâta întristare
şi văzul mi-a slăbit de asuprirea multă.

Fugiţi de lângă mine cei ce urziţi păcatul,
căci Domnu-a auzit suspinul meu adânc;
Domnul mi-a ascultat smerita rugăciune;
El îmi primeşte ruga.
Înspăimântaţi şi ruşinaţi, duşmanii mei
să dea-napoi, acoperiţi de ocară.

Psalmul 31 (30)

Tu îmi eşti adăpostul,
nu mă lăsa de râs.
Întru dreptatea Ta, ajută-mă să scap
Urechea, apleacă-Ţi-o spre mine
De grab, dă-mi izbăvire
Tu să-mi fii stânca tare,
cetatea întărită în care voi scăpa.

Tu singur îmi eşti stâncă, Tu eşti cetatea mea.
Condu-mă şi mă-ndrumă, pentru preasfântu-Ţi Nume.
Tu mă vei dezlega din lanţul pus de důşmani,
căci Tu îmi eşti cetatea.

Cu totul mi-am încredinţat în mâna Ta suflarea;
Tu m-ai răscumpărat, Stăpâne, adevăratul Dumnezeu.
Urăsc pe cei ce ţin la amăgiri deşarte,
şi sper numai în Domnul.

Dansez de bucurie c-ai fost statornic bun,
căci mi-ai văzut necazul
şi plânsul meu îl ştii.
Nu m-ai lăsat să cad în mâinile duşmane,
m-ai ridicat şi m-ai condus la larg.

Stăpâne, milă-Ţi cer Ajuns-am la strâmtoare,
mâhnirea-mi stinge ochii,
îmi mistuie gâtlejul şi rărunchii.
Viaţa mi se-neacă în tristeţe,
iar anii mei se istovesc gemând.
De păcătos ce sunt, sunt stors de orice vlagă
şi oasele mi-s roase.

Vrăjmaşii mă încarcă de ocară,
la fel fac şi vecinii;
celor din jurul meu li-s pricină de groază,
pe stradă cunoscuţii mi se feresc din cale.

Mă uită toţi, de parc-aş fi murit,
nu sunt decât un hârb.
Aud mereu bârfelile mulţimii:
Doar groază răspândeşte-n jur
Cu toţii par vorbiţi să mi se-mpotrivească,
toţi uneltesc şi vor să îmi ridice viaţa.

Dar eu, Stăpâne, în Tine mă încred
Şi zic: Doar Tu eşti Dumnezeul meu.
În mâna Ta îmi este firul vieţii;
neistoviţi duşmani am, o, scapă-mă de ei
Revarsă peste mine lumina feţei Tale
şi-n îndurarea Ta, ajută-mă să scap

Nu mă dezamăgi, când Te implor, Stăpâne,
ci umple-i de ruşine pe cei necredincioşi,
şi fă-i să fie muţi precum cei ce-s în iad.
Să amuţească buza deprinsă cu minciuna,
căci cu obrăznicie vorbeşte de cei drepţi,
trufaşă în dispreţ.

Ce mare Ţi-e răsplata
pe care-o pregăteşti celor ce-Ţi ştiu de frică:
o-mparţi la toţi cei ce s-ascund în Tine,
s-o vadă toată lumea.
Îi ţii adăpostiţi în preajma feţei Tale,
departe-i ţii de intrigi.
Îi pui la adăpost
de suliţile limbii.

Slăvit să fie Domnul
căci face, pentru mine, minuni din îndurare
în mijlocul cetăţii.
Ziceam odinioară, nechibzuit în mine:
De ochii Tăi m-ai izgonit departe,
însă mi-ai auzit glasul de rugăciune,
când am strigat spre Tine.

Iubiţi-L deci pe Domnul, voi toţi cei credincioşi,
căci Domnul îi păzeşte pe cei ce cred în El,
iar celor îngâmfaţi: pedeapsă înzecită.
Fiţi tari, inima sus,
voi toţi care vă puneţi speranţa întru Domnul.

Psalmul 38 (37)

Pedeapsă dă-mi, Stăpâne, dar fără de mânie,
îndreaptă-mă, dar nu întru asprime.
Săgeata Ta s-a abătut spre mine
şi mâna Ta o simt cum mă apasă.
Nimic n-am sănătos în trup, din pricina mâniei Tale,
nimic n-am sănătos în oase, din pricina greşelii mele;
Căci vina care-o am îmi trece peste creştet,
ca o povară grea simt că mă copleşeşte.

Puroaie mi se scurg din rănile murdare,
ca rod al nebuniei mele.
Sunt gârbovit şi abătut,
mă târâi prin tristeţe,
Mă arde chinu-n măruntaie,
totu-i bolnav în mine.

Sunt ţeapăn tot, mă simt zdrobit,
mi-e inima lovită şi-mi vine să răcnesc.
Suspinul meu, Stăpâne, Îţi stă mereu în faţă
şi gemetele mele nu-Ţi sunt necunoscute.
Se zbate inima în piept, puterile mă lasă,
în ochii mei s-a stins orice lumină, parcă.

De rana mea se-ndepărtează şi prieteni, şi rudenii,
cei ce-mi erau aproape, acum se ţin departe.
Pândarii vieţii mele mi-au rânduit capcane,
cei ce îmi vor nefericirea-s vorbiţi ca să mă piardă
şi zilnic şuşotesc minciuni.

Dar eu n-aud nimic, asemeni unui surd,
asemeni unui mut ce nu-şi deschide gura.
Ajuns-am ca şi omul ce nu mai are auz,
ce nu mai are gură pentru a da răspuns.
În Tine sper, o, Doamne-al meu,
căci ştiu c-ai să-mi răspunzi, Stăpâne-al meu
şi Dumnezeul meu.
Ziceam: Să nu mă laşi de râsul lor,
să nu-i laşi să triumfe atunci când eu mă clatin,
căci, iată-mă, îndată cad,
durerea mea-i necontenit cu mine.
Îmi strig fărădelegea
şi mă-nspăimântă vina.

Duşmanii mei sunt plini de viaţă şi au încă putere;
sunt numeroşi şi mă urăsc, fără să am vreo vină.
La binele ce-l fac mi s-a răspuns cu rău
şi vină mi se caută în binele ce-l vreau.

Stăpâne, nu mă părăsi.
Dumnezeul meu, nu sta aşa departe.
Grăbeşte Vino în ajutorul meu:
Tu, Domnul meu, şi mântuirea mea

Psalmul 51 (50)

Dumnezeul meu, fii milostiv cu mine
şi, după mare mila Ta, şterge-mi fărădelegea.
Cu totul să mă speli de orişice greşeală
şi curăţă-mă de păcate.

Căci fărădelegea mea eu o mărturisesc
şi pururea mi-e-n faţă păcatul săvârşit.
Păcate am făcut şi numai împotriva Ta
şi tot ce socoteşti că-i rău, am săvârşit mereu.
Deci drept vei fi când vei rosti sentinţa
şi fără greş când mă vei judeca.
Tu ştii c-am fost născut întru fărădelege
şi c-am fost zămislit de mama aflată sub păcat.
Iubeşti ca adevărul să fie şi în bezne,
în noaptea mea îmi dai înţelepciune.
Stropeşte-mă cu isop şi voi fi iar curat;
mă spală şi voi fi mai alb decât zăpada.

Fă-mă s-aud de bucurie şi de veselie,
ca oasele, zdrobite de Tine, să danseze.

Întoarce faţa Ta de la păcatul meu
şi şterge-mi fărădelegea.
Zideşte-o inimă curată în mine, Dumnezeule
şi înrădăcinează-n mine un spirit nou cu totul.

Nu mă alunga departe de la Tine
şi Spiritul Tău Sfânt să nu-L iei de la mine;
dă-mi să mă bucur iarăşi de mântuirea Ta
şi Spiritul Tău darnic să-mi vină-n ajutor

Pe calea Ta, am să-i învăţ pe cei ce-s vinovaţi
şi cei ce au păcate vor reveni la Tine.
Dumnezeul meu, izbăvitorul meu, scuteşte-mă
de sânge,
ca limba mea să strige despre dreptatea Ta.
Deschide-mi buzele, Stăpâne,
şi Te va lăuda în lume gura mea.

Tu nu doreşti s-aduc pe-altarul Tău vreo jertfă
şi nu Îţi e plăcută nici arderea de tot;
Jertfa pe care-o vrei e spiritul smerit:
o inimă zdrobită şi înfrântă Tu, Doamne, n-o respingi.
Sionului fă-i bine
şi în Ierusalim ridică iarăşi zidul.
Atunci îţi vor plăcea şi legiuita jertfă,
prinoasele depline şi arderea de tot;
atunci, pe-altarul Tău se vor jertfi viţei.

Psalmul 102 (101)

Ascultă-mi, Doamne, ruga,
Vreau ca strigarea mea s-ajungă pân-la Tine
Nu Îţi întoarce faţa de la mine
în ziua de restrişte.
Apleacă-Ţi înspre mine urechea.
În ziua-n care strig,
răspunde, nu întârzia.

Căci zilele se duc asemeni unui fum
şi oasele îmi ard cum arde un tăciune.
Ca iarba retezată se usucă inima;
uit până şi de pâinea ce trebuie s-o-nghit.
De geamăt îndelung
sunt numai ca o piele.

Sunt ca un pelican stingher într-un deşert,
sunt ca o cucuvea de prin dărâmături.
Rămân tot treaz şi, iată-mă,
ca un hulub însângerat pe-o turlă.

În fiecare zi duşmanii mă insultă,
turbează când mă văd şi-mi blčstemă viaţa.
În loc de pâine, cenuşa mi-e mâncare
şi plină de lacrime adăparea mea.

Mânia şi urgia Ta
m-au smuls şi m-au zvârlit afară.
Asemeni unei umbre se trec zilele mele
şi mă usuc ca iarba.

Dar Tu, Stăpânul meu, împărăţeşti în veci
şi vei fi pomenit din neam şi până-n neam.
Din dragoste pentru Sion, iar Te vei ridica,
căci vremea este, Doamne, să Te înduri de el
şi ceasul a sosit
Căci robii Tăi iubesc aceste pietre
şi de ţărâna lui le este atât de milă.

De Numele Tău, Doamne, se vor înspăimânta
popoare şi împărăţii de măreţia Ta,
când Domnul va zidi Sionul, aşa precum a fost,
când strălucirea Lui se va putea vedea,
când El se va întoarce spre ruga celor goi,
şi când va conteni să-i mai nesocotească.

Aceasta să se scrie pentru viitorime,
ca neamul rezidit să-L laude pe Domnul:
de sus, din Sanctuarul Său, s-a aplecat spre noi,
din ceruri a privit Stăpânul pe pământ,
ca să asculte plânsul celor căzuţi în lanţuri
şi să-i elibereze pe cei de sub osânda morţii.
Ca în Sion să fie vestit Numele Lui,
să fie lăudat în tot Ierusalimul,
când ţări şi când popoare s-or aduna-mpreună.

El mi-a tăiat puterea, fiind încă pe drum,
şi m-a scurtat de zile.
Doamne-al meu – am zis –
nu mă lua acum, la jumătatea vieţii
Cu anii Tăi acoperi veşnicia.
Odinioară, Tu ai zidit pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinii Tale.
Acestea vor pieri, ci Tu vei dăinui.
Asemeni unei haine, se vor toci de vreme
şi le vei primeni; cum ai schimba un strai
le vei înlocui.

Dar Tu rămâi Acelaşi şi anii nu Ţi se vor isprăvi.
Copiii odrăsliţi din cei ce Te-au slujit se vor statornici,
iar seminţia lor Îţi va rămâne-n faţă.

Psalmul 130 (129)

Dintru adânc Te strig, Stăpâne,
ascultă-mi, Doamne, ruga:
urechea Ta să fie atentă
spre glasu-mi rugător

Dacă ne-ai ţine minte greşelile, Stăpâne,
Doamne, cine oare ar mai rămâne-n viaţă?
Dar Tu eşti dătătorul iertării de păcate,
să-Ţi fim supuşi cucernici.

Nădăjduiesc în Domnul,
din inimă-L aştept;
întru cuvântul Lui îmi pun toată speranţa.

Sufletul meu tânjeşte după Domnul,
mai mult decât străjerii aşteaptă dimineaţa,
şi decât veghea nopţii ivirea zorilor.

În Domnul, Israele, să-ţi pui toată speranţa,
căci Domnu-mparte harul
şi, cu mărinimie, îţi dă răscumpărare.
El singur îl răscumpără pe Israel
din tot ce a greşit.

