Drum bun spre Ceruri, Părinte Florian!

Mulțumim lui Dumnezeu pentru faptul că moartea nu este sfârșitul, ci începutul unei noi vieți – această convingere ne dă puterea de a nu ne pierde pacea nici măcar în momentul plecării unei persoane dragi.

pr virgil florian

Plini de regrete și tristețe, dar mângâiați de speranța reîntâlnirii, ne exprimăm recunoștința față de duhovnicului nostru drag, pr. Virgil Florian, cel care a stat în Capela ”Sf. Iosif” duminică de duminică, în scaunul de spovadă, ore fără număr, amintindu-ne prin răbdare și bunătate de parohul din Ars. Un preot despre care se poate spune că nu-şi aparţinea sieşi, ci celorlalţi (nouă tuturor), fiind cel care a transformat pentru mulți capela noastră într-un loc al Îndurării divine pe care reușea să o facă prezentă, să o asiste și să o administreze cu atâta răbdare și har.

Un om pe care și copiii l-au îndrăgit (nu aveai cum să nu-l iubești), un om la picioarele căruia mulți creștini și-au dezvăluit tainele ce le apăsau sufletele, un om care a format/ghidat/influențat (în bine) multe generații. Un om cu un onorant statut, care a reușit să aparțină în aceiași măsură atât celor de jos, prin viaţa sa modestă, cât şi celor de sus, prin educaţia, înțelepciunea, bunătatea şi nobleţea pe care i le dădea credința sa iubitoare de oameni. Un om care și-a asumat cu brio autoritatea unei misiuni cu adevărat dumnezeieşti în care a așezat în centru iertarea pe care credem că o va primi, având în vedere că e scris: ”cu ce măsură veți măsura, cu aceeași măsură vi se va măsura vouă” sau ”iertați și veți fi iertați”…

Cu toată optimista viziune spre care ne conduce credința și calitatea vieții răposatului, ne recunoaștem mâhnirea pentru că noi preoții nu suntem așa cum ar putea părea, oameni obișnuiți cu suferinţa. Moartea oricărui credincios ne doare, cu atât mai mult cu cât e vorba despre un părinte atât de drag! Suferinţa şi moartea celor de lângă noi ne provoacă și nouă dureri, răni și temeri. De aceea de azi ne plânge nu doar inima, ci și ochii după bravul nostru duhovnic. Dar suferinţele noastre sunt purtate în adâncurile liniştite ale inimii, fără să fim agitaţi asemeni suprafeței mării înfuriate. Puţini ştiu ce ascunde adâncul unui preot în faţa eșecurilor celor din jur cu atât mai mult a morţii.

Ceea ce face diferența e că cei credincioși nu se lasă blocați în durere și regrete, de aceea nu plângem ca și cei care nu au speranța vieții veșnice sau ca cei fățarnici care plâng ca să arate celorlalți cât de afectați sunt. Diferența vine de la capacitatea de a privi această realitate din perspectiva credinței, care definește moartea ca pe o despărțire provizorie, pentru că ne vom reîntâlni cu toții în eternitate, fiindcă moartea este de fapt o altfel de viață: un tunel, o virgulă în existența noastră, care nu se termină cu existența pământească!

Astfel chiar și înmormântarea devine o cutremurare sfântă. În plus autentica dragoste umană conține, în sine, întotdeauna o pretenție de eternitate. Dragostea noastră recunoscătoare este o contestație împotriva morții, pentru că iubirea și recunoștința sunt mai puternice decât moartea, iar noi nu-l vom uita astfel niciodată pe minunatul nostru păstor.

Se spune că atunci când moartea intră în viaţa unui om, îl sigilează. Moartea pecetluieşte pe veci sufletul plecat și sigilează amintirile și sentimentele. De aceea, recunoștința adevărată rămâne mereu vie şi se întărește cu speranţa revederii în patria celor vii, acolo unde „Dumnezeu va şterge orice lacrimă de la coada ochilor noștri şi moarte nu va mai fi, nu va mai fi nici plânset, ţipăt sau durere, căci toate acestea au trecut”.

Moartea nu este sfârșitul, ci începutul unei vieți noi și, chiar mai mult, începutul unei noi misiuni, alături de martirii și mărturisitorii bisericii sau de PS Florentin, de pie memorie, care cu ale lui aripi de înger, i-a luat-o parcă înainte să-i pregătească o nouă misiune.

Spor la treabă minunați părinți!

Pr. Mircea Marţian

Acest articol a fost publicat în Evenimente, Ştiri și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *