Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, 18-25 ianuarie 2013

Vă informez faptul că, în intervalul 18-25 IANUARIE 2013, celebrăm OCTAVA DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREŞTINILOR care se va desfăşura
în acest an sub motto-ul: „Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului?”(Miheia 6, 6).

Pentru informaţii suplimentare vă oferim, mai jos,  textul broşurii şi afişul general al manifestărilor.

În comuniune de rugăciune,
Pr. Mircea Marţian

Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor
18-25 ianuarie 2013

 Cuvânt înainte

 „Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului?” (Miheia 6, 6) – este o întrebare pe care fiecare dintre noi, creştinii, trebuie să ne-o punem, nu doar acum, la început de an calendaristic, ci şi la începutul fiecărei zile şi chiar în fiecare clipă.

Acest gând al înfăţişării finale înaintea Domnului poate transforma în bine întreaga noastră viaţă, aşa cum îi învăţa şi Sfântul Antonie cel Mare pe ucenicii săi: „Gândul morţii de-l vei avea, spre viaţă îţi va fi”. Examinarea deasă a conştiinţei şi gândul morţii sunt cei doi piloni ai vieţii spirituale, care ne ajută să trăim clipa prezentă, clipa mântuirii, ca pe o clipă în care putem «acumula» acel dar spiritual preţios înaintea Domnului. Căci, la Domnul, nu podoaba trupului, nici averea, nici puterea şi nici onoarea nu reprezintă valori, ci tocmai podoaba sufletului: „dreptatea, iubirea, milostivirea şi smerenia” sunt cele cu care putem să ne arătăm Domnului.

În consecinţă, aşa cum la ceasul trecerii noastre prin moarte la viaţă vom fi obligaţi să lăsăm „toată grija cea lumească”, să încercăm, încă de pe acum, să ne detaşăm de legăturile lumii şi, măcar pentru câteva zile, împreună cu ceilalţi creştini, să înălţăm Domnului o împreună-rugăciune, ca semn al bunăvoinţei noastre de a depăşi piedicile actuale ce stau în faţa deplinei unităţi, şi să-L rugăm să ne trimită Spiritul adevărului, Mângâietorul, singurul care poate realiza spiritual deplina unitate, cu respectarea integrală a diversităţii fiecăruia.

Darul Domnului nostru Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Spiritului Sfânt să ne lumineze pe noi, pe toţi, pentru ca, la cutremurătorul ceas al înfăţişării înaintea Domnului, să putem sta înainte cu cel mai mare dar, acela pe care Dumnezeu ni l-a făcut mai întâi prin Fiul Său: darul iubirii. Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să păstrăm mereu în inima noastră acest dar al iubirii, care să ne dea puterea de a privi spre ceea ce ne uneşte pe noi, creştinii, mai presus decât ceea ce ne separă sau ne dezbină.

 † Florentin CRIHĂLMEANU
Episcop Eparhial de Cluj-Gherla

 Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului? (Miheia 6, 6)

Să căutăm unitatea de-a lungul întregului an

Octava de rugăciune pentru unitatea creştinilor se celebrează, conform tradiţiei, în perioada 18-25 ianuarie a fiecărui an. Acest interval de timp a fost propus de către Paul Wattson în anul 1908, acoperindu-se astfel perioada liturgică dintre sărbătoarea Sf. Petru şi cea a Sf. Pavel, conform ritului roman. Prin urmare, alegerea acestei perioade de timp are o profundă semnificaţie simbolică. În emisfera sudică, însă, unde luna ianuarie reprezintă o perioadă de vacanţă, s-a preferat adoptarea unei alte date, în preajma sărbătorii Rusaliilor, o perioada, de asemenea, simbolică pentru unitatea Bisericii.

Luând în considerare această flexibilitate, fiecare comunitate creştină este invitată să caute şi să promoveze unitatea Bisericii, prin rugăciuni şi acţiuni specifice, de-a lungul întregului an, pentru a se înainta, astfel, pe calea unităţii depline dorită de Mântuitorul nostru Isus Hristos.