Psalmul 143 (142)

Ascultă-mi, Doamne, ruga,
înduplecă-Ţi urechea spre rugăciunea mea,
din îndurarea Ta şi-ntru dreptatea Ta,
răspunde-mi
Să nu intri la judecată cu slujitorul Tău,
căci nimeni din cei vii nu-i drept în faţa Ta.

M-a asuprit duşmanul,
m-a-nfrânt şi m-a zdrobit
Cu sila m-a făcut să locuiesc în beznă,
ca morţii altor vremuri.
Suflarea mi se stinge
şi inima din piept mi-e plină de mâhnire.
Rechem din amintire zile demult apuse,
întruna mă gândesc la tot ce ai zidit,
mereu îmi amintesc lucrarea mâinii Tale.
Spre Tine stau cu mâinile întinse
şi sunt în faţa Ta ca un pământ setos.
Degrab răspunde-mi, Doamne;
abia că mai respir.
Nu Îţi ascunde faţa,
Să nu ajung la fel cu cei ce se coboară-n groapă.

Din zorii zilei dă-mi s-aud statornica Ta milă,
căci mă încred în Tine.
Descoperă-mi cărarea pe care vrei să merg,
căci tind numai spre Tine.

Păzeşte-mă, Stăpâne, de cei ce îmi vor răul,
în preajma Ta îmi caut adăpost.
Învaţă-mă să-Ţi împlinesc voinţa,
căci Tu-mi eşti Dumnezeu.
Preabun e Duhul Tău,
El să mă îndrumeze către pământul drept.

În Numele Tău, Doamne, Tu îmi vei da viaţă
şi, prin dreptatea Ta, scoate-mă din necaz.
Din îndrumarea Ta, îmi vei stârpi duşmanii
şi îi vei nimici pe-asupritorii mei,
căci Îţi sunt slujitor.

(Traducerea de faţă a Psalmilor de penitenţă aparţine Pr. Tertulian Langa).

 (din “Cartea de rugăciuni” sub îngrijirea pr. prof. Anton Goţia,
Editura Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1996)

Publicat pe

Pregătire pentru Sfânta Spovadă

Pocăinţa este o taină prin care primim iertarea păcatelor atunci când, cu părere de rău adevărată şi hotărâre de îndreptare, le spovedim preotului orânduit. Fiecare creştin care vrea să-şi mântuiască sufletul e dator să-şi spovedească păcatele înaintea preotului, cel puţin o dată pe an, la Paşti. Însă, o dată pe an e foarte puţin, e ca şi cum ţi-ai spăla obrazul numai o dată pe an, încolo ai umbla în murdărie. Creştinul bun se spovedeşte de câte ori ştie că a făcut păcat de moarte.

Mărturisirea (Spovada) are mai multe părţi:

1. Mai întâi trebuie să-L rugăm pe bunul Dumnezeu să ne ajute să putem cunoaşte toate păcatele prin care L-am vătămat. Ca să poţi vindeca o boală şi să prescrii medicamente, trebuie să cunoşti boala. Tot aşa şi cu păcatele, trebuie să le cunoşti. De aceea, trebuie să-ţi examinezi toate faptele cu atenţie, în lumina poruncilor dumnezeieşti şi a învăţăturilor Bisericii.

2. După ce ţi-ai cunoscut toate păcatele, trebuie să-ţi stârneşti în suflet părere de rău pentru ele, căci prin ele L-ai vătămat pe Dumnezeu, Care e nemărginit de bun şi vrednic de toată iubirea şi ascultarea noastră. Părerea de rău sau căinţa este durerea sufletului pentru păcatele făcute şi o ură faţă de ele în viitor. Trebuie să urăşti păcatul, din inimă, căci el este răul cel mare, deoarece ne desparte de Dumnezeu. Prin părere de rău adevărată, perfectă, primim iertarea păcatelor şi înainte de mărturisire, dar numai cu condiţia ca să le mărturisim preotului cât mai repede posibil.

3. După ce ţi-ai stârnit în suflet părere de rău, iei o hotărâre fermă că de acum înainte nu vei mai păcătui niciodată cu voia şi cu ştiinţa, că te vei feri de ocaziile ce te pot duce la păcat.

4. După ce am făcut toate acestea, mergem la preot şi-i spunem toate păcatele, fără să ascundem nici unul, iar el, în Numele lui Dumnezeu, ne dă iertare şi dezlegare de păcate. Cel ce ascunde vreun păcat de moarte cu voia face un păcat şi mai mare, numit sacrilegiu. Dacă se cuminecă, apoi, cu acest păcat, face alt sacrilegiu. Deci să fim sinceri la mărturisire. Trebuie să spunem toate păcatele de moarte; de asemenea, şi pe cele mai uşor iertătoare (veniale).

5. După ce le-am mărturisit, preotul ne dă dezlegare şi canon. Canonul trebuie să-l împlinim aşa cum ni l-a dat preotul. Canonul se dă ca să ni se ierte pedepsele vremelnice pe care ar trebui să le suferim aici pe pământ în urma păcatelor noastre.

Păcatul este călcarea poruncilor lui Dumnezeu sau ale Bisericii, cu ştiinţa şi voinţa. Faci păcat de moarte când calci, cu ştiinţa şi voinţa deplină, o poruncă însemnată; păcătuieşti uşor când calci o poruncă mai puţin însemnată, ori fără voinţă sau fără ştiinţă deplină. Poţi păcătui cu gândul, cu vorba, cu pofta şi cu fapta.

Rugăciuni Înainte de mărturisire

Rugăciune înainte de cercetarea cugetului

Spirite Sfinte, Dumnezeule, Cel ce eşti izvorul tuturor darurilor şi dătătorul îndurărilor, Care împlineşti tuturor cererile ce sunt spre mântuire, Ţie mă rog, auzi-mă în orice zi Te voi chema, dar mai ales în ceasul acesta când vreau să examinez şi cel mai ascuns loc al sufletului meu. Luminează cu spiritul înţelepciunii şi înţelegerii Tale mintea mea ca să-mi cunosc toate păcatele, că Tu ştii mulţimea greşelilor mele şi milostivirea Ta va învinge mulţimea acestora. Priveşte, Doamne, din înălţimea Ta cea sfântă spre mine care aştept multă îndurare de la Tine şi revarsă o rază de lumină prin darul Tău în întunecimea inimii mele, ca să-mi cunosc mulţimea fărădelegilor făcute cu gândul, cu cuvântul, cu fapta şi omisiunea.

Ajută-mă să mă apropii de scaunul mărturisirii bine pregătit, unde, înaintea preotului, cu ajutorul Tău, să pot descoperi toate tainele inimii mele, spre iertarea păcatelor şi dobândirea vieţii de veci. Amin.

Examinarea conştiinţei

Întâi te vei întreba când te-ai mărturisit ultima oară. Ţi-ai împlinit canonul? N-ai uitat ori n-ai ascuns vreun păcat de moarte la ultima mărturisire? Dacă l-ai uitat, spune-l acum, iar dacă l-ai ascuns atunci, trebuie repetată întreaga mărturisire trecută. Mai întreabă-te dacă ai avut părere de rău şi propunere de îndreptare, apoi treci la întrebările de mai jos:

I) Virtuţile dumnezeieşti

1. Credinţa. Cred adevărurile de credinţă trebuincioase pentru mântuire: existenţa lui Dumnezeu, viaţa şi răsplata viitoare, existenţa Cerului şi a Iadului, misterul Sfintei Treimi, întruparea Fiului lui Dumnezeu? Ştiu rugăciunile obişnuite? Cred adevărurile principale cuprinse în Simbolul Credinţei? Cred în puterea învăţătoare a Sfintei Biserici Catolice? M-am îndoit de vreun adevăr de credinţă descoperit de Dumnezeu şi propus de Sfânta Biserică? Despre care, cum şi de ce? Am vorbit, am negat, am criticat, am batjocorit în public sau privat vreun adevăr de credinţă? Am ascultat cu plăcere vorbele hulitoare despre credinţă şi religie ale cuiva? Am apărat credinţa adevărată când cineva o hulea? Mi-am lepădat credinţa când am fost întrebat în public de ea, de o persoană autorizată?

2. Speranţa. Ai avut speranţă în Dumnezeu că poate şi vrea să te ajute să faci binele şi să-ţi mântuieşti sufletul? Nu ţi-ai pus cumva prea mare încredere în lume şi în lucrurile ei? Ţi-ai dorit moartea, din laşitate sau din neplăcere? Ai cerut ajutorul lui Dumnezeu ca să-ţi reuşească un lucru rău sau păcătos? Ai dispreţuit ajutorul lui Dumnezeu? Ai cerut ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciune?

3. Iubirea. Ţi-ai deşteptat iubirea faţă de Dumnezeu? Ai avut sentimente de ură faţă de Dumnezeu? Ai dorit să nu existe Dumnezeu sau I-ai dorit alt rău lui Dumnezeu? Te-ai bucurat când alţii L-au înjurat, ofensat sau vătămat? Ai urât lucrurile lui Dumnezeu: Biserica, preoţii, icoanele, slujbele sfinte? L-ai urât pe aproapele tău? I-ai dorit ceva rău? I-ai făcut rău în bunurile sufleteşti şi trupeşti sau ale onoarei? Te-ai bucurat de răul lui? Ai îndemnat pe altul să facă rău aproapelui? Ce rău, cât de mare? Ai reparat răul făcut cuiva, adică paguba, stricăciunea în onoare sau în alte bunuri ale lui? Ai purtat sau porţi mânie împotriva cuiva? Îi vorbeşti, îl saluţi, îi primeşti salutarea? De ce nu? Ai rămas multă vreme în ură şi mânie faţă de aproapele tău? Ai încercat să te împaci cu el? Dai pomană săracilor? Te-ai purtat dur şi nemilos cu cei săraci şi neputincioşi? I-ai batjocorit sau ai râs de cei săraci şi neputincioşi? Te-ai străduit să-l îndrepţi pe aproapele tău de păcatul lui când ai crezut că poţi şi eşti dator? Ai dat prilej de scandal şi de sminteală aproapelui tău? În lucru mare sau mic? Prin îmbrăcăminte necuviincioasă, prin dans sau priviri, prin vorbe urâte sau cu două înţelesuri? Ai ajutat, ai sfătuit, ai îndemnat pe altul la păcat? La ce păcate? Mari sau mici? Ai sfătuit pe altul cum să păcătuiască? Ai dat altuia cărţi, reviste, imagini rele, păcătoase? Ai oferit altora mâncare de dulce în timp de post? Ai tăcut, ai apărat păcatul altuia când erai dator să-l descoperi? Ai luat parte la vreun păcat al aproapelui tău?

II) Poruncile dumnezeieşti

Porunca I. Ţi-ai făcut rugăciunile la care eşti obligat? Te-ai rugat cu atenţia cuvenită? Ai cerut de la Dumnezeu lucruri rele, nepermise? Ai crezut în dumnezei străini (idoli), descântece, prorociri mincinoase, în vrăjitorii? Ai fost superstiţios, ai crezut în lucruri deşarte? Ai făcut farmece sau făcături împotriva altuia? A bunurilor lui? Ai luat parte la şedinţe de spiritism? Ai făcut sacrilegiu? Te-ai cuminecat cu nevrednicie? De câte ori? De ce? Ai păcătuit cu persoane sfinte? Ai luat sau reţinut ce era al Bisericii? Ţi-ai bătut joc de cele sfinte? Ai râs de preoţi sau de slujbele sfinte? Ai cumpărat sau ai vândut pentru bani, lucruri sau daruri sfinte?

Porunca a II-a. Ai rostit fără trebuinţă Numele lui Dumnezeu? Ai înjurat Numele lui Dumnezeu, al lui Isus Cristos, al sfinţilor sau al Bisericii? De câte ori? Ai spus hulă şi blesteme la adresa lui Dumnezeu? Ai înjurat? Ai cerut să ţi se întâmple ceva rău ţie sau aproapelui tău? Ai făcut făgăduinţă lui Dumnezeu şi n-ai împlinit-o? Ai jurat fără trebuinţă? Ai jurat strâmb în faţa legii? De câte ori? Ai întărit făgăduinţa cu jurământ şi n-ai împlinit-o?

Porunca a III-a. Ai lipsit duminica şi în sărbători de la Sfânta Liturghie? De ce? De câte ori? Ai venit târziu? De ce şi de câte ori? Ai avut purtare necuviincioasă în Biserică? Ai lucrat în zi de duminică sau sărbătoare? Ai pus pe alţii să lucreze? De ce? Cât timp?

