Parohia "Andrei Mureşanu" din Cluj-Napoca
"Dacă îl iubiţi pe Sfântul Iosif, imitaţi virtuţile sale!" (Sfântul Ambroziu)
– Liturghii şi rugăciuni zilnice pentru aceste suflete.
– cateheze despre cele de pe urmă ale omului.
– vom oferi doritorilor fluturaşi cu un model de rugăciune la această intenţie.
Program special: SÂMBĂTĂ, 1 NOIEMBRIE 2014
POMENIREA TUTUROR SFINȚILOR (LUMINAŢIA)
Ora 06.45: Sfânta Liturghie – Parastas comunitar
Ora 09.00: Sfânta Liturghie- Parastas comunitar, agapă fraternă (pomană pentru aceste suflete)
În comuniune de rugăciune,
Pr. Mircea Marţian, paroh
Grupul parohial de Rugăciune Copiii Sf. Iosif,
are bucuria de a se reuni
în prima miercuri din luna octombrie, 01.10. 2014,
cu începere de la ora 17.00, în cadrul unui nou
OFICIU SPECIAL DE RUGĂCIUNE
închinat părintelui nostru ocrotitor Sf. Iosif.
Intenţiile generale de rugăciune pentru această lună:
Oficiul va fi urmat de Adoraţie Euharistică și de o agapă fraternă în Holul expozițional.
Vă aşteptăm cu mult drag,
Pr Mircea Marţian,
0745-265935
„Isus este poarta care conduce la mântuire şi este o poartă deschisă tuturor… Să-l lăsăm pe Isus să intre în viaţa noastră, ieşind din manifestările de egoism, indiferenţă şi închidere faţă de alţii”. Papa Francisc
Grupul parohial de Rugăciune Copiii Sf. Iosif,
are bucuria de a vă invita în prima miercuri din luna septembrie, 03.09. 2014, cu începere de la ora 17.00, la un
OFICIU SPECIAL DE RUGĂCIUNE
închinat părintelui nostru ocrotitor Sf. Iosif.
Intenţiile generale de rugăciune pentru această lună:
Universală: Pentru ca persoanele cu handicap mental să primească iubirea şi ajutorul de care au nevoie pentru o viaţă demnă.
Pentru evanghelizare: Pentru ca toţi creştinii, inspiraţi de cuvântul lui Dumnezeu, să se angajeze în slujirea săracilor şi a celor suferinzi.
Seara se va încheia cu Adoraţie Euharistică, urmată de o agapă fraternă pe Holul expoziţional.
Vă aşteaptă cu mult drag,
Pr. Mircea Marţian, tel. 0745-265935
NU LĂSA MĂICUŢĂ, SĂ PIERIM PE CALE,
CĂCI NOI SUNTEM FIII LACRIMILOR TALE!”
În perioada Postului Adormirii Maicii Domnului
vă aşteptăm să ne rugăm împreună
PARACLISUL MAICII DOMNULUI
CANON DE MÂNGÂIERE
PENTRU SUFLETELE NOASTRE
PROGRAM DE RUGĂCIUNE: LUNI – SÂMBĂTĂ
06.45 SFÂNTA LITURGHIE
07.30 SFÂNTUL ROZARIU
08.10 SFÂNTUL ROZARIU
09.00 SFÂNTA LITURGHIE
LUNI – VINERI
17.30 – 18.30 PARACLISUL MAICII DOMNULUI
Preoții responsabili pentru celebrarea Paraclisului:
Pr .Titus Sas – 01, 04, 05 august
Pr. Florin Isac – 07, 08, 11, 12 august
Pr. Mircea Marțian – 06, 13, 14 august
Vă aşteptăm cu drag!
Nu uitați de pelerinajul tradițional de la Mănăstirea Nicula din 14-15 august.
Să ştii, fiica mea iubită, că, de câte ori va privi cineva la Mine în Sf. Euharistie cu credinţă şi cu evlavie, de atâtea ori voi privi şi Eu la el şi în cer se va bucura de fericirea deosebită de a fi privit de Mine (Isus către Sf. Gertruda).
Ora de adoraţie este o oră petrecută împreună cu Isus Euharisticul, amintindu-ne de suferinţele lui din Grădina Ghetsimani şi străduindu-ne să-L mângâiem şi să ispăşim vătămările ce I se aduc. Se pot face diferite rugăciuni. Mai jos oferim un posibil model.
Ora de adoraţie cuprinde patru puncte, corespunzând cu cele patru scopuri ale jertfei:
1. Adoraţie – închinare, recunoaşterea măririi lui Dumnezeu şi a supunerii noastre;
2. Mulţumire pentru binefacerile primite;
3. Ispăşire pentru păcatele noastre şi ale altora;
4. Rugăciune pentru lipsurile noastre şi ale Bisericii.
Să petrecem, deci, cu Isus o oră, unindu-ne cu El prin:
1. Adoraţie – închinare, recitând, dacă suntem singuri, sau cântând, dacă suntem mai mulţi:
Te ador, Isuse, Dumnezeu ascuns,
În această Taină nouă nepătruns;
Inima mea-ntreagă Ţie Ţi-o jertfesc,
Când sub vălul pâinii dornic Te privesc.