 Textul biblic pentru anul 2013:  Miheia 6,6-8

6. «Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului şi mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui Preaînalt? Înfăţişa-mă-voi cu arderi de tot, cu viţei de un an?

7. Dar oare Domnului Îi vor plăcea miile de berbeci, zecile de mii de râuri de untdelemn? Oare Îi voi da pe cel dintâi născut al meu ca preţ pentru fărădelegea mea şi rodul pântecelui meu pentru păcatul sufletului meu?».

8. Ţi s-a arătat, omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire şi milostivire, şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău!

Introducere la tema anului 2013:  Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului?(Miheia 6, 6)

Mişcarea Studenţească Creştină din India, la împlinirea a 100 de ani de existenţă, a fost invitată să pregătească materialele pentru Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor. Pentru aceasta, Mişcarea Studenţească Creştină din India a colaborat cu Federaţia Universitară Catolică din toată India şi Consiliul Naţional al Bisericilor din India. În faza pregătitoare, s-a subliniat faptul că, într-un context de mare nedreptate faţă de dalits în India şi în Biserică, căutarea unităţii vizibile nu se poate disocia de demontarea sistemului de caste şi recunoaşterea contribuţiilor la unitate de către cei mai săraci dintre săraci.

În contextul indian, dalits sunt comunităţile creştine considerate «paria». Sunt persoanele cele mai afectate de sistemul castelor, care este o modalitate rigidă de stratificare socială bazată pe noţiunea de curăţie şi necurăţie rituală. În acest sistem, castele se împart în «superioare» şi «inferioare». Comunităţile dalits sunt considerate cele mai contaminate şi contaminatoare. Se situează în afara sistemului castelor şi, în trecut, erau calificate chiar «de neatins». Din cauza sistemului castelor, dalits sunt marginalizaţi din punct de vedere social, slab reprezentaţi din punct de vedere politic, exploataţi din punct de vedere economic şi subjugaţi din punct de vedere cultural. Aproape 80% dintre creştinii indieni sunt de provenienţă dalit.

În pofida progreselor extraordinare făcute în secolul al XX-lea, Bisericile din India au menţinut diviziunile doctrinale moştenite din Europa şi din alte locuri. Dezbinarea dintre creştini, în interiorul fiecărei Biserici şi între ele, este şi mai accentuată de sistemul castelor. Acest sistem, ca şi apartheidul, rasismul sau naţionalismul, stârneşte provocări serioase pentru unitatea creştinilor din India şi, de aceea, pentru mărturia morală şi eclezială a Bisericii ca unic trup al lui Hristos. Fiind un motiv de dezbinare eclezială, sistemul castelor este, de asemenea, o gravă problemă doctrinală. În acest context, materialele pentru Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor din acest an ne invită să aprofundăm textul din Miheia 6,6-8, centrându-ne pe întrebarea: Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului?, ca temă principală. Experienţa dalit foloseşte drept creuzet din care reiese reflecţia teologică despre tema biblică.

Miheia era unul dintre cei doisprezece profeţi mici ai Vechiului Testament care a profeţit în Iuda aproximativ între anii 737-690 î.Hr. Provenea din Moreset, la sud-est de Ierusalim, şi a profeţit în timpul domniilor lui Iotan, Ahaz şi Ezechia, regii lui Iuda (Mih 1,1). A trăit în aceleaşi condiţii politice, economice, morale şi religioase ca şi contemporanul său, Isaia, şi împreună au fost martori al distrugerii Samariei şi ai invadării Regatului de Sud de către relege Asiriei, în anul 701 î.Hr. Deplângând situaţia poporului său, suferinţa este cea care marchează tonul cărţii sale. El îşi îndreaptă supărarea sa împotriva conducătorilor (2,1-5) şi a preoţilor care şi-au trădat poporul.