Porunca a IV-a. Copiii să se întrebe: Ai arătat totdeauna cinstea şi respectul cuvenit părinţilor tăi? I-ai vătămat cu vorbe dure şi necuviincioase? I-ai înjurat? Le-ai dorit serios răul? I-ai lovit sau atins cu mânie sau ură? Ai ieşit din porunca părinţilor tăi? De câte ori? Ai fost îndărătnic şi neascultător? Ai ascuns părinţilor lucruri ce trebuiau să le ştie? I-ai minţit? I-ai furat? Ce şi cât? Te-ai rugat pentru părinţii tăi? Le-ai dat ajutor când au fost bolnavi sau lipsiţi? Le-ai făcut supărare prin purtarea ta? Ai avut ură faţă de fraţii tăi; surorile tale? I-ai bătut cu răutate? I-ai învăţat ceva rău? I-ai ajutat la nevoie? Cum te-ai purtat cu învăţătorii, profesorii, superiorii (mai marii) tăi? Le-ai dorit rău?

Părinţii:

Ai îngrijit cum se cuvine viaţa şi sănătatea copiilor tăi? I-ai învăţat rugăciunile? Le-ai dat exemplu rău prin vorbele sau purtarea ta? Ai spus sau ai făcut ceva necuviincios în faţa lor? Le-ai supravegheat prieteniile, cărţile din care au citit, distracţiile? Ai avut grijă de hrana, îmbrăcămintea, educaţia (creşterea) lor? N-ai fost prea aspru sau prea îngăduitor cu copiii?

Soţii:

Ai fost cu dragoste cuvenită faţă de soţ (soţie)? Ai tratat-o dur şi nemilos? Ai înjurat-o sau ai bătut-o? Motivat sau nemotivat? Ai risipit (prădat) averea comună a familiei prin beţie, desfrâu sau alte păcate? Te simţi vinovat cu ceva în folosirea sfintei căsătorii? Ai avut pofte îndreptate asupra altor persoane? Libere sau căsătorite? Ai încălcat jurământul sfânt al fidelităţii conjugale (al credinţei faţă de soţ/soţie)? De câte ori şi cu ce persoană; liberă sau căsătorită? L-ai ajutat cum se cuvine pe soţ (soţie) în caz de boală, necaz sau nefericire? Nu i-ai făcut traiul rău şi amar prin purtarea sau firea ta?

Superiorii:

Ai fost dur şi nemilos faţă de servitori şi servitoare, angajaţi sau subordonaţi? Le-ai sustras din salar? Le-ai dat plata sau simbria dreaptă? Te-ai îngrijit de sănătatea lor morală şi trupească? I-ai lăsat să-şi împlinească datoriile creştineşti? Le-ai poruncit să facă ceva rău şi păcătos?

Angajaţii:

Ai fost credincios faţă de superiorii tăi? Le-ai dorit rău? I-ai vorbit de rău? I-ai înşelat cu ceva? Le-ai făcut pagubă? Ai fost leneş?

Ţi-ai împlinit credincios datoriile funcţiei tale? Ai lenevit? Ai administrat conştiincios bunurile încredinţate grijii tale? Ai comis fraudă? I-ai înşelat pe alţii? Ai făcut pagubă în administraţia publică prin neglijenţa, incapacitatea, neputinţa ta?

Comercianţii, meseriaşii, industriaşii: Dacă au înşelat la cântar? Dacă au vândut materia sau stofa falsificată drept veritabilă? Dacă au dat salar corect? etc. În caz contrar sunt obligaţi la restituţie (despăgubire).

Porunca a V-a. Ţi-ai îngrijit sănătatea? Ţi-ai expus sănătatea sau viaţa prin fapte prea îndrăzneţe sau temerare? Ai făcut pagubă însemnată în sănătatea sau viaţa altuia? Ai făcut ceva cu gândul de a suprima (stinge) viaţa altuia? Ai împiedicat, ai oprit zămislirea copiilor? Ţi-ai ucis copiii prin avort? De câte ori? Ţi-ai pus în primejdie viaţa prin duel, operaţii nepermise, otrăvire? De câte ori?

Porunca a VI-a şi a IX-a. Ai vătămat curăţia sfântă cu gândul, cu pofta, cu vorba, cu fapta? Singur sau cu altă persoană? Căsătorită, necăsătorită, sfinţită, rudenie? Ai făcut astfel de fapte de necurăţie? Ce fel? De câte ori? Te-ai desfătat în lucruri urâte şi murdare? De câte ori? Ai citit cărţi aţâţătoare de pofte necurate? Ai privit filme, fotografii sau teatre necuviincioase? Ai păcătuit prin vorbe, cântece, atingeri necurate? De câte ori? Cu ce fel de persoană?

Porunca a VII-a şi a X-a. Ai făcut pagubă în averea altuia? Mică sau mare? Ai înşelat la contract, la vindere? Ai dat salar corect? Ai restituit ce ai înşelat sau nedreptăţit pe altul? Ai împiedicat pe cineva cu mijloace nedrepte (calomnie, teroare, frică etc.) să ajungă la un drept al său (oficiu, moştenire etc.)? Ţi-ai îndeplinit obligaţiile testamentare sau succesorale către testatorii, părinţii, binefăcătorii tăi?

Porunca a VIII-a. Ai spus neadevăr sau minciună în mod intenţionat? Ai stricat bunul nume al altuia prin calomnie sau clevetire? Ai reparat onoarea altuia stricată de tine?

III) Poruncile Bisericii

(Porunca I şi a II-a bisericească s-au tratat la a III-a poruncă dumnezeiască).

Porunca a III-a. Ai ţinut posturile şi ajunurile Bisericii? (adică vinerile de peste an? Postul Crăciunului? Postul Mare? Postul Sfântului Petru? Postul Sfintei Maria? Ziua Crucii? Ajunul Crăciunului, al Botezului? Începutul Postului Mare, Vinerea Mare? N-ai avut dispensă de la Post?)

Porunca a IV-a. Ai rămas nemărturisit în vreun an? Din ce cauză?

Porunca a V-a. Ai luat parte la petreceri cu dans (cu joc) în timpuri oprite? (adică în posturi şi ajunuri). Ai dat exemplu rău altora? În ce privinţă?

IV) Examinează-te cu privire la virtuţile principale: Înţelepciunea, cumpătarea, dreptatea şi tăria

Ai încălcat înţelepciunea sau prudenţa? Ai fost necumpătat în mâncare şi băutură? Te-ai îmbătat greu? De câte ori? Ai dat prilej de scandal altora în această privinţă? Ai răbdat cu tărie necazurile vieţii? Ai murmurat împotriva Providenţei Divine? Ai răbdat cu tărie ocara ce ţi s-a adus fiindcă eşti creştin catolic?

V) Examinează-te cu privire la faptele

milei sufleteşti şi trupeşti

a) Cele sufleteşti sunt:

– A-i învăţa pe cei neînvăţaţi
– A-i sfătui pe cei lipsiţi de sfat
– A-i mângâia pe cei mâhniţi
– A-i îndrepta pe cei păcătoşi
– A-i ierta pe cei ce ne greşesc
– A-i suferi cu răbdare pe cei ce ne necăjesc. A ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi.

b) Faptele milei trupeşti

– A-i hrăni pe cei flămânzi
– A-i adăpa pe cei însetaţi
– A-i îmbrăca pe cei goi
– A-i primi pe cei călători
– A-i cerceta pe cei bolnavi
– A-i răscumpăra pe cei din robie
– A-i îngropa pe cei morţi.

Examinează-te apoi cu privire la păcatele speciale:

1. Păcatele capitale: Trufia sau mândria; zgârcenia; necurăţia (desfrâul); invidia sau pizma; lăcomia; mânia; lenea.

Ai fost trufaş sau îngâmfat? I-ai dispreţuit pe alţii ţinându-te mai bun, mai învăţat, mai iscusit ca ei? Ai fost zgârcit? Ai dat cu bucurie celui ce ţi-a cerut fiind în necesitate? Ai invidiat sau pizmuit pe altul când i-a reuşit ceva? Ai ţinut mânie? Acum ţii mânie pe cineva? Îi vorbeşti, îl saluţi? De ce nu? Ai fost leneş? Ţi-ai neglijat datoria din lene sau comoditate prea mare?

2. Păcatele împotriva Spiritului Sfânt: A păcătui, nădăjduind în îndurarea lui Dumnezeu, adică a face păcate peste păcate, crezând că Dumnezeu le va ierta; a dispera (a-şi pierde speranţa) în îndurarea lui Dumnezeu; a se împotrivi adevărului cunoscut; a-l invidia pe aproapele pentru darul lui Dumnezeu; a rămâne împietrit faţă de dojanele mântuitoare; nepocăinţa până la sfârşit (până la moarte).

3. Păcatele strigătoare la cer: Uciderea de bună-voie şi nedreaptă; asuprirea săracilor, văduvelor şi orfanilor; sustragerea (oprirea) plăţii servitorilor şi lucrătorilor; păcatul necurat împotriva firii (adică sodomia).

4. Păcatele străine: A sfătui pe cineva la păcat; a porunci altuia să păcătuiască; a se înţelege cu altul la păcat; a îndemna pe altul la păcat; a lăuda păcatul altuia; a ascunde păcatul altuia; a nu pedepsi păcatul altuia; a ajuta pe altul la păcat; a apăra păcatul altuia.

Rugăciunea părerii de rău
(a Sfântului Alfons Maria de Liguori)

Mântuitorul meu, cum am fost eu până acum de orb încât, pentru plăceri trupeşti atât de trecătoare şi vrednice de compătimire, Te-am părăsit pe Tine, bunul fără margini şi izvorul tuturor mângâierilor. Mă mir de orbirea mea, dar mai mult mă mir de îndelunga Ta răbdare şi bunătate cu care m-ai suferit. Îţi mulţumesc că m-ai făcut să-mi recunosc nebunia şi datoria de a Te iubi. Te iubesc, Isuse al meu, din toată inima şi doresc să Te iubesc mai mult. Curăţă-mi inima de înclinări spre plăcerea trupului care mă împiedică să Te iubesc precum aş dori, că nu de mine depinde ca inima mea să se aprindă pentru Tine şi să nu iubească altceva. Îndurarea Ta o poate face, căci ea toate le poate face. Scapă-mă, alungă din inima mea orice înclinare care nu e îndreptată spre Tine şi fă să fiu în întregime al Tău. Pentru toate durerile câte Ţi le-am cauzat, simt mai mare durere decât pentru orice nefericire şi îmi propun ca tot restul vieţii mele să-l închin de aici înainte iubirii Tale.

Marie, Mama lui Dumnezeu, iată la picioarele tale un prizonier nefericit al iadului, care se roagă pentru milă. Cu adevărat că eu nu sunt vrednic de nici un bine. Tu însă eşti Mama Îndurării şi eşti compătimitoare şi faţă de cel nevrednic. Toată lumea te numeşte scăparea şi mântuirea păcătoşilor; fii şi scăparea şi mântuirea mea. Eu sunt oaia cea pierdută. Cuvântul cel fără de început S-a coborât din Ceruri şi S-a făcut Fiul Tău ca să mântuiască oile pierdute; şi El voieşte ca eu să mă îndrept spre tine şi tu să-mi ajuţi prin mijlocirea ta. Preasfântă Marie, Mama lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii. Roagă-te pentru mine Fiului tău. Spune-I că te cinstesc şi că tu eşti scutul meu. Spune-I că toată speranţa în tine mi-am pus-o. Spune-I să mă ierte, pentru că îmi pare rău de toate păcatele pe care le-am făcut. Marie, speranţa mea, în tine mă încred, îndură-te spre mine. Amin.