Simţurilor mele Tu le eşti ascuns,
Singură credinţa Taina Ţi-a pătruns;
Cred tot ce mi-ai spus Tu, Fiule-ntrupat,
Căci Tu eşti Cuvântul cel adevărat.
S-ascundea pe Cruce ce-i dumnezeiesc,
Iar aici s-ascunde şi ce-i omenesc.
Cred că eşti de faţă, Om şi Dumnezeu,
Mângâierea dulce-a sufletului meu.
Rănile-Ţi, ca Toma, Doamne, nu le văd,
Dar ca şi el, Domn şi Dumnezeu Te cred.
Dă-mi credinţă vie, dă-mi ca să sperez
Şi-n iubire-aprinsă Ţie să-Ţi urmez.
Taină de-amintire-a morţii Domnului,
Pâine de viaţă eşti Tu omului.
Fii şi mie pururi dulce nutremânt,
Singura-mi dulceaţă pe acest pământ.
O, Isuse bune, Miel însângerat,
Spală al meu suflet de orice păcat,
Căci din al Tău Sânge chiar şi-un singur strop,
Poate ca să spele-al rănilor potop.
O, Isuse, Doamne, tainic Dumnezeu,
Împlineşte dorul sufletului meu:
Fă să cadă vălul de pe faţa Ta
Şi-n vecia-ntreagă să Te pot vedea.
2. Mulţumire: Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te bine-cuvântăm, Ţie-Ţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeul nostru. (Se poate recita sau cânta şi Doxologia cea mare).
3. Ispăşire:
Doamne, Cristoase, Inimii Tale,
Noi, păcătoşii, ne închinăm
Şi din această jalnică vale
Sus către ceruri rugi înălţăm.
Viaţa noastră-i trudă şi chin,
Tu ne ascultă lungul suspin.
Inima Ta, o, bune Isuse,
Fie de-a pururi scăparea mea
Frânţi de necazuri, Doamne, vom merge,
La pieptu-Ţi capul ne vom pleca;
Lacrima noastră Tu o vei şterge
Bune Isuse, cu mila Ta.
În chipul nostru lâncezitor,
Tu ne-ntinzi mână de ajutor.
Inima Ta, o, bune Isuse,
Fie de-apururi scăparea mea
Cu mari păcate Inima-Ţi bună,
Blânde Isuse, noi am rănit;
Cu răutatea noastră nebună
Pe Cruce iarăşi Te-am răstignit;
La-ale Tale blânde şi dulci chemări,
Am răspuns, Doamne, cu vătămări.
Inima Ta, o, bune Isuse,
Fie de-a pururi scăparea mea
Tu eşti a noastră dulce scăpare,
Toţi întru Tine nădăjduim;
Doamne, ascultă a noastră strigare
Şi vezi căinţa ce-Ţi oferim.
Ai Tăi, Isuse, ai Tăi suntem,
Să Te mai pierdem, noi nu mai vrem.
Inima Ta, o, bune Isuse,
Fie de-a pururi scăparea mea
Prin mijlocirea Neprihănitei,
Astăzi Îţi cerem mii de-ndurări.
Stinge, Isuse, focul ispitei,
Dă-ne tărie în încercări.
Dă-ne-n viaţă să Te iubim,
Şi-n veşnicie ai Tăi să fim.
Inima Ta, o, bune Isuse,
Fie de-a pururi scăparea mea
4. Rugăciune de cerere: Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele: arderea de seară.
Isuse preadulce, Cristoase, Isuse îndelung răbdătorule, vindecă rănile sufletului meu şi îndulceşte inima mea, mult milostive, Te rog, Isuse, Mântuitorul meu, ca să Te măresc, fiind mântuit.
Timpul ce mi l-ai dat, nejudecat l-am prădat, Isuse al meu; drept aceea nu mă lepăda, ci cheamă-mă înapoi, Te rog, Stăpâne, şi mă mântuieşte.
Vindecă, Isuse al meu, rănile sufletului meu şi scapă-mă din mâna stricătorului de suflete, Isuse al meu, şi mă mântuieşte.
Tu eşti lumina minţii mele, Isuse al meu, Tu eşti mântuirea sufletului meu deznădăjduit, Mântuitorule, de pedeapsă şi de gheenă scapă-mă pe mine care strig: mântuieşte-mă, Isuse al meu, pe mine păcătosul.
Isuse al meu, mult milostiv, primeşte-mă pe mine cel ce mă mărturisesc şi mântuieşte-mă de stricăciune, Stăpâne.
Isuse, cu frică strig: primeşte-mă şi cârmuieşte-mă la limanul cel bun, ca, mântuindu-mă, să-Ţi cânt: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Am căzut, Isuse, între tâlhari stricători de suflete şi sunt despuiat de haina ţesută de Dumnezeu şi zac acoperit de vânătăi; vin şi untdelemn toarnă peste mine, Isuse.