Exortaţia energică a lui Miheia în favoarea dreptăţii şi păcii se concentrează în capitolele 6,1-7 şi 7, de unde este luată şi tema din acest an a Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor. Miheia situează dreptatea şi pacea în cadrul relaţiei dintre Dumnezeu şi omenire, însă insistă că această istorie are nevoie şi cere o referinţă etică puternică. Ca alţi profeţi care au trăit în perioada monarhiei israelite, Miheia aminteşte poporului că Dumnezeu l-a salvat din sclavia Egiptului şi că l-a chemat, prin intermediul alianţei, să trăiască într-o societate construită pe baza demnităţii, egalităţii şi dreptăţii. De aceea, adevărata credinţă în Dumnezeu nu se poate separa de sfinţenia personală şi nici de căutarea dreptăţii sociale. Salvarea pe care Dumnezeu o oferă din sclavie şi din umilirea zilnică cere mai mult decât cult, jertfă şi ardere de tot (6,7), cere „dreptate, iubire şi milostivire, şi cu smerenie să mergem înaintea Domnului Dumnezeu” (6,8).

Situaţia poporului lui Dumnezeu din timpurile lui Miheia se poate compara cu situaţia comunităţii dalit din India. Şi dalits se confruntă cu asuprirea şi nedreptatea din partea acelora care vor să le nege drepturile şi demnitatea. Prin respingerea riturilor şi jertfelor sărăcite din cauza lipsei de preocupare pentru dreptate, Miheia exprimă dorinţa lui Dumnezeu: ca dreptatea să fie în centrul religiei noastre şi al riturilor noastre. Mesajul său este profetic într-un context în care discriminarea împotriva dalits se legitimează pornind de la criterii religioase şi de la noţiuni de curăţie rituală şi de contaminare. Credinţa găseşte sau pierde sensul său în raport cu dreptatea. În situaţia actuală a dalits, insistenţa lui Miheia asupra aspectului moral al credinţei noastre ne invită să ne întrebăm asupra a ceea ce Dumnezeu cere cu adevărat de la noi: numai jertfe sau să mergem cu Dumnezeu în dreptate şi pace?

Cele opt subteme pentru octavă, care evocă diferite maniere de a merge, ne permit să concretizăm diferitele dimensiuni ale unei ucenicii creştine autentice care merge pe cărarea dreptăţii care conduce la viaţă.

Ziua 1: A merge dialogând. Reflectăm asupra importanţei dialogului şi a conversaţiei ca mijloc pentru a depăşi obstacole. Atât pentru ecumenism, cât şi pentru luptele pentru eliberarea persoanelor din toată lumea, capacitatea de a vorbi şi de a asculta sunt fundamentale. În acest tip de conversaţie autentică, putem ajunge să-L recunoaştem mai bine pe Hristos.

Ziua 2: Umblând cu trupul frânt al lui Hristos. Recunoscând solidaritatea dintre Hristos răstignit şi „popoarele despărţite” din lume, cum sunt dalits, încercăm împreună ca creştini să împărtăşim între noi această solidaritate într-o manieră mai profundă. Se scoate în evidenţă, mai ales, relaţia dintre euharistie şi dreptate şi sunt invitaţi creştinii să descopere moduri concrete ale unei trăiri euharistice în lume.

Ziua 3: A merge spre libertate. În această zi suntem invitaţi să susţinem cu rugăciunea eforturile comunităţilor oprimate din toată lumea, cum sunt dalits în India, care protestează împotriva a tot ceea ce înrobeşte fiinţele umane. Noi, creştinii, angajându-ne în redobândirea unităţii, învăţăm că eliminarea a tot ceea ce separă persoanele este esenţial pentru a dobândi viaţa din belşug şi libertatea în Spiritul Sfânt.

Ziua 4: Umblând precum copiii pământului. A conştientiza locul nostru în creaţia lui Dumnezeu ne uneşte pe unii cu alţii, pentru că ne face să vedem interdependenţa noastră, între noi şi cu pământul. Ţinând cont de urgenţa grijii faţă de mediul înconjurător şi de o repartizare corectă şi dreaptă a roadelor pământului, creştinii sunt chemaţi la o viaţă de mărturie activă.