Rugăciunea lui Manase,
Împăratul Iudeilor

Doamne atotputernice, Dumnezeul Părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui Isac şi al lui Iacob şi al seminţiei lor cea dreaptă; Care ai făcut cerul şi pământul cu toată frumuseţea lor, Cel ce ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Cel ce ai închis adâncul şi l-ai pecetluit cu înfricoşătorul şi măritul Tău Nume de care toate se tem şi se cutremură de faţa puterii Tale; că nespusă este cuviinţa măririi Tale şi nerăbdată mânia ameninţării Tale asupra păcătoşilor, dar nemăsurată şi necurmată mila Ta, Domnul cel preaînalt, îndurător, îndelung răbdător şi mult îndurător şi căruia Îi pare rău de răutăţile oamenilor. Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce greşesc şi, cu mulţimea îndurărilor Tale, ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire. Tu dar, Doamne Dumnezeul puterilor, n-ai pus pocăinţă drepţilor, lui Avraam, lui Isac şi lui Iacob, ci ai pus pocăinţă asupra mea, a păcătosului, pentru că am greşit mai mult decât numărul nisipului mării. Înmulţitu-s-au fărădelegile mele, Doamne, înmulţitu-s-au fărădelegile mele şi nu sunt vrednic să privesc şi să văd înălţimea cerului pentru mulţimea nedreptăţilor mele. Împilat sunt de multă legătură de fier, cât nu-mi pot înălţa capul şi nu am uşurare. Pentru că am întărâtat mânia Ta şi rău înaintea Ta am făcut, nefăcând voia Ta şi nepăzind poruncile Tale. Şi acum plec genunchii inimii, trebuindu-mi bunătate de la Tine. Greşit-am, Doamne, greşit-am şi fărădelegile mele eu le ştiu; ci mă smeresc rugându-mă. Slăbeşte-mi apăsarea, Doamne, şi nu mă pierde cu fărădelegile mele; nici nu ţine veşnic mânie din pricina răutăţilor mele, nici să nu mă osândeşti întru cele de jos ale pământului; pentru că Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc şi în mine să arăţi toată bunătatea Ta, pentru ca, nevrednic fiind, să mă mântuieşti după îndurarea Ta cea multă şi Te voi lăuda totdeauna în zilele vieţii mele. Că pe Tine Te laudă toate puterile Îngerilor şi a Ta este mărirea în vecii vecilor. Amin.

Alte rugăciuni înainte de mărturisire

Dumnezeule preasfânt, Care iubeşti numai binele, iar răul îl urăşti, nu Te uita, Te rog, la mulţimea fărădelegilor mele, ci Te uită la fiul tău cel rătăcit, care îşi cunoaşte vina şi vine la Tine, mâhnit şi ruşinat, ca să ceară iertare. Fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Nu am linişte, nu am odihnă în sufletul meu, fiindcă m-am pus în slujba răului , iar pe Tine, Părintele meu cel bun, Te-am vătămat amar. Aceasta, ca o piatră grea, apasă sufletul meu şi mă chinuieşte. Am greşit. Iartă-mă. Nu mai îndrăzneam să vin la Tine în starea aceasta păcătoasă în care mă aflu, dacă nu m-ai fi întărit cu cuvintele Tale când ai zis: Nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Aceste cuvinte mă îndeamnă să merg acuma înaintea preotului care stă, în locul lui Dumnezeu, în scaunul mărturisirii şi să-i spun lui toată vina mea. Luminează mintea mea şi deschide, Doamne, buzele mele, ca să spun numai adevărul. Nu lăsa, Doamne, ca, din ruşine, să ascund vreun păcat, ci dă-mi tărie să le recunosc înaintea preotului, cu umilinţă şi căinţă, ca astfel să fiu iertat şi eu, cum au fost iertaţi atâţia păcătoşi care acum se veselesc în raiul desfătării de nemărginita frumuseţe a feţei Tale. Vreau să fac astăzi o mărturisire bună, ca şi când ar fi ceasul din urmă al vieţii mele, pentru că eu nu ştiu – ci numai Tu singur – dacă voi avea încă vreme şi prilej să mă mai mărturisesc vreodată sau cu aceasta am să merg înaintea Ta, Judecătorule Drept. Din toată inima doresc să mă întorc la Tine, Părintele meu cel vătămat, însă cu puterile mele slabe nu sunt în stare să fac aceasta dacă nu mă vei ajuta Tu, Părintele îndurărilor. Fie-Ţi milă de mine şi ajută-mă.

Isuse Cristoase, Mântuitorul meu, Care ai venit în lume să-i chemi pe cei păcătoşi la pocăinţă, cheamă-mă şi pe mine şi mă primeşte; mă arunc în genunchi înaintea Crucii Tale; pentru pătimirile şi moartea Ta care a dat iertare şi duşmanilor Tăi.

Spirite Sfânt, Dumnezeule, împărţitorul tuturor bunătăţilor, vino şi la mine şi mă împărtăşeşte cu darurile Tale cele bogate, ca să mă mântuiesc.

Mama îndurărilor şi scăparea păcătoşilor, mijloceşte pentru Mine de la Fiul Tău darul ca să pot face o mărturisire bună. Mamă fără pată, fie-ţi milă de mine care, cu urâte gânduri, vorbe şi fapte, aşa de mult am păcătuit. În tine îmi pun toată speranţa că nu mă vei lăsa să pier, ci mă vei ajuta ca o mamă milostivă. Nu mă lăsa fără ajutor, căci tu, până acum, pe nimeni nu ai părăsit, ci roagă-te pentru mântuirea mea, acum şi în ceasul morţii mele. Amin.

Sfinte înger, sub a ta pază e sufletul meu, ai grijă de el. Roagă-te să nu piară, ca să-l poţi conduce cândva în fericirea de veci. Amin.

(Se poate spune una dintre aceste rugăciuni:)

Acum trezeşte-ţi încă o dată părerea de rău pentru toate păcatele ce le ai şi, apropiindu-te, îngenunchează înaintea preotului, care este acolo în locul lui Dumnezeu, şi spune:

În numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt. Amin. Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu şi ţie, Părinte, că, de la ultima mea mărturisire (Aici spui când te-ai mărturisit ultima dată), am făcut aceste păcate: (Mărturiseşte-ţi toate păcatele după cum le-ai aflat din examinarea conştiinţei când te-ai pregătit şi ştii că le-ai făcut. Ascultă bine ce sfaturi îţi dă preotul, ce întrebări îţi pune şi ce canon îţi dă).

Apoi zi:

Îmi pare rău din adâncul inimii pentru toate păcatele ce le-am făcut, pentru că prin ele L-am vătămat pe Dumnezeu, bunul cel mai mare şi cel mai vrednic de iubire; îmi propun cu tărie că în viitor nu voi mai păcătui şi mă voi feri de toate păcatele şi împrejurările ce m-ar putea duce la păcat. Te rog, deci, Părinte, să-mi dai canon de pocăinţă şi dezlegare de păcate.

Rugăciune după mărturisire

Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai aşteptat şi m-ai ajutat să mă pot întoarce la Tine prin mărturisire. Îţi mulţumesc că m-ai întărit, dându-mi putere să mărturisesc toate păcatele şi, prin căinţa mea sprijinită cu darul Tău, m-ai făcut iarăşi moştenitor al raiului pierdut prin fărădelegile mele cele multe.

Îţi mulţumesc că, după ce Te-am vătămat, mi-ai dat acest mijloc de mântuire. O, Doamne, cât de nespusă este bunătatea Ta. Tu nu-mi vei mai pomeni păcatele trecutului în veci Tu Ţi-ai întors faţa de la ele şi iarăşi Te uiţi cu blândeţe şi cu dragoste la mine care la Tine am scăpat. Bunătatea Ta nemăsurată a întrecut mulţimea fărădelegilor mele. Umblat-ai după mine, ca după o oaie, până ce m-ai aflat şi m-ai scăpat de primejdia pieirii şi acum iarăşi cu dragoste mă strângi la sânul Tău de Tată. De acum iarăşi Te voi putea mărturisi de Tată, iar pe Fecioara Maria de Mamă. Cu ce Îţi voi mulţumi pentru această bunătate şi dragoste? Cu aceea, Doamne, că Îţi voi fi de acum înainte fiu ascultător şi credincios. Urăsc păcatul din toată inima, cu amăgirile lui, şi numai pe Tine Te iubesc. Îţi promit că nu voi uita de dragostea cu care m-ai primit şi voi înconjura păcatul, precum şi prilejurile ce m-ar putea duce la păcat. Dă-mi ajutorul Tău puternic să pot face aceasta şi să nu mai păcătuiesc în veci. Dă-mi tărie să împlinesc cu dragoste toate poruncile Tale pe pământ, ca să mă fac vrednic de răsplata vieţii de veci. Amin.

(Acum împlineşte-ţi canonul ce ţi l-a dat preotul)

 

Publicat pe

Binecuvântarea Euharistică

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Dumnezeu este Domnul şi ni S-a arătat nouă, binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului (vers 8).

Binecuvântat eşti, Cristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce, din înălţime coborându-Te, Te-ai jertfit pentru noi şi, dorind să petreci pururea cu noi, în Taina Iubirii viu Te-ai ascuns, pâine de viaţă pentru noi făcându-Te. Mântuieşte-ne pe noi, servii tăi, cei ce cădem la Tine cu lacrimi şi strigăm: Isuse, Fiul lui Dumnezeu, îndură-Te spre noi.

Se cântă Te ador, Isuse–

(În acest timp preotul scoate ciboriul cu Sfânta Taină pe Antimisul desfăcut şi cădeşte pe el).

După cântare:

Preotul: Îndură-Te spre noi, Dumnezeule, după mila Ta cea mare, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Isuse Cristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce petreci în această Taină a iubirii şi priveşti spre cele umilite, priveşte cu blândeţe şi milă spre poporul Tău care stă înainte, iubitorule de oameni, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi.

Preotul: Isuse, Mântuitorul nostru, adu-Ţi aminte şi de mireasa Inimii Tale, Biserica Ta, şi păzeşte-o în pace şi unire; apăr-o de toate uneltirile vrăjmaşe şi fă să vină sub ocrotirea ei blândă toate popoarele, ca toţi să fie o turmă şi un păstor, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi.

Preotul: Isuse, Stăpânul nostru ceresc, adu-Ţi aminte de Preafericitul Părintele nostru Papa (N), de Înalt Preasfinţitul nostru Arhiepiscop şi Mitropolit (N), de Preasfinţitul nostru (Arhi) Episcop (N), de toată ceata preoţească şi călugărească şi de toţi fraţii noştri dreptcredincioşi, ne rugăm Ţie auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi.

Preotul: Isuse, Fiul lui Dumnezeu, adu-ţi aminte de tot sufletul de creştin necăjit şi obosit, căruia îi trebuie îndurarea şi ajutorul Tău; păzeşte în pace şi unire căsătoriile, pe copii creşte-i, îndreaptă tinereţile, bătrâneţile întăreşte-le, mângâie-i pe cei slabi de inimă, însoţeşte-i pe cei ce călătoresc, ajută-le pe văduve, apără-i pe orfani, vindecă-i pe cei bolnavi şi adu-Ţi aminte de toţi cei ce sunt în robie amară şi în orice asuprire, necaz şi tulburare, de toţi cei ce ne iubesc şi de cei ce ne urăsc şi de cei ce ne fac bine; adu-Ţi aminte şi de cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru ei şi de tot poporul Tău, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Isuse, Dumnezeul sufletelor şi al trupurilor, adu-Ţi aminte şi de părinţii şi fraţii noştri şi de toţi dreptcredincioşii creştini mai înainte adormiţi şi odihneşte-i unde străluceşte lumina feţei Tale, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Isuse, Mântuitorule bun, auzi-ne pe noi, căci blând şi îndurător eşti, şi trimite poporului Tău binecuvântarea Ta, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, Îndură-Te spre noi.

Preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni eşti, Cristoase Dumnezeule, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Părintelui Tău fără de început şi Preasfântului, bunului şi de viaţă făcătorului Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

(Apoi preotul cântă următoarea cântare, în timp ce toţi îngenunchează):

Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu.

Poporul: Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu.

Preotul: Ceata cerească Te laudă şi zice: Sfânt (aici preotul tămâiază de trei ori Sfânta Taină), Sfânt, Sfânt e Domnul Sabaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Ta.

Poporul: Cu noi este Dumnezeu…

Preotul: Ceata cerească Te laudă şi zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt e Domnul Sabaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Ta (şi cădeşte ca mai sus).

Poporul: Cu noi este Dumnezeu…

Preotul: Ceata sfinţilor Îngeri şi Arhangheli, cu toate Puterile cereşti Te laudă şi zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt e Domnul Sabaot, plin e cerul şi pământul de mărirea Ta (şi cădeşte ca mai sus).

Poporul: Cu noi este Dumnezeu…

Preotul: Preaiubite Isuse, izvor nesecat al iubirii, Tatăl îndurării şi Dumnezeul mângâierilor, atât de vrednic de iubire şi atât de puţin iubit; iată, noi cu umilinţă cădem înaintea Ta şi oferim Sfintei Tale Inimi dumnezeieşti, străpunsă de suliţă şi mistuită de focul iubirii, cinstire, mărire şi închinare. Dorim să-Ţi oferim ispăşire pentru toate vătămările şi necuviinţele câte le primeşti Tu în această Preasfântă Taină a iubirii, atât din partea noastră cât şi din partea tuturor oamenilor. Dorim să mângâiem cu rugăciunile noastre dumnezeiasca Ta Inimă Care, după atâta iubire, Se vede răsplătită cu nemulţumire atât de mare. Ne propunem cu tărie să nu Te mai întristăm cu păcatele şi necuviinţele noastre. Totodată însă Te rugăm, preaiubită Inimă a lui Isus, să ne dai putere să biruim toate piedicile şi să rămânem statornici în bine până la sfârşit. Fă, preabunule Isuse, ca numele nostru să fie întipărit de-a pururi în Inima Ta dumnezeiască. Dă-ne să aflăm în ea scăpare sigură în orice clipă a vieţii noastre, tărie în strâmtorări, scut în vreme de ispită, ajutor şi sfat în lupta noastră sufletească, o adâncă pace în ceasul morţii, iar după moarte bucurie veşnică, împreună cu Tine. Amin.