Să nu fiu alungat din gloria Ta, să nu ajung pe partea de-a stânga, preadulce Isuse, ci, unindu-mă cu oile Tale de-a dreapta, odihneşte-mă ca un milostiv.
Stăpâne Cristoase, Cel ce cu pătimirile Tale ai vindecat patimile mele şi cu rănile Tale ai însănătoşit rănile mele, dă-mi, celui ce am greşit, lacrimi de pocăinţă; umple trupul meu cu mireasma trupului Tău dătător de viaţă şi, cu sângele Tău, îndulceşte sufletul meu de amărăciunea cu care m-a adăpat potrivnicul.
Ridică la Tine mintea mea plecată spre cele de jos şi scoate-mă din prăpastia pierzării, că nu am pocăinţă, nu am înfrângere, nu am lacrimă de mângâiere care să mă ducă la adevărata moştenire. Întunecată îmi este mintea de patimile lumeşti şi nu pot privi spre Tine în suferinţă, nu mă pot încălzi cu lacrimile iubirii Tale. Ci, Stăpâne, vistieria bunătăţilor, dăruieşte-mi îndreptare deplină şi inimă tare ca să Te caut; dăruieşte-mi harul Tău şi voi înnoi în mine chipul icoanei Tale. Te-am părăsit, Tu nu mă părăsi Caută-mă şi povăţuieşte-mă la păşunea Ta, numără-mă cu oile turmei Tale alese şi, împreună cu ele, hrăneşte-mă cu verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine; pentru rugăciunile Preasfintei Tale Mame şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Amin.
Cultul Preasfintei Inimi a lui Isus
– Mărturisirea şi cuminecarea în cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus –
Din nemărginita milă a Inimii Mele, tuturor acelora care se vor împărtăşi nouă luni de-a rândul, în fiecare primă vineri din lună, le promit harul pocăinţei din urmă; ei nu vor muri lipsiţi de harul Meu, ci, înainte de moarte, vor primi Sfintele Taine, iar inima Mea le va fi scăpare sigură în ceasul din urmă.
Cinstitorilor Preasfintei Sale Inimi, Isus le-a promis, prin Sfânta Margareta Maria Alacoque, cele mai îmbelşugate daruri:
1. Le voi da toate harurile trebuincioase stării lor;
2. Familiilor le voi dărui pacea;
3. Îi voi mângâia în suferinţe;
4. Voi fi scutul lor sigur în viaţă şi, mai cu seamă, în ceasul morţii;
5. Păcătoşii vor afla în Inima Mea nemărginite îndurări;
6. Sufletele aflate în lâncezeală vor deveni pline de zel;
7. Sufletele pioase vor ajunge la o mai mare desăvârşire;
8. Voi binecuvânta casele unde se află şi se cinsteşte icoana Inimii Mele;
9. Preoţilor le voi da harul să mişte şi inimile cele mai împietrite;
10. Numele celor care răspândesc această devoţiune vor fi înscrise în Inima Mea şi nimic nu le va şterge de acolo;
11. Voi da nenumărate haruri acelora care le vor căuta în Inima Mea;
12. Tuturor celor ce se vor împărtăşi nouă luni de-a rândul, în fiecare primă vineri a lunii, le promit harul statorniciei în bine până la sfârşit. Ei nu vor muri lipsiţi de harul Meu, ci, înainte de moarte, vor primi Sfintele Taine. În ultima clipă Inima Mea le va fi scăparea sigură.
Iată Inima Care i-a iubit atât de mult pe oameni, încât nimic nu a cruţat, istovindu-Se chiar până la nimicire pentru a dovedi iubirea Sa (Isus către Sfânta Margareta Maria Alacoque).
Domnul nostru Isus Cristos ne iubeşte prin Inima Sa Preasfântă. Acolo Îşi păstrează comorile nesecate de daruri şi binefaceri pe care e gata să le împartă tuturor celor ce-I vor da în schimb iubire curată.
Iată ce ne cere Isus, iată ce aşteaptă Inima Sa Preasfântă: iubire. Să-i dăm inimile, să-i dăm iubirea noastră şi belşugul de daruri se va revărsa neîncetat asupra noastră.
Litania în onoarea Preasfintei Inimi a lui Isus se rosteşte în prima vineri din lună. În acest caz, se poate îmbina cu binecuvântarea Euharistică. De asemenea, e foarte bine să o recităm şi individual, chiar zilnic.
După terminarea Vecerniei, sau şi independent, Preotul, îmbrăcat în epitrahil şi felon, stând în faţa altarului, fiind uşile împărăteşti deschise, zice:
Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Preotul: Îndură-Te spre noi, Dumnezeule, după mila Ta cea mare, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Inima lui Isus, a Fiului Tatălui veşnic.