Ziua 5: Umblând ca prieteni ai lui Isus. În această zi reflectăm asupra imaginilor biblice ale prieteniei şi iubirii umane ca modele ale iubirii lui Dumnezeu faţă de fiecare fiinţă umană. A ne vedea ca prietenii cei mai iubiţi ai lui Dumnezeu are consecinţe pentru relaţiile noastre în cadrul comunităţii lui Isus. În cadrul Bisericii, orice barieră de excludere este incompatibilă cu o comunitate în care toţi sunt la fel, prietenii cei mai iubiţi ai lui Isus.

Ziua 6: A merge dincolo de bariere. A merge cu Dumnezeu înseamnă a merge dincolo de barierele care-i despart şi-i prejudiciază pe fiii lui Dumnezeu pentru a ajunge la ceea ce ne învaţă Sfântul Pavel: „Căci câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Isus” (Gal 3,27-28).

Ziua 7: Umblând în solidaritate. A fi smerit înaintea lui Dumnezeu înseamnă a fi solidar cu toţi cei care luptă pentru dreptate şi pace. A umbla în solidaritate are implicaţii nu numai pentru cei care cred ca indivizi, ci şi pentru natura însăşi şi misiunea întregii comunităţi creştine. Biserica este chemată şi întărită pentru a împărtăşi suferinţa tuturor prin apărarea şi atenţia faţă de cei săraci, cei nevoiaşi şi cei marginalizaţi. Acest lucru este prezent în rugăciunea noastră pentru unitatea creştinilor din această octavă.

Ziua 8: A umbla celebrând. Celebrarea, în accepţiunea biblică, nu înseamnă a celebra un deznodământ final plin de succes, ci este un semn de speranţă în Dumnezeu şi în dreptatea lui Dumnezeu. În acelaşi mod, celebrarea Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor este semnul nostru de speranţă că vom dobândi unitatea noastră în momentul decis de Dumnezeu şi cu mijloacele lui Dumnezeu.

Ceea ce Dumnezeu cere de la noi astăzi este să mergem pe cărarea dreptăţii, a milostivirii şi a umilinţei. Cărarea uceniciei presupune a merge pe calea strâmtă a împărăţiei lui Dumnezeu şi nu pe autostrăzile imperiilor de astăzi. A merge pe această cale a dreptului poartă cu sine strâmtorările luptei, ale izolării care însoţeşte denunţarea şi ale riscurilor legate de rezistenţa în faţa „conducătorilor acestei lumi a întunericului” (Ef 6,12). În acest context, trebuie să înţelegem că pacea şi unitatea sunt depline atunci când se fundamentează pe dreptate.

Fie ca Dumnezeu dreptăţii, unităţii şi păcii, să ne dea putere pentru a fi semne autentice de solidaritate umană, întărindu-ne pentru a face ceea ce Dumnezeu cere de la noi.

Pregătirea textelor pentru Octava de Rugăciune
pentru Unitatea Creştinilor 2013

Prima schiţă a materialelor acestei Săptămâni de rugăciune a fost pregătită de Mişcarea Studenţească Creştină din India, cu îndrumarea Federaţiei Universitare Catolice din toată India şi a Consiliului Naţional al Bisericilor din India.

Textele pregătite de acest grup au fost finalizate de membrii Comisiei Internaţionale numită de Comisia Credinţă şi Constituţie a Consiliului Mondial al Bisericilor şi Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. Comisia Internaţională s-a reunit cu Mişcarea Studenţească Creştină din India şi colaboratorii săi în septembrie 2011, în Bangalore, India.