Poporul: Sfânt, Sfânt, Sfânt e Domnul Sabaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Lui. Osana Celui de sus. Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului. Osana Celui de sus.

(Pe parcursul acestei cântări preotul se urcă la altar şi, făcând o adâncă închinare, ia ciboriul cu Sfânta Taină în mână şi, sfârşindu-se cântarea, se întoarce cu faţa către popor şi stând în uşile împărăteşti binecuvântează în tăcere şi solemn poporul, în timp ce, unde este în uz clopoţelul, se dau semne line şi rare cu el. Apoi preotul se întoarce spre altar, aşază Sfânta Taină în chivot, iar poporul începe să cânte, ridicându-se şi stând în picioare.)

Poporul: Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Ţie-Ţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului nostru.

(În timpul cântării preotul aşază Sfânta Taină în chivot).

Preotul: Mărire Ţie, Cristoase Dumnezeule, speranţa noastră, mărire Ţie

Cantorul: Mărire Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Doamne, îndură-Te spre noi. Părinte, binecuvântează.

Preotul: Cel ce în nemărginita Sa iubire de oameni a binevoit să se coboare şi să petreacă împreună cu noi în Taina iubirii, Cristos, adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Sale Mame şi ale tuturor Sfinţilor, să Se îndure şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi iubitor de oameni.

Poporul: Amin.

(din “Cartea de rugăciuni” sub îngrijirea pr. prof. Anton Goţia,
Editura Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1996)

 

Publicat pe

Rugăciuni recomandate după Sfânta Cuminecare

Trupul Tău cel sfânt, Doamne Isuse Cristoase, Dumnezeul nostru, să-mi fie spre viaţă veşnică, iar scumpul Tău Sânge spre iertarea păcatelor. Să-mi fie Euharistia aceasta spre bucurie şi sănătate; iar la a doua Ta venire învredniceşte-mă să stau de-a dreapta gloriei Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Tale Mame şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Preasfântă Doamnă, Născătoare de Dumnezeu, lumina sufletului meu, speranţa, acoperământul, scăparea, mângâierea şi bucuria mea, îţi mulţumesc că m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul, să fiu părtaş la Preacuratul Trup şi la Scumpul Sânge al Fiului Tău. Tu, care ai născut lumina cea adevărată, luminează-mi ochii inimii; Tu, care ai născut izvorul nemuririi, fă-mă viu pe mine cel omorât de păcat; Mamă iubitoare a Dumnezeului cel milostiv, ai milă de mine şi dă pocăinţă şi înfrângere inimii mele, umilinţă cugetelor mele şi rechemare din robia judecăţilor. Şi învredniceşte-mă până la suflarea cea mai de pe urmă, fără osândă, să primesc sfinţirea Preacuratelor Taine, spre vindecarea sufletului şi a trupului; şi dă-mi lacrimi de pocăinţă şi de mărturisire ca să te laud şi să te preamăresc în toate zilele vieţii mele. Că binecuvântată eşti în veci. Amin.

Rugăciune către Isus răstignit

Iată-mă, bunule şi preadulce Isuse, că mă arunc în genunchi înaintea feţei Tale şi Te rog, cu cea mai mare căldură a sufletului, să întipăreşti în inima mea simţăminte vii de credinţă, de speranţă şi de dragoste, o căinţă adevărată de păcatele mele şi o puternică voinţă de îndreptare, acum când, cu o mare durere a sufletului, mă gândesc la cele cinci răni ale Tale, având înaintea ochilor mei ceea ce profetul David a zis despre Tine, bunule Isuse: Străpuns-au mâinile şi picioarele mele; numărat-au toate oasele mele (Ps. 21, 17-18).

Rugăciunea Sfântului Toma de Aquino

Îţi mulţumesc, Doamne Sfinte, Părinte atotputernic, veşnic Dumnezeu, că ai binevoit să mă îndestulezi pe mine, păcătosul şi nevrednicul Tău serv, cu Scumpul Trup şi Sânge al Fiului Tău, Domnul nostru Isus Cristos, prin nici o vrednicie a mea, ci numai prin bunăvoinţa milostivirii Tale. Te rog ca această împărtăşanie să nu-mi fie o vină spre pedeapsă, ci o mijlocire mântuitoare spre iertare. Să-mi fie spre întărirea credinţei şi drept scut al bunăvoinţei. Să-mi fie spre dezrădăcinarea viciilor mele, spre strivirea poftelor rele şi necurate, spre sporirea dragostei şi a răbdării, a smereniei şi a ascultării, spre apărarea puternică împotriva curselor tuturor vrăjmaşilor, atât văzuţi cât şi nevăzuţi; spre liniştea desăvârşită a tuturor patimilor trupeşti şi sufleteşti; spre puternica unire cu singurul şi adevăratul Dumnezeu şi spre dobândirea fericită a scopului de pe urmă al vieţii mele. Şi Te rog să fii bun să mă duci pe mine, păcătosul, la acel ospăţ nespus, unde, cu Fiul Tău şi cu Spiritul Sfânt, pentru Sfinţii Tăi eşti lumină adevărată, săturare deplină, bucurie veşnică, plăcere şi fericire desăvârşită. Prin Acelaşi Cristos Domnul nostru. Amin.

(Se poate spune una dintre aceste rugăciuni.)

(din “Cartea de rugăciuni” sub îngrijirea pr. prof. Anton Goţia,
Editura Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1996)

 

Publicat pe

Liturghia Sfântului Ioan Gură-de-Aur

Diaconul (spune cu voce ridicată:) Binecuvântează, părinte.

Preotul: Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Corul: Amin

Preotul sau diaconul:

Cu pace, Domnului să ne rugăm.

Corul: Doamne, îndură-Te spre noi. (Se cântă sau se recită după fiecare stih al ecteniei).

Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor Biserici ale lui Dumnezeu şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru această sfântă casă şi pentru cei ce cu credinţă, cu bună cucernicie şi cu frica lui Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru Preafericitul Părinte Papa (N), pentru Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit (N), pentru (Înalt) Preasfinţitul nostru (Arhi) Episcop (N), pentru cinstita preoţime şi diaconime în Cristos, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm.

Pentru conducătorii noştri şi ai tuturor popoarelor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ţara noastră, pentru oraşul (satul) acesta, pentru toate ţările, oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.

Pentru bună liniştea aerului, pentru înmulţirea roadelor pământului şi pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei aflaţi în robie şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără-ne şi ne mântuieşte, miluieşte-ne şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita noastră Doamnă, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară, Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine, unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.

C: Ţie, Doamne.

(Preotul spune cu voce ridicată:)

Că Ţie Ţi se cuvine toată mărirea, cinstirea şi închinarea, Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

Antifonul I

(La sărbători se cântă sau se recită antifoanele Mineiului, Triodului sau Pentecostarului. Vezi Cântări la Sfânta Liturghie,)

C: Mărire Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt.

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi, toate cele dinăuntrul meu, Numele cel Sfânt al Lui. Binecuvântat eşti, Doamne.

(Preotul se roagă cu voce scăzută:)

Doamne, Dumnezeul nostru, a Cărui stăpânire este neasemănată şi mărire neatinsă, a Cărui milă este nemăsurată şi iubire de oameni negrăită, Însuţi Stăpâne, după îndurarea Ta, priveşte spre noi şi spre această sfântă casă şi revarsă peste noi şi peste cei ce se roagă împreună cu noi milele Tale cele bogate şi îndurările Tale.

P: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

P: Apără-ne şi ne mântuieşte, miluieşte-ne şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

P: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita noastră Doamnă, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară, Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine, unul pe altul, şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.

C: Ţie, Doamne.

(Preotul spune cu voce ridicată:)

Că a Ta este stăpânirea şi a Ta este Împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

Antifonul II

(La sărbători se cântă sau se recită antifoanele Mineiului, Triodului sau Pentecostarului. Vezi Cântări la Sfânta Liturghie, p.217 şi următoarele)

C: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Unule născut, Fiule şi Cuvânt al lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără-de-moarte şi ai primit, pentru mântuirea noastră, a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară, Maria, neschimbat întrupându-Te şi răstignindu-Te, Cristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat, unul fiind din Sfânta Treime, preamărit împreună cu Tatăl şi cu Spiritul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi.

(Preotul se roagă cu voce scăzută:)

Doamne, Dumnezeul nostru, mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta; Biserica Ta în pace întreagă păzeşte-o; sfinţeşte-i pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceştia preamăreşte-i cu puterea Ta dumnezeiască şi nu ne lăsa pe noi care sperăm în Tine.

P: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

P: Apără-ne şi ne mântuieşte, miluieşte-ne şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

C: Doamne, îndură-te spre noi.

P: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita noastră Doamnă, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară, Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine, unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Cristos Dumnezeu să o dăm.

C: Ţie, Doamne.

(Preotul spune cu voce ridicată:)

Că bun şi iubitor de oameni eşti, Dumnezeule, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

(Preotul se roagă cu voce scăzută:)

Cel ce ne-ai dăruit aceste rugăciuni de obşte şi de unire, Cel ce şi la doi şi la trei care se unesc în Numele Tău le-ai făgăduit să le împlineşti cererile, Însuţi împlineşte şi acum cererile de folos ale servilor Tăi, dându-ne în acest veac de acum cunoştinţa adevărului Tău şi în cel ce va veni – viaţa veşnică dăruindu-ne.

Antifonul III

(La sărbători se cântă sau se recită, în loc de Fericiri, antifoanele Mineiului, Triodului sau Pentecostarului. Vezi Cântări la Sfânta Liturghie)

Fericirile

C: Întru Împărăţia Ta, pomeneşte-ne, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta.

Fericiţi cei săraci cu spiritul, că a lor este Împărăţia Cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia milă vor afla.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia Îl vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi sunteţi când vă vor batjocori şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, pentru Mine.

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Se citeşte sau se cântă Mărirea de la Fericiri, a versului de rând sau a sărbătorii. Vezi Cântări la Sfânta Liturghie)

(În acest timp preotul face Intratul mic, rugându-se cu voce scăzută:)

Stăpâne, Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai aşezat în ceruri cetele şi oştile Îngerilor şi ale Arhanghelilor spre slujba măririi Tale, fă ca, împreună cu intrarea noastră, să fie intrarea sfinţilor Îngeri care slujesc împreună cu noi şi împreună preamăresc bunătatea Ta. Că Ţie Ţi se cuvine toată mărirea, cinstirea şi închinarea, Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Binecuvântând intrarea, preotul spune cu voce scăzută:)

Binecuvântată este (+) intrarea sfinţilor Tăi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Preotul ridică Sf. Evanghelie şi spune cu voce ridicată:)

Înţelepciune, drepţi

C: Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Cristos. Mântuieşte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu

(Duminica): Cel ce ai înviat din morţi, pe noi care Îţi cântăm Ţie. Aliluia.

(Peste săptămână): Cel ce eşti minunat întru sfinţi, pe noi care Îţi cântăm Ţie. Aliluia.

(Se cântă sau se citeşte Troparul. Vezi Cântări la Sfânta Liturghie)

P: Că sfânt eşti, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-de-moarte, îndură-Te spre noi (de trei ori).

Mărire Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfinte Fără-de-moarte, îndură-te spre noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-de-moarte, îndură-Te spre noi.