Poporul: Îndură-Te spre noi (se spune după fiecare pericopă, de aici în jos)
Inima lui Isus, concepută de Spiritul Sfânt în sânul Fecioarei,
Inima lui Isus, unită în fiinţă cu Cuvântul lui Dumnezeu,
Inima lui Isus, nemărginită în maiestate,
Inima lui Isus, locuinţă sfântă a lui Dumnezeu,
Inima lui Isus, chivotul Celui Preaînalt,
Inima lui Isus, casa lui Dumnezeu şi poarta cerului,
Inima lui Isus, focar arzător al dragostei,
Inima lui Isus, sălaşul dreptăţii şi al iubirii,
Inima lui Isus, plină de bunătate şi de iubire,
Inima lui Isus, noianul tuturor virtuţilor,
Inima lui Isus, preavrednică de toată lauda,
Inima lui Isus, Regele şi centrul tuturor inimilor,
Inima lui Isus, în care sunt toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei,
Inima lui Isus, în care locuieşte toată plinătatea dumnezeirii,
Inima lui Isus, în Care Tatăl a binevoit,
Inima lui Isus, din a Cărei plinătate am luat noi toţi,
Inima lui Isus, dorul munţilor veşnici,
Inima lui Isus, împăcare pentru păcatele noastre,
Inima lui Isus, săturată de ocări,
Inima lui Isus, zdrobită de fărădelegile noastre,
Inima lui Isus, ascultătoare până la moarte,
Inima lui Isus, străpunsă de suliţă,
Inima lui Isus, izvorul a toată mângâierea,
Inima lui Isus, viaţa şi învierea noastră,
Inima lui Isus, pacea şi împăcarea noastră,
Inima lui Isus, jertfa pentru păcate,
Inima lui Isus, mântuirea celor ce speră în Tine,
Inima lui Isus, speranţa celor ce mor în Tine,
Inima lui Isus, fericirea tuturor sfinţilor,
Preotul: Mielul lui Dumnezeu Care ridici păcatele lumii,
Poporul: Iartă-mă, Doamne.
Preotul: Mielul lui Dumnezeu Care ridici păcatele lumii,
Poporul: Ascultă-ne, Doamne.
Preotul: Mielul lui Dumnezeu Care ridici păcatele lumii,
Poporul: Îndură-Te spre noi.
Preotul: Isuse blând şi smerit din inimă,
Poporul: Fă inima noastră asemenea cu Inima Ta.
Preotul (îngenunchind): Domnului să ne rugăm
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Atotputernice, veşnice Dumnezeule, priveşte spre Inima iubitului Tău Fiu şi spre laudele şi mulţumirile pe care Ţi le aduce în numele păcătoşilor şi, împăcat fiind prin ele, iartă-i pe cei ce Îţi cer milostivirea în Numele Aceluiaşi Fiu al Tău, Isus Cristos, Care, fiind Dumnezeu, împreună cu Tine vieţuieşte în unire cu Sfântul Tău Spirit în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Rugăciune
Stăpâne, Cristoase Dumnezeule, Cel ce cu patimile Tale ai vindecat patimile mele şi cu rănile Tale ai însănătoşit rănile mele, dăruieşte-mi, celui ce mult am greşit, lacrimi de înfrângere; umple trupul meu cu mireasma Trupului Tău dătător de viaţă şi, cu onoratul Tău Sânge, îndulceşte sufletul meu de amărăciunea cu care m-a adăpat potrivnicul. Ridică la Tine mintea mea îndreptată spre cele de jos şi scoate-mă din prăpastia pierzării.
Deci, Te rog, Stăpâne, Doamne Isuse Cristoase, vistieria bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţă deplină şi inimă tare ca să Te caut cu râvnă.
Dă-mi harul Tău şi ajută-mă să înnoiesc în mine chipul icoanei Tale.
Te-am părăsit, Tu nu mă părăsi.
Caută-mă, povăţuieşte-mă spre păşunea Ta, numără-mă cu oile turmei alese şi hrăneşte-mă cu dumnezeieştile Tale Taine, pentru rugăciunile Preasfintei Tale Mame şi ale tuturor Sfinţilor. Amin.
Doamne, Cristoase
(Se cântă – Vezi Cântări euharistice)
Rugăciune de invocare în Duminica întâi a lunii
Dumnezeiască Inimă a lui Isus, iată, cădem în genunchi înaintea Ta şi-Ţi oferim rugăciunile Preacuratei Fecioare Maria şi ale tuturor Îngerilor şi Sfinţilor din cer şi ale întregii Biserici, laudele şi măririle lor. Şi dorim să Ţi Se închine pururea toată zidirea. De asemenea, Îţi mulţumim pentru toate binefacerile firii, ale graţiei şi ale măririi, care izvorăsc neîncetat din Tine, izvorul nesecat al binelui. Unindu-ne cu toţi cei care Te iubesc, cerem îndurare pentru toată nerecunoştinţa cu care Te vatămă oamenii, mai ales în Sfânta Taină a Euharistiei. Primeşte pentru aceasta credinţa şi iubirea noastră şi ascultă cu îndurare cererile noastre.
