Identitatea sexuală a adolescentului

Adolescentul – la vârsta formării personalităţii,
a dezvoltării fizice, intelectuale, spirituale, emoţionale.

Meg Hickling –
„ADOLESCENŢII CONSTITUIE GENERAŢIA CARE NU ŞTIE CĂ NU ŞTIE.

Iubirea – e dificil să vorbeşti de iubire reală, adevărată, în cazul adolescenţilor, nu pentru că ar fi incapabili de sentimente nobile, de durată, nu pentru că nu şi-ar dori linişte, confort, siguranţă (mai ales fetele), ci pentru că nu se doreşte întotdeauna o relaţie stabilă, nu există responsabilităţi asumate, nu există transparenţă totală, sinceritate, altruism, disponibilitate, nu se doreşte renunţarea altruistă la propriile păreri, plăceri, interese, etc.

Experienţele anterioare, eşecurile, suferinţele, etc., îşi pun amprenta pe o nouă relaţie. Suntem reticenţi în a ne implica într-o nouă experienţă care poate să se încheie la fel de brusc, ne lipseşte încrederea într-un posibil nou partener, care ar putea percepe diferit lucrurile, ar putea dori altceva decât ne dorim noi. Adesea intervine superficialitatea, lipsa dorinţei implicării totale, termenul de comparaţie cu foşti parteneri. Într-un cuvânt, deşi ne dorim cu disperare o relaţie „beton”, stabilă, de perspectivă, ne vine greu să ne implicăm, mai ales atunci când ne temem că cineva şi-ar putea bate joc de sentimentele noastre. Oare ce a făcut înainte? Oare câţi parteneri a mai avut?

La începutul relaţiei, în această perioadă de „curtare”, fiecare vine cu ce are mai bun – punctualitate, parfum, vorbe mieroase, corectitudine, anumite reţineri, etc. Abia cu timpul ajungem să ne cunoaştem, să vedem ce are celălalt în cap. Dar tocmai problema timpului e cea dureroasă – nu-l avem, şi am grăbi cât mai mult lucrurile.

Meg Hickling – „Fetele fac sex pentru a putea avea o relaţie de prietenie, iar băieţii se implică în relaţia de prietenie tocmai pentru a avea parte de sex.”

Continuă lectura „Identitatea sexuală a adolescentului”

Familia şi timpul liber

M-am întors de câteva zile din concediu şi după ce am depăşit nostalgia zilelor petrecute la soare, în repaus fizic aproape total, am găsit momentul unei analize obiective a vacanţei petrecute cu familia. Cât de important e să te rupi de cotidian, de rutină, de stres, de persoanele toxice, de ceasul deşteptător, de facturi, de vecini care se apucă de lucrări de amenajare a apartamentului (a se citi dărâmat de ziduri, spart de faianţă, etc.), de computer şi posturile de televiziune care te bombardează cu inepţii, scenarii apocaliptice, conspiraţii şi politică. Cât de bine e să mai trăieşti un timp de calitate alături de partenerul de viaţă, de copii, să te bucuri de ciripitul păsărelelor, de soarele arzător, de odihnă, de un moment de relaxare, de o carte bună, de un somn în aer curat sau de un ceai cu gheaţă.

Continuă lectura „Familia şi timpul liber”

Familia şi mass media

O analiză pertinentă a fenomenului mass-media în raport cu familia şi dezvoltarea ei presupune o provocare foarte serioasă de a păstra obiectivismul între un partizanat pro-mass-media (care consideră informaţia ca fiind absolut necesară, cât mai proaspătă, cât mai variată, cât mai relevantă) şi o poziţie care vede mai ales partea goală a paharului (promovarea non-valorilor, a bârfei, calomniei, pornografiei, limbajului suburban etc.).

Prin urmare va trebui să trecem în revistă ambele faţete ale problemei, cu inerentele legături cu viaţa de familie, cu dezvoltarea copiilor, a relaţiilor dintre membrii familiei, etc.

În perioada studenţiei, unul dintre profesorii de teologie numea televizorul „tabernacolul electronic”, semn al prezenţei constante în casele noastre şi semn al „adorării” pe care banalul ecran îi primeşte din partea consumatorilor. În condiţiile în care studii recente vorbesc despre mai bine de 6 ore petrecute zilnic în faţa televizorului, fina ironie n-ar mai trebui să mire pe nimeni.

Continuă lectura „Familia şi mass media”