(La sărbătorile împărăteşti, în loc de Sfinte Dumnezeule…, vezi Cântări la Sfânta Liturghie)

(Preotul se roagă cu voce scăzută:)

Dumnezeule Sfânt, Care întru sfinţi odihneşti, Cel ce cu glas întreit-sfânt eşti lăudat de Serafimi şi preamărit de Heruvimi şi de toate Puterile cereşti adorat, Cel ce din nefiinţă la fiinţă le-ai adus pe toate, Care l-ai zidit pe om după chipul şi asemănarea Ta şi cu tot harul Tău l-ai împodobit; Cel ce dai înţelepciune şi pricepere cui cere şi nu îl treci cu vederea pe cel ce greşeşte, ci îi rânduieşti pocăinţa spre mântuire; Care ne-ai învrednicit pe noi, smeriţii şi nevrednicii Tăi servi, şi în ora aceasta să stăm înaintea măririi sfântului Tău altar şi să-Ţi aducem datornică închinare şi preamărire, Însuţi, Stăpâne, primeşte şi din gura noastră, a celor păcătoşi, întreit-sfântă cântare şi cercetează-ne cu bunătatea Ta. Iartă-ne toată greşeala făcută cu voie sau fără voie, sfinţeşte-ne sufletele şi trupurile şi dă-ne har să-Ţi slujim în cuviinţă în toate zilele vieţii noastre, pentru rugăciunile Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor care din veac bine Ţi-au plăcut. Că sfânt eşti, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Preotul spune Rugăciunea Scaunului de Sus cu voce scăzută:)

Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului.

Binecuvântat eşti pe scaunul măririi Împărăţiei Tale, Cel ce stai pe Heruvimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Întorcându-se către popor, preotul spune cu voce ridicată:)

Să luăm aminte.

Pace (+) tuturor.

Lectorul: Şi Spiritului Tău. (Apoi citeşte prohimenul).

P: Înţelepciune.

(Lectorul citeşte titlul Apostolului)

P: Să luăm aminte.

(Lectorul citeşte Apostolul, iar preotul spune cu voce scăzută:)

Fă să strălucească în inimile noastre, iubitorule de oameni, Stăpâne, lumina curată a cunoaşterii Dumnezeirii Tale şi deschide-ne ochii minţii ca să înţelegem învăţăturile Evangheliei Tale; pune în noi frica de fericitele Tale porunci ca, toate poftele trupului călcându-le, să petrecem viaţă spirituală, gândind şi făcând tot ce Îţi este plăcut. Că Tu eşti lumina sufletelor şi a trupurilor noastre, Cristoase Dumnezeule, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Părintelui Tău fără început şi Preasfântului, bunului şi de viaţă făcătorului Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(După citirea Apostolului, preotul spune cu voce ridicată:)

Pace (+) ţie.

C: Şi Spiritului Tău. Aliluia.

P: Înţelepciune, drepţi,

Să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace (+) tuturor.

C: Şi Spiritului Tău.

P: La citirea Sfintei Evanghelii de la (N). Să luăm aminte.

C: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

(Se citeşte Evanghelia)

C: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

. (După citirea Evangheliei preotul rosteşte predica, începând-o cu În Numele Tatălui.., şi o încheie cu Mărire Tatălui– Amin. După predică urmează Ectenia stăruitoare).

P: Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru, să zicem.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

P: Doamne atotstăpânitorule, Dumnezeul Părinţilor noştri, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

P: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mila Ta cea mare, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

(Preotul spune cu voce scăzută rugăciunea cererii stăruitoare:)

Doamne Dumnezeul nostru, primeşte de la servii Tăi această rugăciune stăruitoare şi miluieşte-ne după bogăţia milei Tale; revarsă îndurările Tale peste noi şi peste tot poporul Tău care aşteaptă de la Tine mila Ta cea bogată.

P: Ne rugăm cu stăruinţă pentru Preafericitul Părinte Papa (N), pentru Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit (N), pentru (Înalt) Preasfinţitul nostru (Arhi) Episcop (N) şi pentru toţi fraţii noştri în Cristos.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

Ne rugăm pentru fraţii noştri preoţi, ieromonahi şi pentru toţi fraţii noştri în Cristos.

Ne rugăm pentru miluirea şi viaţa, pacea şi sănătatea, mântuirea şi cercetarea, lăsarea şi iertarea de păcate a servilor lui Dumnezeu fraţi ai acestei sfinte Biserici.

Ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai acestei sfinte biserici şi pentru toţi părinţii şi fraţii noştri dreptcredincioşi mai înainte adormiţi, care odihnesc aici şi pretutindenea.

Ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în această sfântă şi preacinstită biserică, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce e de faţă şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

(Preotul spune cu voce ridicată:)

Că milostiv şi iubitor de oameni eşti, Dumnezeule, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

(Aici se poate citi rugăciunea şi ectenia pentru morţi)

P: Rugaţi-vă cei chemaţi Domnului.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

P: Cei credincioşi pentru cei chemaţi să ne rugăm,

Ca Domnul să-i miluiască,

Să-i înveţe cuvântul adevărului,

Să le descopere Evanghelia dreptăţii,

Să-i unească cu sfânta Sa catolică şi apostolică Biserică.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

P: Mântuieşte-i, miluieşte-i, apără-i şi-i păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

P: Cei chemaţi, capetele voastre Domnului să le plecaţi.

C: Ţie, Doamne.

(Preotul spune cu voce scăzută rugăciunea pentru catehumeni înainte de a desface Antimisul:)

Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce în cele înalte locuieşti şi spre cele smerite priveşti, Care ai trimis mântuire neamului omenesc pe Unicul Tău Fiu născut, pe Domnul nostru Isus Cristos, priveşte spre servii Tăi cei chemaţi care şi-au plecat capul înaintea Ta şi învredniceşte-i, la timpul cuvenit, de baia celei de a doua naşteri, de iertarea păcatelor şi de veşmântul nestricăciunii, uneşte-i cu sfânta Ta catolică şi apostolică Biserică şi numără-i cu turma Ta cea aleasă.

(Preotul spune cu voce ridicată:)

Ca şi aceştia, împreună cu noi, să mărească preacinstitul şi de mare cuviinţă Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

(Preotul desface Antimisul şi spune:)

Câţi suntem credincioşi, iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

(Preotul spune cu voce scăzută întâia rugăciune pentru credincioşi, după ce a desfăcut Antimisul:)

Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeul puterilor, Cel ce ne-ai învrednicit să stăm şi acum înaintea sfântului Tău altar şi să cerem îndurările Tale pentru păcatele noastre şi pentru cele din neştiinţă ale poporului. Primeşte, Dumnezeule, rugăciunea aceasta şi fă-ne să fim vrednici să-Ţi aducem rugăciuni, cereri şi jertfe nesângeroase pentru tot poporul Tău; şi desăvârşeşte-ne pe noi, pe care, prin puterea Spiritului Tău cel Sfânt, ne-ai rânduit la această slujbă, ca, fără de osândă şi fără sminteală, în curată mărturie a conştiinţei noastre, să Te chemăm în toată vremea şi în tot locul, ca, auzindu-ne, să fii milostiv faţă de noi, după mulţimea bunătăţii Tale.

P: Apără-ne şi ne mântuieşte, miluieşte-ne şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

(Preotul spune cu voce ridicată:)

P: Înţelepciune.

Că Ţie Ţi se cuvine toată mărirea, cinstirea şi închinarea, Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

P: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

(Preotul spune cu voce scăzută a doua rugăciune pentru credincioşi:)

Iarăşi şi de multe ori cădem la Tine şi ne rugăm Ţie, bunule şi iubitorule de oameni, ca, privind spre rugăciunea noastră, să ne curăţeşti sufletele şi trupurile de toată întinarea şi să ne dai har ca, nevinovaţi şi fără de osândă, să ne înfăţişăm înaintea sfântului Tău altar. Dăruieşte, Dumnezeule, şi celor ce se roagă împreună cu noi, sporirea vieţii, credinţei şi înţelegerii spirituale. Dă-le lor ca totdeauna cu frică şi cu dragoste să-Ţi slujească, nevinovaţi şi fără osândă, să se împărtăşească cu sfintele Tale Taine şi de Împărăţia Ta cea cerească să se învrednicească.

P: Apără-ne şi ne mântuieşte, miluieşte-ne şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

(Preotul spune cu voce ridicată:)

P: Înţelepciune.

Ca sub stăpânirea Ta totdeauna fiind păziţi, Ţie mărire să-Ţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin

Noi, care pe Heruvimi cu taină-i închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare-I aducem, toată grija cea lumească de la noi să o lepădăm.

(În Joia Mare şi în Sâmbăta Mare, în loc de: Noi, care pe Heruvimi…, vezi Cântări la Sfânta Liturghie)

(Preotul spune cu voce scăzută rugăciunea Heruvicului:)

Nimeni din cei legaţi de poftele şi plăcerile trupeşti nu este vrednic să vină, să se apropie sau să-Ţi slujească Ţie, Împărate al măririi; pentru că a-Ţi sluji Ţie este mare şi înfricoşător lucru chiar şi pentru puterile cereşti. Însă totuşi, pentru iubirea Ta de oameni, negrăită şi nemăsurată, fără mutare şi fără schimbare Te-ai făcut om şi arhiereu te-ai numit nouă, iar lucrarea sfântă a jertfei acesteia liturgice şi nesângeroase ne-ai dat-o ca un stăpân al tuturor. Căci Tu singur, Doamne Dumnezeul nostru, stăpâneşti peste cele cereşti şi peste cele pământeşti, Cel ce eşti purtat pe tron de Heruvimi, Domnul Serafimilor şi Împăratul lui Israel, Cel ce singur eşti Sfânt şi întru Sfinţi odihneşti. Pe Tine, deci, Te rog, Cel ce singur eşti bun şi binevoitor: priveşte spre mine, păcătosul şi nevrednicul Tău serv, curăţeşte-mi sufletul şi inima de cuget viclean şi învredniceşte-mă cu puterea Spiritului Sfânt, ca, îmbrăcat fiind cu harul preoţiei, să stau înaintea acestei sfinte mese şi să jertfesc Sfântul şi Preacuratul Tău Trup şi Preţiosul Tău Sânge. Că Tu eşti Cel ce aduci, Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel ce Te împarţi, Cristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, împreună şi Părintelui Tău Cel fără început şi Preasfântului, bunului şi de viaţă făcătorului Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Apoi:)

Noi, care pe Heruvimi cu taină-i închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare-I aducem, toată grija cea lumească de la noi să o lepădăm; ca pe Împăratul tuturor să-L primim, pe Cel nevăzut înconjurat de cetele îngereşti. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

(Preotul cădeşte masa proscomidiei şi altarul, apoi spune:)

Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul.

Ridicaţi mâinile spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul.

(Preotul face Intratul Mare)

P: Pe tot neamul creştinesc, Domnul Dumnezeu să-l pomenească întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

P: Pe Preafericitul Părinte Papa (N), pe Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit (N), pe (Înalt) Preasfinţitul nostru (Arhi) Episcop (N), Domnul Dumnezeu să-i pomenească întru Împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

Pe ctitorii şi binefăcătorii sfintelor biserici (şi pe alţii pe care îi doreşte, vii sau morţi), Domnul Dumnezeu să-i pomenească întru Împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

P: Şi pe voi pe toţi, dreptcredincioşilor creştini, Domnul Dumnezeu să vă pomenească întru Împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin. Ca pe Împăratul tuturor să-L primim, pe Cel nevăzut înconjurat de cetele îngereşti. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

(Preotul aşază darurile pe sfânta masă, le cădeşte şi spune cu voce scăzută:)

Iosif, cel cu bun chip, de pe lemn luând Preacuratul Tău Trup, cu giulgiu curat înfăşurându-L şi cu miresme ungându-L, L-a pus în mormânt nou, dar a treia zi ai înviat, Cristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun ai fost, Cristoase, împreună cu Tatăl şi cu Spiritul, toate plinindu-le, Cel ce eşti necuprins.

Purtător de viaţă, cu adevărat mai înfrumuseţat decât Raiul şi mai strălucitor decât toate palatele împărăteşti, s-a arătat, Cristoase, mormântul Tău, izvorul învierii noastre.

(Preotul, după ce acoperă sfintele daruri cu Aerul, repetă primul tropar până la În mormânt, apoi se închină, zicând:)

Fă bine, Doamne, în bunăvoinţa Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.

Atunci bineplăcute Îţi vor fi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor aduce pe altarul Tău viţei.

P: Să plinim rugăciunile noastre Domnului.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

P: Pentru cinstitele daruri ce sunt puse înainte, Domnului să ne rugăm.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pentru această sfântă casă şi pentru cei ce cu credinţă, cu bună cucernicie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pentru ca să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

(Preotul spune cu voce scăzută rugăciunea Proscomidiei, după aşezarea sfintelor daruri pe sfânta masă:)

Doamne, Dumnezeule atotţinător, Care singur eşti Sfânt şi primeşti jertfă de laudă de la cei ce Te cheamă cu toată inima, primeşte şi rugăciunea noastră a păcătoşilor şi du-o la sfântul Tău altar; fă-ne vrednici să-Ţi aducem daruri şi jertfe spirituale pentru păcatele noastre şi pentru cele din neştiinţă ale poporului; învredniceşte-ne să aflăm har înaintea Ta, ca să fie bine primită jertfa noastră şi Spiritul cel bun al harului Tău să coboare peste noi, peste aceste daruri puse înainte şi peste tot poporul Tău.