Preotul: Inima lui Isus, îndură-Te spre Biserica Ta, spre superiorii bisericeşti şi spre credincioşii Tăi.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Inimă dumnezeiască a lui Isus, îndură-Te spre sufletele creştinilor care suferă în locul curăţitor şi mai ales spre aceia care în viaţa aceasta n-au încetat niciodată să Te iubească.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Rugăciune
Inimă dumnezeiască a lui Isus, Care Te-ai jertfit pe Cruce Părintelui Tău Ceresc pentru mântuirea fiecărui om şi Care reînnoieşti jertfa de nenumărate ori pe altarele noastre, binevoieşte ca această jertfă de nesfârşită dragoste să fie spre folosul tuturor oamenilor.
Susţine, sprijineşte şi guvernează Biserica Ta şi pe capul Bisericii, pe Preafericitul Părinte Papa; uneşte-i cu el pe toţi episcopii, cu episcopii pe preoţi, cu preoţii pe credincioşi, ca toţi aceştia împreună să formăm un singur edificiu sufletesc, înălţat pe temelia apostolilor, pe Petru, ca pe o piatră; şi pe Tine, Doamne Isuse, ca pe piatra cea din capul unghiului. Depărtează de la Biserica Ta Sfântă orice erezie, schismă, scandal, prigonire şi indiferenţă. Sprijineşte-i pe superiorii şi conducătorii ei cu înţelepciunea şi puterea Ta, ca să îi îndrume pe supuşii lor în pace, în înţelegere, în dragoste, în dreptate, cu adevărată blândeţe, atât la bunăstare pe pământ, cât şi la fericirea cerească. Dă părinţilor harul Tău, pentru ca să-şi poată creşte copiii spre mărirea Ta şi spre mântuirea lor, ca în nevinovăţie şi virtute să-i faci fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai raiului.
Dă tuturor credinţă şi conştiinciozitate în îndeplinirea îndatoririlor: răbdare, smerenie, viaţă curată şi bucuria Sfântului Tău Spirit.
Păzeşte nevinovăţia, întăreşte-i pe cei ce vreau să se pocăiască, întoarce-i ca pe nişte oi rătăcite. Răspândeşte cât mai mult gloria Numelui Tău dumnezeiesc, pentru ca toţi oamenii să ajungă la fericire şi la cunoaşterea adevărului Tău.
Îngăduie, în sfârşit, să-Ţi fie oferiţi toţi oamenii: îndură-Te spre credincioşii răposaţi şi mai ales spre aceia de care nimeni nu-şi poate aduce aminte; îngăduie ca, împreună cu ei, să ajungem şi noi la fericirea veşnică şi la vederea feţei Tale, Care vieţuieşti şi domneşti împreună cu Tatăl şi cu Preasfântul Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Formula de Consfinţire către Inima Preasfântă a lui Isus
(compusă de Papa Leon al XIII-lea)
Preotul: Preadulce Isuse, Mântuitorul neamului omenesc, aruncă o privire spre noi care îngenunchem cu smerenie înaintea Ta. Suntem ai Tăi şi vrem să fim ai Tăi. Şi, ca să fim cât mai strâns uniţi cu Tine, iată că, în ziua de azi, fiecare din noi se consfinţeşte de bunăvoie Inimii Tale Preasfinte. Mulţi nu Te-au cunoscut niciodată, mulţi au dispreţuit poruncile Tale şi s-au lepădat de Tine. Fie-ţi milă, bunule Isuse, şi de unii, şi de alţii şi atrage-i pe toţi la Inima Ta Preasfântă. Doamne, fii Regele nu numai al credincioşilor care nu s-au îndepărtat niciodată de Tine, ci şi al fiilor rătăciţi care Te-au părăsit; fă să se întoarcă degrabă la casa părintească, să nu piară de lipsă şi de foame.
Fii Regele acelora pe care i-au înşelat părerile greşite şi al acelora pe care i-a dezbinat neînţelegerea; adă-i la limanul adevărului şi al unirii în credinţă pentru ca, în curând, să nu fie decât o singură turmă şi un singur păstor.
Fii, în sfârşit, Regele tuturor acelora care mai trăiesc în vechile superstiţii păgâneşti; scoate-i din întuneric şi adu-i la lumină şi la Împărăţia lui Dumnezeu.
Dă, Doamne, Bisericii Tale libertate statornică şi fără piedici, dă tuturor popoarelor linişte şi bună înţelegere şi fă ca, de la o margine la alta a pământului, să răsune un singur glas: lăudată să fie dumnezeiasca Inimă Care ne-a dobândit mântuire, Ei să-I fie mărire şi cinste în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Psalmul 6
Stăpâne-al meu, pedeapsă dă-mi, dar fără de mânie,
Fii milostiv cu mine, căci nu mai am putere
şi vindecă-mă, Doamne, căci tremur pân-la os;
făptura toată îmi e cutremurată.
Doamne, cât vei mai zăbovi?…
Întoarce-Te, Stăpâne, şi scapă-mă de chin,
salvează-mă, Tu Cel mereu preabun,
căci Numele Tău sfânt cei morţi nu-l pot rosti
şi cine să-Ţi aducă slavă, în lumea celor duşi?
