Ianuarie – luna castităţii

Începem un nou an dedicate familiei, un nou an de trăire a valorilor autentice creştine într-o societate debusolată, lovită de criza economică şi mai ales de cea morală. Ca şi membrii ai bisericii suntem obligaţi cu toţii, clerici şi laici, să luminăm, să explicăm, să ajutăm, urmând exemplul Celui care a venit pentru noi şi Mântuirea noastră.

Când a ieşit din corabie, Isus a văzut mult popor; şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri.” (Mc. 6, 34) Ia tă un moto de forţă, care să devină un deziderat pentru toţi, o obligaţie sfântă. Fără această lumină, poporul va continua să bâjbâie în întuneric, să caute fără a găsi, să se piardă.

Luna ianuarie este luna dedicată castităţii, şi cine înţelege mai bine această valoare decât creştinul, chemat să trăiască cast înainte de căsătorie (feciorie, virginitate, abstinenţă) cât şi în cadrul ei (fidelitate, respect, iubire, dăruire, unitate).

Cine umblă în curăţie, umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strâmbe se dă singur de gol”  (Prov. 10, 9).

Castitatea reprezintă nu doar o virtute, ci şi un sfat evanghelic. Din punct de vedere moral, castitatea reprezintă virtutea care moderează sau exclude apetitul sexual. E o formă a virtuţii cumpătării, care, având la bază raţiunea dreaptă, controlează dorinţa pentru lucrurile care produc cele mai mari plăceri de natură senzuală. Sursele unei astfel de plăceri sunt mâncarea şi băutura, elemente prin care viaţa individului este conservată, şi uniunea dintre persoanele de sex opus, prin care specia umană este perpetuată.

Prin urmare, castitatea e legată de abstinenţă şi sobrietate, cele care reglementează plăcerile legate de funcţiile nutritive. Prin castitate se restricţionează apetitul procreativ.

Înţeleasă ca interzicând orice plăcere carnală, castitatea este identificată în general în sens de abstinenţă, deşi cei doi termeni nu reprezintă sinonime perfecte.

Castitatea este adesea confundată cu modestia, deşi aceasta e doar o circumstanţă a castităţii, un element complementar al său, pentru că modestia reprezintă calitatea reţinerii sau constrângerii delicate legate de toate acţiunile care au ca rezultat ruşinea, devenind astfel o precursoare a castităţii.

E necesar să subliniem caracterul natural al virtuţii în cauză, având ca motivaţie decenţa naturală care controlează apetitul sexual în conformitate cu normele raţiunii. O astfel de motivaţie izvorăşte din demnitatea naturii umane, care, în lipsa raţiunii, este degradată la nivele animalice.

La nivelul moralei însă, discutăm despre o virtute supranaturală pe care o numim castitate, iar motivaţia pentru trăirea ei o descoperim la lumina credinţei. Este vorba despre învăţătura lui Isus, îndemnul la a respecta trupul uman ca şi Templu al Spiritului Sfânt, ca şi membru al trupului mistic al cărui Cap e Însuşi Christos, ca şi primitor al Euharistiei.

Prin urmare, castitatea exclude orice plăceri carnale voluntare (înainte de căsătorie) sau le permite ca şi gratificare doar în cadrul unor limite prescrise (căsătoria responsabilă).

Manifestarea sexualităţii devine astfel o activitate prohibită în afara căsătoriei, interzicându-se astfel orice impuls al voinţei de a păcătui. Pasiunea sexuală este dominat de un impuls atât de intens încât există pericolul să invalideze chiar actul voinţei.

Din alt punct de vedere putem clasifica virtutea castităţii ca şi perfectă sau imperfectă. Prima variantă reprezintă virtutea celor care s-au consacrat lui Dumnezeu alegând să se abţină în permanenţă de la plăcerile legitime ale căsătoriei. Vorbim aici de virginitate, de votul castităţii sau al fecioriei perpetue.

Castitatea imperfectă face parte din trăirea celor care nu sunt încă căsătoriţi dar doresc acest lucru, a celor legaţi de căsătoria legitimă sau a persoanelor văduve. Această castitate nu este numită imperfectă pentru că ar fi mai puţin sfântă decât forma anterioară, ci pentru că manifestarea sexualităţii în anumite perioade ale vieţii face dificilă depăşirea tentaţiilor atunci când situaţia, vârsta sau problemele de sănătate nu mai fac posibilă trăirea conjugală.

PRACTICAREA CASTITĂŢII

Mai multe porunci mozaice au reglementat trăirea castităţii în mediul iudaic, pentru a preveni păcatele la acest nivel. Conform Deuteronom, 22, 20-21, mireasa care şi-a înşelat soţul făcându-l să creadă că este virgină în momentul căsătoriei era omorâtă cu pietre în faţa casei părinteşti. O astfel de regulă aplicată la scară largă întorcea pe femei de la orice practici impure.

O pedeapsă similară era şi cea aplicată pentru adulter: „Dacă se va găsi un bărbat culcat cu o femeie măritată, să moară amândoi: şi bărbatul care s-a culcat cu femeia, şi femeia. Să cureţi astfel răul din mijlocul lui Israel”. (Deut. 22, 22)

O altă regulă cu efecte puternice în societate (Deut. 22, 28-29) priveşte relaţia unui bărbat cu o fecioară: „omul care s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint; şi pentru că a necinstit-o, s-o ia de nevastă, şi nu va putea s-o gonească, toată viaţa lui”.

În lumea creştină, castitatea a fost şi este practicată într-o manieră nouă. Morala creştină prescrie ordinea corectă a relaţiilor, direcţionând şi controlând relaţia susţinută de fiecare prin trup şi suflet. Între cele două realităţi există o opoziţie profundă, trupul, cu concupiscenţa sa, luptând în permanenţă împotriva spiritului şi încercând îndepărtarea sa de pe drumul de căutare a vieţii adevărate. Prin urmare, între cele două naturi trebuie să existe armonie şi ordine, prin dominarea spiritului. (Preluare, traducere şi adaptare după Catholic Encyclopedia, New Advent)

Castitatea reprezintă alegerea exclusivă, fidelă, a unei alianţe, legături, cu Dumnezeu pentru cei care s-au dedicat Lui în totalitate şi cu partenerul de viaţă, în cazul celor căsătoriţi.

Castitatea reprezintă afirmarea fericită a celui care ştie să trăiască dăruirea personală, liber de orice egoism, este o energie spirituală care ştie să apere iubirea adevărată de pericolul egoismului şi agresivităţii şi să o susţină până la împlinirea ei deplină.

C.B.C. 2349: „Castitatea se trăieşte în funcţie de starea de viaţă: pe de o parte feciorie / virginitate şi celibat consacrat, moduri eminamente de dedicare lui Dumnezeu; pe de altă parte, într-o manieră determinată de legea morală, căsătoria şi celibatul (starea de viaţă necăsătorită). Persoanele căsătorite sunt chemate să trăiască castitatea conjugală, celelalte să practice castitatea în abstinenţă”.

La nivel concret, castitatea premaritală reprezintă feciorie, virginitate, curăţie, puritate, abstinenţă, asumarea stării de viaţă, mentalitate castă, în timp ce castitatea conjugală presupune fidelitate, respect, iubire, libertate, angajament, corectitudine, cinste, altruism, abstinenţă, egalitate, etc.

Scriptura oferă fundamente solide şi extrem de bine articulate, infirmând astfel poziţia lumii moderne care afirmă că Biserica şi Dumnezeu se opun sexualităţii, că subiectele legate de sexualitate şi viaţa conjugală sunt subiecte tabu.

Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu… CĂCI DUMNEZEU NU NE-A CHEMAT LA NECURĂŢIE, CI LA SFINŢIRE”. (1 Tes. 4, 3-7)

Monogamia şi fidelitatea – „Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei”. (1 Cor. 7, 2)

Datoria conjugală şi altruismul în cuplu – „Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta”. (1 Cor. 7, 3-4)

Abstinenţa şi comunicarea – “Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre”. (1 Cor. 7, 5)

Concluzionând, castitatea trebuie trăită în respect înainte de căsătorie, păstrând virginitatea oferită gratuit de către creator, în timpul căsătoriei, cu fidelitate, iubire, altruism, cât şi în situaţiile des întâlnite – celibat, văduvie, viaţă consacrată.

Castitatea trebuie trăită la nivel mental (atenţie la luxurie, consum de materiale pornografice, etc.), verbal (discuţii, glume, sugestii obscene), vizual (suntem bombardaţi pe toate căile cu imagini contrare curăţiei, decenţei, castităţii şi respectului) sau practic (în acţiunile conjugale). Castitatea trebuie trăită nu doar de adolescenţi sau tineri logodnici, ci şi de către persoanele căsătorite şi de către cele ajunse la vârsta a treia, pentru că e de ajuns o suflare să abureşti o oglindă, aşa cum e de ajuns o vorbă sau un gând să pângăreşti brutal curăţia sufletului.

Biserica colaborează cu psihologia pentru a oferi soluţii atunci când lucrurile nu funcţionează cum trebuie la nivelul castităţii. Iată o serie de 10 sugestii care ajută la redescoperirea şi retrăirea castităţii:

  1. admiterea problemei şi stabilirea scopurilor
  2. eliminarea ispitelor şi a ocaziilor care duc la păcat
  3. Mărturisirea deasă
  4. Cuminecarea deasă
  5. rugăciunea
  6. cererile de mijlocire din partea sfinţilor
  7. postul – şcoală a autocontrolului şi moderaţiei
  8. activitatea permanentă – program ocupat, care nu dă posibilitatea pierderii vremii cu „prostii”
  9. control al ochilor şi cuvintelor „Întoarce-ţi ochii de la femeia atrăgătoare şi nu privi la frumuseţea care aparţine altuia: mulţi au fost călăuziţi pe drumuri greşite de către frumuseţea femeii care le-a aprins patima precum focul”. (Sirach 9, 8)
  10. perseverenţă în urmărirea scopurilor

Fiţi curaţi şi fără de pată, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume”. (Fil. 2, 15)

Pax et bonum.

Pr. Titus Sas
Departamentul pentru Familie şi Viaţă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site utilizează cookie-uri. Pentru a asigura buna funcţionare, pentru a îmbunătăţi utilizarea şi funcţionalitatea acestuia, pentru a personaliza conţinutul şi anunţurile, şi pentru a analiza traficul, asemenea majorităţii site-urilor, folosim cookie-uri. Dacă nu sunteți de acord, unele funcționalități s-ar putea să fie indisponibile. Puteţi oricând să vă schimbaţi sau să vă retrageţi consimţământul. Aflați mai multe detalii aici.
Accept
Nu accept