P: Apără-ne şi ne mântuieşte, miluieşte-ne şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

Ziua toată, desăvârşită, sfântă, cu pace şi fără păcate; înger de pace, credincios îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.

C: Dă-ne, Doamne.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, de la Domnul să cerem.

C: Dă-ne, Doamne.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi în pocăinţă să o petrecem, sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără pătimire, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Cristos, de la Domnul să cerem.

C: Dă-ne, Doamne.

Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita noastră Doamnă de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară, Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine, unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.

C: Ţie, Doamne.

(Preotul spune cu voce ridicată:)

Cu îndurările Fiului Tău unicul născut, împreună cu Care eşti binecuvântat, cu Preasfântul, bunul şi de viaţă făcătorul Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

P: Pace (+) tuturor.

C: Şi Spiritului tău.

P: Să ne iubim unul pe altul, ca, într-un gând, să mărturisim:

C: Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.

(Preotul se închină şi spune cu voce scăzută:)

Te iubesc, Doamne, tăria mea, Domnul este întărirea şi scăparea mea.

(Apoi, cu voce ridicată:)

Cristos în mijlocul nostru.

C: Este şi va fi.

P: Înţelepciune, să luăm aminte.

(Preotul, împreună cu credincioşii, rosteşte Simbolul Credinţei (Crezul)

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotţinătorul, făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.

Şi într-unul Domn, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, unul născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a coborât din cer, S-a întrupat de la Spiritul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat.

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

Şi S-a înălţat la cer şi şade de-a dreapta Tatălui.

Şi iarăşi va veni cu mărire să judece viii şi morţii; a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi în Spiritul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin proroci.

Într-una, sfântă, catolică şi apostolică Biserică.

Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor

Şi viaţa veşnică ce va veni. Amin.

(Preotul sărută Aerul, îl strânge, îl pune la o parte şi apoi spune:)

P: Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, Sfânta Jertfă cu pace să o aducem.

C: Milă, pace, jertfă de laudă.

P: Darul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Spiritului Sfânt să fie cu voi, cu toţi.

C: Şi cu spiritul Tău.

P: Sus să avem inimile.

C: Le avem către Domnul.

P: Să mulţumim Domnului.

C: Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, Treimei celei de o fiinţă şi nedespărţite.

(Preotul se roagă cu voce scăzută:)

Vrednic şi drept este să-Ţi cântăm, să Te binecuvântăm şi să Te lăudăm, să-Ţi mulţumim şi să ne închinăm în tot locul stăpânirii Tale; că Tu eşti Dumnezeul cel negrăit şi necuprins cu mintea, nevăzut şi neatins, pururea fiind, Acelaşi fiind, Tu şi Fiul Tău unicul născut şi Spiritul Tău cel Sfânt. Tu ne-ai adus de la nefiinţă la fiinţă şi pe cei căzuţi iarăşi i-ai ridicat şi n-ai încetat toate să le faci până ce ne-ai ridicat la cer şi ne-ai dăruit Împărăţia Ta care va veni. Pentru toate acestea Îţi mulţumim Ţie şi Fiului Tău unicul născut şi Spiritului Tău cel Sfânt, pentru toate binefacerile văzute şi nevăzute care s-au făcut pentru noi, pe care le ştim şi pe care nu le ştim.

Îţi mulţumim şi pentru liturghia aceasta pe care ai binevoit să o primeşti din mâinile noastre, deşi stau înaintea Ta mii de Arhangheli, zeci de mii de Îngeri, Heruvimii şi Serafimii cu câte şase aripi şi cu ochi mulţi, care se înalţă zburând.

(Preotul ia steluţa de pe sfântul disc, face cruce deasupra lui, o sărută şi o aşază de-o parte, apoi spune cu voce ridicată:)

Cântarea de biruinţă cântând, strigând, glas înălţând şi grăind:

C: Sfânt, Sfânt, Sfânt e Domnul Sabaot; plin este cerul şi pământul de mărirea Lui. Osana întru Cele de Sus. Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului Osana întru Cele de Sus.

(Preotul rosteşte şi el imnul serafic, apoi, cu mâinile ridicate, rosteşte rugăciunea:)

Cu aceste fericite puteri, Stăpâne iubitor de oameni, şi noi strigăm şi grăim: Sfânt eşti şi Preasfânt, Tu şi Fiul Tău unicul născut şi Spiritul Tău cel Sfânt; Sfânt eşti şi Preasfânt şi de mare cuviinţă e mărirea Ta. Care atât de mult ai iubit lumea, încât pe Fiul Tău unicul născut L-ai dat, pentru ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. El, venind şi toată rânduiala pentru noi plinindu-o, în noaptea în care a fost vândut, ori, mai ales, pe Sine Însuşi S-a dat pentru viaţa lumii, luând pâine în sfintele, preacuratele şi neprihănitele Sale mâini, mulţumind şi binecuvântând (+), sfinţind şi frângând, a dat sfinţilor Săi Învăţăcei şi Apostoli zicând:

(Cu voce ridicată, solemn:)

Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, Care pentru voi Se frânge, spre iertarea păcatelor

C: Amin.

(Preotul spune cu voce scăzută:)

Asemenea (+) şi potirul, după cină, zicând:

(Cu voce ridicată:)

Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu al legii celei noi, Care pentru voi şi pentru mulţi Se varsă, spre iertarea păcatelor.

C: Amin.

(Preotul se închină din nou, apoi, cu capul plecat, se roagă cu voce scăzută:)

Aducându-ne aminte de această poruncă mântuitoare şi de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de mormânt, de Învierea de a treia zi, de înălţarea la cer, de şederea de-a dreapta Tatălui şi de preamărita a doua venire.

(Cu voce ridicată:)

Ale Tale, dintru ale Tale, Ţie-Ţi aducem de toate (+) şi pentru toate.

C: Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Ţie-Ţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului nostru.

(Preotul se roagă cu voce scăzută:)

Îţi oferim această jertfă spirituală şi fără vărsare de sânge şi cerem, Te rugăm şi cu umilinţă Te implorăm: trimite Spiritul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste daruri ce sunt puse înainte.

(Preotul se închină, apoi, cu mâinile ridicate, se roagă cu voce scăzută:)

Doamne, Cel ce pe Preasfântul Tău Spirit în ora a treia L-ai trimis Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci înnoieşte-L în noi, care ne rugăm Ţie.

(Stih): Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi spirit drept înnoieşte în cele dinăuntrul meu.

Doamne, Cel ce pe Preasfântul Tău Spirit (…)

(Stih): Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Spiritul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Doamne, Cel Ce pe Preasfântul Tău Spirit (…)

Şi fă pâinea aceasta, adică cinstitul Trup al Cristosului Tău. Amin.

Şi ce este în potirul acesta, adică cinstitul Sânge al Cristosului Tău. Amin. Amin.

Pe care Le-ai prefăcut cu Spiritul Tău cel Sfânt. Amin, Amin, Amin.

Să fie celor ce se vor cumineca spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Spiritul Tău cel Sfânt, spre plinirea Împărăţiei Cerurilor, spre îndrăznirea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.

Îţi aducem această jertfă spirituală împreună cu cei adormiţi în credinţă: Strămoşii, Părinţii, Patriarhii, Profeţii, Apostolii, Propovăduitorii, Evangheliştii, Martirii, Mărturisitorii, Pustnicii şi cu tot sufletul răposat în credinţă.

(Apoi spune cu voce ridicată:)

Dar, mai ales, cu preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita noastră Doamnă, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară, Maria.

C: Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu; pe cea pururea fericită şi preanevinovată şi Mama Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai onorată decât Heruvimii şi eşti mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii; care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut; pe tine, cea într-adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

(La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, la sărbătorile Împărăteşti şi ale Preacuratei Fecioare Maria, vezi Cântări la Sfânta Liturghie)

(Preotul continuă cu voce scăzută:)

Cu Sfântul Ioan profetul, înainte-mergător şi botezător; cu sfinţii măriţi şi lăudaţi Apostoli; cu Sfântul (N), a cărui pomenire o facem, şi cu toţi Sfinţii Tăi, pentru ale căror rugăciuni cercetează-ne, Dumnezeule, şi adu-Ţi aminte de toţi cei adormiţi în speranţa învierii de veci.

(Preotul îi pomeneşte apoi pe cei vii:)

Pentru mântuirea, cercetarea, iertarea de păcate a servului lui Dumnezeu (N).

(Apoi pe cei morţi:)

Pentru odihna şi iertarea sufletului servului Tău (N), în loc luminos, de unde a fugit orice durere, întristare şi suspinare. Odihneşte-l, Dumnezeul nostru, unde străluceşte lumina feţei Tale.

Te rugăm: pomeneşte, Doamne, pe toţi episcopii dreptcredincioşi, pe cei ce drept învaţă cuvântul adevărului Tău, toată preoţimea, diaconimea întru Domnul şi toată tagma preoţească.

Îţi aducem această jertfă spirituală pentru toată lumea; pentru sfânta, catolică şi apostolică Biserică; pentru cei ce duc viaţă cinstită în curăţie; pentru conducătorii ţării noastre şi ai tuturor popoarelor. Dăruieşte-le, Doamne, paşnică domnie, ca şi noi, în liniştea lor, viaţă lină şi fără tulburare să trăim, în frică de Dumnezeu şi în cuviinţă.

(Preotul spune cu voce ridicată:)

Întâi pomeneşte, Doamne, pe Preafericitul Părinte Papa (N), pe Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit (N), pe (Înalt) Preasfinţitul nostru (Arhi) Episcop (N), pe care dăruieşte-i sfintelor Tale biserici în pace, întregi, onoraţi, sănătoşi, cu zile îndelungate, drept învăţând cuvântul adevărului Tău.

C: Şi pe toţi şi pe toate.

(La Liturghia Sf. Vasile cel Mare, vezi Cântări la Sfânta Liturghie)

(Preotul se roagă cu voce scăzută:)

Adu-Ţi aminte, Doamne, de oraşul (satul) acesta în care vieţuim, de toate ţările, oraşele şi satele şi de cei ce locuiesc în ele cu credinţă. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce călătoresc, de cei bolnavi, de cei ce se ostenesc, de cei ce sunt în robie şi de mântuirea lor. Pomeneşte-i, Doamne, pe cei ce aduc daruri şi fac bine în sfintele Tale biserici şi-şi aduc aminte de cei săraci şi peste noi, peste toţi, revarsă milostivirile Tale.

(Preotul spune cu voce ridicată:)

Şi dă-ne, cu o gură şi cu o inimă, să preamărim şi să cântăm preacinstitul şi de mare strălucire Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

P: Şi să fie mila marelui Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Isus Cristos, cu voi, cu toţi (+).

C: Şi cu spiritul tău.

P: Pe toţi Sfinţii pomenindu-i, iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

P: Pentru cinstitele daruri ce s-au adus şi s-au sfinţit, Domnului să ne rugăm.

P: Ca Dumnezeul nostru iubitor de oameni, Cel ce le-a primit în sfântul şi mai presus de ceruri şi înţelegătorul Său altar, ca pe o plăcută mireasmă spirituală, să ne trimită dumnezeiasca milă şi darul Spiritului Sfânt, să ne rugăm.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pentru ca să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

(Preotul se roagă cu voce scăzută:)

Înaintea Ta punem toată viaţa şi speranţa noastră, Stăpâne iubitor de oameni, şi cerem, şi ne rugăm şi ne smerim: învredniceşte-ne să ne împărtăşim cu cereştile şi înfricoşătoarele Tale Taine, ale acestei sfinte şi spirituale mese, în curată conştiinţă, spre iertarea păcatelor, spre îndreptarea greşelilor, spre împărtăşirea cu Spiritul Tău cel Sfânt, spre moştenirea Împărăţiei Cerurilor, spre îndrăznirea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.

P: Apără-ne şi ne mântuieşte, miluieşte-ne şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul tău.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

P: Ziua toată, desăvârşită, sfântă, cu pace şi fără de păcate, înger de pace, credincios îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.

C: Dă-ne, Doamne.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, de la Domnul să cerem.

C: Dă-ne, Doamne.

Ceealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi în pocăinţă să o petrecem, sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără pătimire, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Cristos, de la Domnul să cerem.

C: Dă-ne, Doamne.

Unirea în credinţă şi împărtăşirea Spiritului Sfânt cerând, pe noi înşine, unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.

C: Ţie, Doamne.