Sunt istovit de plâns.
În fiecare noapte în lacrimi îmi scald patul,
iar aşternutul meu e inundat de plâns.
S-a stins în mine ochiul de-atâta întristare
şi văzul mi-a slăbit de asuprirea multă.
Fugiţi de lângă mine cei ce urziţi păcatul,
căci Domnu-a auzit suspinul meu adânc;
Domnul mi-a ascultat smerita rugăciune;
El îmi primeşte ruga.
Înspăimântaţi şi ruşinaţi, duşmanii mei
să dea-napoi, acoperiţi de ocară.
Psalmul 31 (30)
Tu îmi eşti adăpostul,
nu mă lăsa de râs.
Întru dreptatea Ta, ajută-mă să scap
Urechea, apleacă-Ţi-o spre mine
De grab, dă-mi izbăvire
Tu să-mi fii stânca tare,
cetatea întărită în care voi scăpa.
Tu singur îmi eşti stâncă, Tu eşti cetatea mea.
Condu-mă şi mă-ndrumă, pentru preasfântu-Ţi Nume.
Tu mă vei dezlega din lanţul pus de důşmani,
căci Tu îmi eşti cetatea.
Cu totul mi-am încredinţat în mâna Ta suflarea;
Tu m-ai răscumpărat, Stăpâne, adevăratul Dumnezeu.
Urăsc pe cei ce ţin la amăgiri deşarte,
şi sper numai în Domnul.
Dansez de bucurie c-ai fost statornic bun,
căci mi-ai văzut necazul
şi plânsul meu îl ştii.
Nu m-ai lăsat să cad în mâinile duşmane,
m-ai ridicat şi m-ai condus la larg.
Stăpâne, milă-Ţi cer Ajuns-am la strâmtoare,
mâhnirea-mi stinge ochii,
îmi mistuie gâtlejul şi rărunchii.
Viaţa mi se-neacă în tristeţe,
iar anii mei se istovesc gemând.
De păcătos ce sunt, sunt stors de orice vlagă
şi oasele mi-s roase.
Vrăjmaşii mă încarcă de ocară,
la fel fac şi vecinii;
celor din jurul meu li-s pricină de groază,
pe stradă cunoscuţii mi se feresc din cale.
Mă uită toţi, de parc-aş fi murit,
nu sunt decât un hârb.
Aud mereu bârfelile mulţimii:
Doar groază răspândeşte-n jur
Cu toţii par vorbiţi să mi se-mpotrivească,
toţi uneltesc şi vor să îmi ridice viaţa.
Dar eu, Stăpâne, în Tine mă încred
Şi zic: Doar Tu eşti Dumnezeul meu.
În mâna Ta îmi este firul vieţii;
neistoviţi duşmani am, o, scapă-mă de ei
Revarsă peste mine lumina feţei Tale
şi-n îndurarea Ta, ajută-mă să scap
Nu mă dezamăgi, când Te implor, Stăpâne,
ci umple-i de ruşine pe cei necredincioşi,
şi fă-i să fie muţi precum cei ce-s în iad.
Să amuţească buza deprinsă cu minciuna,
căci cu obrăznicie vorbeşte de cei drepţi,
trufaşă în dispreţ.
Ce mare Ţi-e răsplata
pe care-o pregăteşti celor ce-Ţi ştiu de frică:
o-mparţi la toţi cei ce s-ascund în Tine,
s-o vadă toată lumea.
Îi ţii adăpostiţi în preajma feţei Tale,
departe-i ţii de intrigi.
Îi pui la adăpost
de suliţile limbii.
Slăvit să fie Domnul
căci face, pentru mine, minuni din îndurare
în mijlocul cetăţii.
Ziceam odinioară, nechibzuit în mine:
De ochii Tăi m-ai izgonit departe,
însă mi-ai auzit glasul de rugăciune,
când am strigat spre Tine.
Iubiţi-L deci pe Domnul, voi toţi cei credincioşi,
căci Domnul îi păzeşte pe cei ce cred în El,
iar celor îngâmfaţi: pedeapsă înzecită.
Fiţi tari, inima sus,
voi toţi care vă puneţi speranţa întru Domnul.
Psalmul 38 (37)
Pedeapsă dă-mi, Stăpâne, dar fără de mânie,
îndreaptă-mă, dar nu întru asprime.
Săgeata Ta s-a abătut spre mine
şi mâna Ta o simt cum mă apasă.
Nimic n-am sănătos în trup, din pricina mâniei Tale,
nimic n-am sănătos în oase, din pricina greşelii mele;
Căci vina care-o am îmi trece peste creştet,
ca o povară grea simt că mă copleşeşte.
Puroaie mi se scurg din rănile murdare,
ca rod al nebuniei mele.
Sunt gârbovit şi abătut,
mă târâi prin tristeţe,
Mă arde chinu-n măruntaie,
totu-i bolnav în mine.