 ECTENIA DE PACE
A se intona la finalul fiecărei Sfinte Liturghii
în intervalul 18-25 ianuarie 2013

– Iară şi iară, în pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca să nu fie între noi dezbinări şi pentru ca să ne unim într-un gând şi într-o înţelegere, Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca dragoste să avem, legătura desăvârşirii, şi pacea lui Dumnezeu să stăpânească inimile noastre, la care suntem chemaţi într-un trup, şi cuvântul lui Hristos să locuiască întru noi, Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca prin harul Spiritului Sfânt, porunca legii celei noi să fie semănată, să încolţească şi să prindă rădăcini, ca să ne iubim unii pe alţii şi să nu căutăm voia noastră, ci mărirea lui Dumnezeu şi zidirea Bisericii, Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca să piară sămânţa urii, a certei, a duşmăniei şi a tuturor patimilor ce ruinează unitatea Bisericii şi îi dezbină pe oameni şi pentru ca să fie semănată şi să rodească adevărata iubire, Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca să odihnească peste noi Spiritul înţelepciunii şi al înţelegerii, Spiritul sfatului şi al tăriei, Spiritul cunoştinţei, al evlaviei şi al temerii de Dumnezeu şi prin harul său să ne unim întru legătura păcii şi a dragostei, Domnului să ne rugăm.

– Pentru ca să piară dezbinarea şi să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia ; apără, mântuieşte, miluieşte, uneşte-ne şi ne păzeşte, Dumnezeule cu harul Tău.

– Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

– Că Tu eşti Împăratul Păcii şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Diaconul sau preotul: Domnului să ne rugăm.

Corul răspunde: Doamne, îndură-te spre noi.

Apoi se rosteşte Rugăciunea prevăzută pentru ziua în curs:

Ziua întâi – Vineri, 18 ianuarie 2013

Doamne Isuse Hristoase, ne proclamăm cu bucurie identitatea comună în Tine şi Îţi mulţumim că ne chemi la un dialog iubitor cu Tine. Deschide-ne inimile, ca să participăm mai bine la rugăciunea Ta către Tatăl de a fi toţi una, ca în călătoria noastră împreună să ne apropiem mai mult unii de alţii. Dă-ne curajul să mărturisim împreună adevărul şi să-i cuprindem în dialogurile noastre pe cei care perpetuează lipsa unităţii. Trimite-ne Spiritul Tău, ca să facem faţă situaţiilor în care demnitatea şi compasiunea lipsesc din societăţile şi naţiunile noastre şi din lume. Dumnezeule al vieţii, îndrumă-ne spre dreptate şi pace. Amin.

Tatăl nostru … Născătoare de Dumnezeu … Mărire … Şi acum …

 Ziua a doua – Sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Doamne Dumnezeule al îndurărilor, Fiul Tău a murit pe Cruce pentru ca prin Trupul Său frânt să fie biruite dezbinărilor noastre. Iar noi L-am răstignit din nou şi din nou prin dezbinarea noastră şi prin faptele noastre păcătoase. Trimite-ne Spiritul Tău ca să sufle viaţă şi vindecare peste dezbinările noastre, ca să putem mărturisi împreună dragostea lui Hristos. Însoţeşte-ne în drumul spre ziua când vom putea gusta împreună dintr-o pâine şi dintr-un potir la masa Ta. Dumnezeule al vieţii, îndrumă-ne spre dreptate şi pace. Amin.

Tatăl nostru … Născătoare de Dumnezeu … Mărire … Şi acum …

Ziua a treia – Duminică, 20 ianuarie 2013

Doamne Dumnezeul mângâierii şi a tot binele, îţi mulţumim pentru credinţa plină de speranţă a celor care se luptă pentru libertate şi deplinătatea vieţii. Ştim că Tu îi ridici pe cei căzuţi şi îi eliberezi pe cei legaţi. Fiul Tău Isus merge alături de noi pentru a ne arăta calea libertăţii autentice. Te rugăm, trimite-ne Spiritul Tău, pentru ca adevărul să ne facă liberi, astfel încât cu vocile împreunate să vestim iubirea Ta lumii. Dumnezeule al vieţii, îndrumă-ne spre dreptate şi pace. Amin.

Tatăl nostru … Născătoare de Dumnezeu … Mărire … Şi acum …

 Ziua a patra – Luni, 21 ianuarie 2013

Doamne Dumnezeule al vieţii, Îţi mulţumim pentru pământ şi pentru cei care-l lucrează şi aduc roade. Fă, Te rugăm, ca Spiritul Sfânt, Dătătorul de viaţă, să ne ajute să înţelegem că şi noi suntem parte a creaţiei Tale. Ajută-ne să păşim cu adevărat împreună pe urmele lui Hristos, vindecând toate rănile pământului şi asigurând o împărţire dreaptă a roadelor sale. Dumnezeule al vieţii, îndrumă-ne spre dreptate şi pace. Amin.