(Preotul spune cu voce ridicată:)

Şi învredniceşte-ne, Stăpâne, cu îndrăznire fără osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeule ceresc, Tată, şi să zicem:

(Întreaga asistenţă spune:)

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se Numele Tău, vină Împărăţia Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă păcatele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.

P: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

P: Pace (+) tuturor.

C: Şi spiritului tău.

P: Capetele voastre, Domnului să le plecaţi.

C: Ţie, Doamne.

(Preotul se roagă cu voce scăzută:)

Îţi mulţumim, Împărate nevăzut, Cel ce cu puterea Ta nemăsurată toate le-ai făcut şi cu mulţimea milei Tale din nefiinţă la fiinţă toate le-ai adus. Însuţi, Stăpâne, priveşte din cer spre cei ce şi-au plecat Ţie capetele lor, că nu le-au plecat trupului şi sângelui, ci Ţie, înfricoşătorului Dumnezeu. Tu deci, Stăpâne, cele puse înainte, nouă tuturor spre bine întocmeşte-le, după a fiecărui osebită trebuinţă: cu cei ce călătoresc împreună călătoreşte, pe cei bolnavi vindecă-i, Cel ce eşti doctorul sufletelor şi al trupurilor.

(Apoi, cu voce ridicată:)

Cu darul, cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Fiului Tău unicul născut, împreună cu Care eşti binecuvântat, cu Preasfântul, bunul şi de viaţă făcătorul Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

(Preotul se roagă cu voce scăzută:)

Ia aminte, Doamne Isuse Cristoase, Dumnezeul nostru, din Sfântul Tău lăcaş şi de pe scaunul măririi Împărăţiei Tale şi vino să ne sfinţeşti, Cel ce sus şezi împreună cu Tatăl, iar aici, împreună cu noi nevăzut petreci, şi învredniceşte-ne prin mâna Ta cea puternică să ni se dea Preacuratul Tău Trup şi Preacinstitul Tău Sânge şi, prin noi, tot poporului Tău.

(Preotul se închină şi spune cu voce scăzută:)

Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.

(Apoi, cu voce ridicată:)

P: Să luăm aminte.

(Preotul înalţă Sfânta Pâine zicând:)

Sfintele, sfinţilor.

C: Unul Sfânt, Unul Domn, Isus Cristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

(Preotul frânge cu evlavie Sfânta Pâine, spunând cu voce scăzută:)

Se frânge şi Se împarte Mielul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce Se frânge, dar nu Se împarte, Cel ce Se mănâncă totdeauna, dar niciodată nu Se sfârşeşte, ci, pe cei ce se împărtăşesc, îi sfinţeşte. Isus Cristos, învinge

(Preotul ia o părticică, face cu ea cruce deasupra sfântului potir şi spune cu voce scăzută:)

Plinirea credinţei prin Spiritul Sfânt. Amin.

(Preotul binecuvântează apa încălzită zicând:)

Binecuvântată (+) este căldura Sfinţilor Tăi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Preotul ia o părticică din Sfânta Pâine şi spune:)

Cinstitul şi Preasfântul Trup al Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos Se dă mie preotului (N) spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci.

(Preotul, cu capul plecat, se roagă:)

Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Care ai venit în lume să-i mântuieşti pe cei păcătoşi, între care cel dintâi sunt eu. Cred că ce iau este cu adevărat Însuşi Preacuratul Tău Trup şi Însuşi Preacinstitul Tău Sânge. Deci mă rog Ţie: miluieşte-mă şi iartă-mi greşelile făcute cu voie sau fără voie, cu cuvântul sau cu lucrul, cu ştiinţă sau cu neştiinţă, şi învredniceşte-mă, fără de osândă, să mă împărtăşesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.

Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaş primeşte-mă, că nu voi spune duşmanilor Tăi taina Ta, nici nu te voi săruta ca Iuda, ci, ca tâlharul mărturisind, strig către Tine: pomeneşte-mă, Doamne, în Împărăţia Ta.

Doamne, nu sunt vrednic să intri sub necurăţitul acoperământ al sufletului meu, dar, precum ai primit să Te culci în peşteră şi în ieslea animalelor, iar în casa lui Simion leprosul ai primit-o pe păcătoasa cea asemenea mie, care a venit la Tine, Însuţi binevoieşte să intri şi în ieslea sufletului meu necuvântător şi în necuratul meu trup mort şi lepros şi, precum nu Te-ai scârbit de gura păcătoasei care săruta preacuratele Tale picioare, tot aşa, Stăpâne, Dumnezeul meu, nu Te scârbi nici de mine păcătosul, ci, ca un bun şi iubitor de oameni, fă-mă vrednic să fiu părtaş Preasfântului Tău Trup şi Sânge.

Dumnezeul nostru, slăbeşte, lasă, iartă-mi greşelile făcute cu ştiinţă sau cu neştiinţă, cu cuvântul sau cu lucrul, toate iartă-mi-le ca un bun şi iubitor de oameni; pentru rugăciunile Preacuratei şi pururea Fecioară, Maria, învredniceşte-mă ca, fără de osândă, să primesc Preacinstitul şi Preacuratul Tău Trup, spre vindecarea sufletului şi a trupului. Că a Ta este Impărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie împărtăşirea cu Sfintele Tale Taine, Doamne, ci spre vindecarea sufletului şi a trupului.

(Preotul consumă o părticică din Sfânta Pâine, apoi se închină adânc şi se cuminecă de trei ori din sfântul potir, zicând cu voce scăzută:)

Mă cuminec eu, servul lui Dumnezeu preotul (N), cu Cinstitul şi Sfântul Sânge al Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci.

(Apoi îşi şterge buzele şi marginea potirului, zicând:)

Iată, S-a atins de buzele mele şi va şterge fărădelegile mele şi toate păcatele mele le va curăţi.

(Rugăciunea de mulţumire a Preotului:)

Mulţumim, Stăpâne, iubitorule de oameni, binefăcătorul sufletelor şi al trupurilor noastre, că şi în ziua de azi ne-ai învrednicit de cereştile şi nemuritoarele Tale Taine. Îndreaptă calea noastră, întăreşte-ne pe toţi în frica Ta, păzeşte viaţa noastră, întăreşte paşii noştri, pentru rugăciunile şi mijlocirile măritei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară, Maria, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi.

(Preotul spune cu voce ridicată:)

Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi.

C: Amin. Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă.

(În loc de Binecuvântat este…, începând cu ziua de Paşti şi până în ultima zi de miercuri înainte de Înălţarea Domnului (Ispas) se cântă Cristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi, celor din morminte, viaţă dăruindu-le)

(Se spun rugăciunile de cuminecare cu poporul:)

Cred, Doamne, şi mărturisesc–

Cinei Tale celei de taină–

Nu spre judecată sau spre osândă–

(Preotul îi cuminecă pe credincioşi, apoi îi binecuvântează cu sfântul potir, zicând cu voce ridicată:)

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi (+) binecuvântează moştenirea Ta.

C: Văzut-am lumina cea adevărată, luat-am Spiritul Ceresc, aflat-am credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceea ne-a mântuit pe noi.

(În loc de Văzut-am lumina…, începând cu ziua de Paşti şi până în ultima zi de miercuri înainte de Înălţarea Domnului (Ispas) se cântă Cristos a înviat din morţi–, vezi mai sus).

(Preotul se întoarce la altar, cădeşte de trei ori, zicând cu voce scăzută:)

Înalţă-Te la ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul mărirea Ta.

(Preotul se închină, ia sfântul potir, se întoarce şi, privind spre popor, spune cu voce scăzută:)

Binecuvântat este Dumnezeul nostru.

(Apoi cu voce ridicată:)

Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

(Preotul merge la masa proscomidiei şi consumă ce a rămas în sfântul potir, după care rosteşte rugăciunea:)

Plinirea Legii şi a profeţilor fiind Tu Însuţi, Cristoase Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit toată rânduiala părintească, umple de bucurie şi de veselie inimile noastre, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

C: Amin. Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm mărirea Ta, că ne-ai învrednicit să ne împărtăşim cu sfintele, cele fără de moarte, cu preacinstitele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine. Întăreşte-ne în sfinţenia Ta, toată ziua să învăţăm dreptatea Ta. Aliluia, aliluia, aliluia.

(În loc de Să se umple…, începând cu ziua de Paşti şi până în ultima zi de miercuri înainte de Înălţarea Domnului (Ispas) se cântă Cristos a înviat din morţi…,)

P: Drepţi, împărtăşindu-ne cu dumnezeieştile, sfintele, preacuratele, cele fără de moarte, cereştile şi de viaţă făcătoarele, înfricoşătoarele Taine ale lui Cristos, cu vrednicie să-I mulţumim Domnului.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

P: Apără-ne şi ne mântuieşte, miluieşte-ne şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

P: Ziua toată, desăvârşită, sfântă, cu pace şi fără păcate cerând, pe noi înşine, unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.

C: Ţie, Doamne.

(Preotul se întoarce la altar, strânge Antimisul şi face peste el cruce cu Evanghelia, zicând:)

Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

P: Cu pace să ieşim.

C: În Numele Domnului.

P: Domnului să ne rugăm.

C: Doamne, îndură-Te spre noi.

(Preotul citeşte cu voce ridicată Rugăciunea amvonului, în afara altarului:)

Cel ce îi binecuvântezi pe cei ce te binecuvântează, Doamne, şi îi sfinţeşti pe cei ce speră în Tine, mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Plinătatea Bisericii Tale în pace păzeşte-o; sfinţeşte-i pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceştia preamăreşte-i cu dumnezeiasca Ta putere şi nu ne lăsa pe noi cei ce sperăm în Tine. Pace dăruieşte lumii Tale, Bisericilor Tale, preoţilor şi tot poporului Tău iubitor de Cristos. Că toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit este de sus, coborând de la Tine, Părintele luminilor, şi Ţie mărire, mulţumire şi închinare înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin. Fie Numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veac.

(În loc de Fie Numele…, începând cu ziua de Paşti şi până în ultima zi de miercuri înainte de Înălţarea Domnului (Ispas) se cântă Cristos a înviat din morţi…)

P: Binecuvântarea Domnului să vină peste voi, cu al Său dar şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

P: Mărire Ţie, Cristoase Dumnezeule, speranţa noastră, mărire Ţie.

C: Mărire – Şi acum -. Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori). Părinte, binecuvântează.

(În loc de Mărire – Şi acum –, începând cu ziua de Paşti şi până în ultima zi de miercuri înainte de Înălţarea Domnului (Ispas) se cântă Cristos a înviat din morţi…)

(Preotul face dezlegarea)

(Duminica:) Cel Ce a înviat din morţi,

(La Sărbătorile Împărăteşti vezi…)

(În celelalte zile) Cristos, adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Sale Mame, ale Sfântului nostru Părinte Ioan Gură-de-Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască fiind bun şi iubitor de oameni.

C: Amin. Stăpâne, primeşte rugăciunea servilor tăi şi ne mântuieşte pe noi din toată nevoia şi întristarea.

(din “Cartea de rugăciuni” sub îngrijirea pr. prof. Anton Goţia,
Editura Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1996)

 

Publicat pe

Doxologia

Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună învoire.

Te lăudăm, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine; Îţi mulţumim pentru mare mărirea Ta.

Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţinătorule; Doamne, Fiule unule-născut, Isuse Cristoase şi Spirite Sfinte.

Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.

Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi ne miluieşte.

Că Tu eşti unul Sfânt, unul Domn, Isus Cristos; întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda Numele Tău în veac şi în veacul veacului.

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat să ne păzim.

Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este Numele Tău în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi: precum am nădăjduit şi noi în Tine.

Binecuvântat eşti, Doamne: învaţă-mă îndreptările Tale.

Doamne, scăpare ne-ai fost în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit înaintea Ta.

Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.

Că la Tine este izvorul vieţii şi în lumina Ta vom vedea lumină.

Trimite mila Ta, celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-de-moarte, îndură-Te spre noi.

Mărire Tatălui, Fiului şi Spiritului Sfânt, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Sfinte Fără-de-moarte, îndură-te spre noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-de-moarte, îndură-Te spre noi.

Troparele de după Doxologie

La glas 1, 2, 3, 4:

Astăzi toată lumea s-a mântuit; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt şi începătorul vieţii noastre; că, stricând cu moartea pe moarte, biruinţă ne-a dat nouă şi mare milă.

La glas 5, 6, 7, 8:

Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt, stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te Apostolilor Tăi, i-ai trimis să predice şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit-o lumii, mult milostive.

(din “Cartea de rugăciuni” sub îngrijirea pr. prof. Anton Goţia,
Editura Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1996)