Sunt ţeapăn tot, mă simt zdrobit,
mi-e inima lovită şi-mi vine să răcnesc.
Suspinul meu, Stăpâne, Îţi stă mereu în faţă
şi gemetele mele nu-Ţi sunt necunoscute.
Se zbate inima în piept, puterile mă lasă,
în ochii mei s-a stins orice lumină, parcă.
De rana mea se-ndepărtează şi prieteni, şi rudenii,
cei ce-mi erau aproape, acum se ţin departe.
Pândarii vieţii mele mi-au rânduit capcane,
cei ce îmi vor nefericirea-s vorbiţi ca să mă piardă
şi zilnic şuşotesc minciuni.
Dar eu n-aud nimic, asemeni unui surd,
asemeni unui mut ce nu-şi deschide gura.
Ajuns-am ca şi omul ce nu mai are auz,
ce nu mai are gură pentru a da răspuns.
În Tine sper, o, Doamne-al meu,
căci ştiu c-ai să-mi răspunzi, Stăpâne-al meu
şi Dumnezeul meu.
Ziceam: Să nu mă laşi de râsul lor,
să nu-i laşi să triumfe atunci când eu mă clatin,
căci, iată-mă, îndată cad,
durerea mea-i necontenit cu mine.
Îmi strig fărădelegea
şi mă-nspăimântă vina.
Duşmanii mei sunt plini de viaţă şi au încă putere;
sunt numeroşi şi mă urăsc, fără să am vreo vină.
La binele ce-l fac mi s-a răspuns cu rău
şi vină mi se caută în binele ce-l vreau.
Stăpâne, nu mă părăsi.
Dumnezeul meu, nu sta aşa departe.
Grăbeşte Vino în ajutorul meu:
Tu, Domnul meu, şi mântuirea mea
Psalmul 51 (50)
Dumnezeul meu, fii milostiv cu mine
şi, după mare mila Ta, şterge-mi fărădelegea.
Cu totul să mă speli de orişice greşeală
şi curăţă-mă de păcate.
Căci fărădelegea mea eu o mărturisesc
şi pururea mi-e-n faţă păcatul săvârşit.
Păcate am făcut şi numai împotriva Ta
şi tot ce socoteşti că-i rău, am săvârşit mereu.
Deci drept vei fi când vei rosti sentinţa
şi fără greş când mă vei judeca.
Tu ştii c-am fost născut întru fărădelege
şi c-am fost zămislit de mama aflată sub păcat.
Iubeşti ca adevărul să fie şi în bezne,
în noaptea mea îmi dai înţelepciune.
Stropeşte-mă cu isop şi voi fi iar curat;
mă spală şi voi fi mai alb decât zăpada.
Fă-mă s-aud de bucurie şi de veselie,
ca oasele, zdrobite de Tine, să danseze.
Întoarce faţa Ta de la păcatul meu
şi şterge-mi fărădelegea.
Zideşte-o inimă curată în mine, Dumnezeule
şi înrădăcinează-n mine un spirit nou cu totul.
Nu mă alunga departe de la Tine
şi Spiritul Tău Sfânt să nu-L iei de la mine;
dă-mi să mă bucur iarăşi de mântuirea Ta
şi Spiritul Tău darnic să-mi vină-n ajutor
Pe calea Ta, am să-i învăţ pe cei ce-s vinovaţi
şi cei ce au păcate vor reveni la Tine.
Dumnezeul meu, izbăvitorul meu, scuteşte-mă
de sânge,
ca limba mea să strige despre dreptatea Ta.
Deschide-mi buzele, Stăpâne,
şi Te va lăuda în lume gura mea.
Tu nu doreşti s-aduc pe-altarul Tău vreo jertfă
şi nu Îţi e plăcută nici arderea de tot;
Jertfa pe care-o vrei e spiritul smerit:
o inimă zdrobită şi înfrântă Tu, Doamne, n-o respingi.
Sionului fă-i bine
şi în Ierusalim ridică iarăşi zidul.
Atunci îţi vor plăcea şi legiuita jertfă,
prinoasele depline şi arderea de tot;
atunci, pe-altarul Tău se vor jertfi viţei.
Psalmul 102 (101)
Ascultă-mi, Doamne, ruga,
Vreau ca strigarea mea s-ajungă pân-la Tine
Nu Îţi întoarce faţa de la mine
în ziua de restrişte.
Apleacă-Ţi înspre mine urechea.
În ziua-n care strig,
răspunde, nu întârzia.
Căci zilele se duc asemeni unui fum
şi oasele îmi ard cum arde un tăciune.
Ca iarba retezată se usucă inima;
uit până şi de pâinea ce trebuie s-o-nghit.
De geamăt îndelung
sunt numai ca o piele.
Sunt ca un pelican stingher într-un deşert,
sunt ca o cucuvea de prin dărâmături.
Rămân tot treaz şi, iată-mă,
ca un hulub însângerat pe-o turlă.
În fiecare zi duşmanii mă insultă,
turbează când mă văd şi-mi blčstemă viaţa.
În loc de pâine, cenuşa mi-e mâncare
şi plină de lacrime adăparea mea.
Mânia şi urgia Ta
m-au smuls şi m-au zvârlit afară.
Asemeni unei umbre se trec zilele mele
şi mă usuc ca iarba.
Dar Tu, Stăpânul meu, împărăţeşti în veci
şi vei fi pomenit din neam şi până-n neam.
Din dragoste pentru Sion, iar Te vei ridica,
căci vremea este, Doamne, să Te înduri de el
şi ceasul a sosit
Căci robii Tăi iubesc aceste pietre
şi de ţărâna lui le este atât de milă.
De Numele Tău, Doamne, se vor înspăimânta
popoare şi împărăţii de măreţia Ta,
când Domnul va zidi Sionul, aşa precum a fost,
când strălucirea Lui se va putea vedea,
când El se va întoarce spre ruga celor goi,
şi când va conteni să-i mai nesocotească.
Aceasta să se scrie pentru viitorime,
ca neamul rezidit să-L laude pe Domnul:
de sus, din Sanctuarul Său, s-a aplecat spre noi,
din ceruri a privit Stăpânul pe pământ,
ca să asculte plânsul celor căzuţi în lanţuri
şi să-i elibereze pe cei de sub osânda morţii.
Ca în Sion să fie vestit Numele Lui,
să fie lăudat în tot Ierusalimul,
când ţări şi când popoare s-or aduna-mpreună.
El mi-a tăiat puterea, fiind încă pe drum,
şi m-a scurtat de zile.
Doamne-al meu – am zis –
nu mă lua acum, la jumătatea vieţii
Cu anii Tăi acoperi veşnicia.
Odinioară, Tu ai zidit pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinii Tale.
Acestea vor pieri, ci Tu vei dăinui.
Asemeni unei haine, se vor toci de vreme
şi le vei primeni; cum ai schimba un strai
le vei înlocui.
Dar Tu rămâi Acelaşi şi anii nu Ţi se vor isprăvi.
Copiii odrăsliţi din cei ce Te-au slujit se vor statornici,
iar seminţia lor Îţi va rămâne-n faţă.
Psalmul 130 (129)
Dintru adânc Te strig, Stăpâne,
ascultă-mi, Doamne, ruga:
urechea Ta să fie atentă
spre glasu-mi rugător
Dacă ne-ai ţine minte greşelile, Stăpâne,
Doamne, cine oare ar mai rămâne-n viaţă?
Dar Tu eşti dătătorul iertării de păcate,
să-Ţi fim supuşi cucernici.
Nădăjduiesc în Domnul,
din inimă-L aştept;
întru cuvântul Lui îmi pun toată speranţa.
Sufletul meu tânjeşte după Domnul,
mai mult decât străjerii aşteaptă dimineaţa,
şi decât veghea nopţii ivirea zorilor.
În Domnul, Israele, să-ţi pui toată speranţa,
căci Domnu-mparte harul
şi, cu mărinimie, îţi dă răscumpărare.
El singur îl răscumpără pe Israel
din tot ce a greşit.
Psalmul 143 (142)
Ascultă-mi, Doamne, ruga,
înduplecă-Ţi urechea spre rugăciunea mea,
din îndurarea Ta şi-ntru dreptatea Ta,
răspunde-mi
Să nu intri la judecată cu slujitorul Tău,
căci nimeni din cei vii nu-i drept în faţa Ta.
M-a asuprit duşmanul,
m-a-nfrânt şi m-a zdrobit
Cu sila m-a făcut să locuiesc în beznă,
ca morţii altor vremuri.
Suflarea mi se stinge
şi inima din piept mi-e plină de mâhnire.
Rechem din amintire zile demult apuse,
întruna mă gândesc la tot ce ai zidit,
mereu îmi amintesc lucrarea mâinii Tale.
Spre Tine stau cu mâinile întinse
şi sunt în faţa Ta ca un pământ setos.
Degrab răspunde-mi, Doamne;
abia că mai respir.
Nu Îţi ascunde faţa,
Să nu ajung la fel cu cei ce se coboară-n groapă.
Din zorii zilei dă-mi s-aud statornica Ta milă,
căci mă încred în Tine.
Descoperă-mi cărarea pe care vrei să merg,
căci tind numai spre Tine.
Păzeşte-mă, Stăpâne, de cei ce îmi vor răul,
în preajma Ta îmi caut adăpost.
Învaţă-mă să-Ţi împlinesc voinţa,
căci Tu-mi eşti Dumnezeu.
Preabun e Duhul Tău,
El să mă îndrumeze către pământul drept.
În Numele Tău, Doamne, Tu îmi vei da viaţă
şi, prin dreptatea Ta, scoate-mă din necaz.
Din îndrumarea Ta, îmi vei stârpi duşmanii
şi îi vei nimici pe-asupritorii mei,
căci Îţi sunt slujitor.
(Traducerea de faţă a Psalmilor de penitenţă aparţine Pr. Tertulian Langa).