Tatăl nostru … Născătoare de Dumnezeu … Mărire … Şi acum …

 Ziua a cincea – Marţi, 22 ianuarie 2013

Doamne Isus Hristoase, din prima clipă a existenţei noastre ne-ai dăruit prietenia Ta. Dragostea Ta îmbrăţişează toate popoarele, mai ales pe cele excluse sau respinse din cauza unor sisteme sociale legate de caste, rase şi culori. Plini de încrederea şi siguranţa demnităţii noastre în Tine, ajută-ne să fim solidari unii faţă de alţii şi să înţelegem că toţi suntem, în Spiritul Sfânt, fiii lui Dumnezeu. Dumnezeule al vieţii, îndrumă-ne spre dreptate şi pace. Amin.

Tatăl nostru … Născătoare de Dumnezeu … Mărire … Şi acum …

 Ziua a şasea – Miercuri, 23 ianuarie 2013

Părinte Atotputernic, Te rugăm să ne ierţi pentru barierele de lăcomie, prejudecată şi dispreţ pe care le construim mereu şi care ne separă în interiorul bisericilor şi între ele, de oamenii de alte credinţe şi de cei pe care îi socotim mai puţin importanţi decât noi. Fie ca Spiritul Tău să ne dea curajul să trecem peste aceste limite şi să înlăturăm zidurile care ne despart pe unii de alţii şi să transmitem mesajul lui Hristos de acceptare iubitoare şi unitate pentru toată lumea. Dumnezeule al vieţii, îndrumă-ne spre dreptate şi pace. Amin.

Tatăl nostru … Născătoare de Dumnezeu … Mărire … Şi acum …

Ziua a şaptea – Joi, 24 ianuarie 2013

Doamne Dumnezeule, Unul în Treime, prin însăşi viaţa Ta ne dai un exemplu de comuniune, relaţie iubitoare şi solidaritate. Te rugăm, uneşte-ne pentru a ne trăi viaţa după acest model. Învaţă-ne să împărtăşim speranţa pe care o găsim în oamenii care se luptă pentru viaţă peste tot în lume. Fie ca tăria lor să ne inspire pentru a ne depăşi dezbinările şi să trăim în sfântă înţelegere unii cu alţii. Dumnezeule al vieţii, îndrumă-ne spre dreptate şi pace. Amin.

Tatăl nostru … Născătoare de Dumnezeu … Mărire … Şi acum …

 Ziua a opta – Vineri, 25 ianuarie 2013

Doamne Dumnezeule al milei, Te rugăm să faci ca Spiritul Tău cel Sfânt să ne umple comunităţile de bucurie şi slujire caritabilă, pentru a continua cu zel căutarea unităţii vizibile. Ne bucurăm pentru credinţa şi speranţa popoarelor care refuză să-şi lase demnitatea micşorată, văzând în ele minunatul Tău har şi făgăduinţa libertăţii pe care ne-ai dat-o. Învaţă-ne, Te rugăm, să împărtăşim bucuria lor şi să învăţăm din răbdarea lor plină de credinţă. Reaprinde-ne speranţa şi sprijină hotărârea noastră, pentru ca în numele lui Hristos să umblăm împreună în dragoste, înălţând într-un glas imn de laudă şi cântând împreună rugăciunea noastră de adoraţie. Dumnezeule al vieţii, îndrumă-ne spre dreptate şi pace. Amin.

Tatăl nostru … Născătoare de Dumnezeu … Mărire … Şi acum …

Traducere textelor propuse pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor: Pr. Mihai PĂTRAŞCU, http://www.ercis.ro/
Adaptarea textelor în versiunea actuală:
Pr. Daniel AVRAM Consilier mass-media şi ecumenism

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *