„…Vă înmulţiţi şi umpleţi pământul…” (1)

Am ajuns în sfârşit, la al patrulea enunţ de la care am pornit în deja lunga serie de articole. Porunca Domnului se încheie cu acest îndemn de a umple pământul, de a-l administra, de a ne bucura de roadele muncii noastre.

Şi acest subiect va fi disecat în mai multe articole, pentru că multe lucruri trebuie să fie subliniate şi detaliate: apariţia vieţii, dezvoltarea embrionului, misiunea părinţilor ca şi colaboratori ai lui Dumnezeu, atentate la adresa vieţii (avortul, contra-gestativele, contracepţia), paternitatea responsabilă (Reglarea Naturală a Fertilităţii), educaţia copiilor, etc.

Suntem într-un timp de har, trăim Naşterea Domnului, Botezul, prin urmare celebrăm viaţa ca dar gratuit, ca rezultat al iubirii.

Plecând de la Arhetipul care urmează să se nască, nu putem uita cuvintele Sf. Evanghelist Ioan: „Atât de mult a iubit Dumnezeul lumea, încât L-a trimis pe unicul Său Fiu…”. Iubirea lui Dumnezeu care crează, care răscumpără, care are grijă de creaturile Lui, cere de la noi să răspundem cu aceeaşi iubire, cu dăruire, cu altruism.

Am trecut prin lupă formarea cuplului, evoluţia sa, şi ajungem la elementul pe care mulţi îl trec cu vederea, mai ales atunci când Binecuvântarea Domnului nu s-a coborât în inimile lor, când „jobul” sau banii constituie elemnte principale – caracterul generativ al actului sexual. Am tot vorbit despre plăcere, ca urmare inerentă a actului intim, acum ne orientăm spre cea de a doua finalitate – crearea unei noi vieţi, a unui nou individ, unic şi irepetabil, copie a Creatorului, cu suflet nemuritor şi trup supus evoluţiei şi morţii.

Viaţa, lucrul cel mai de preţ pe care l-am primit, e un adevărat miracol. Medicina, cu toate specializările ei, îşi dovedeşte adesea limitele în a explica şi a înţelege înţelepciunea lui Dumnezeu, modul minunat în care omul este creat, se dezvoltă, se naşte, creşte şi se întoarce la Creator.

Haideţi să vedem împreună, în câteva cuvinte, evoluţia copilului de la momentul fecundării până la momentul aşteptat de părinţi şi bunici, acela al primului scâncet, al primelor lacrimi, al bucuriei de a-şi cunoaşte, în sfârşit, mama, cea care l-a purtat lângă inimă. Cu siguranţă detaliile sunt limitate, în fond nici nu dorim un curs de anatomie a embrionului şi fătului. Totuşi trebuie să subliniem anumite momente din evoluţia fabuloasă a omului din momentul unirii celor două celule de bază şi până la primul contact cu această lume prea dură, violentă şi neprimitoare.

Viaţa umană apare încă de la concepţie, din momentul în care spermatozoidul se uneşte cu ovulul. Avem o fiinţă nouă, cu 46 de cromozomi, o fiinţă în care Dumnezeu în nespusa lui iubire a sădit un suflet, o suflare de viaţă.

Înainte de a te forma în pântecul maicii tale te-am cunoscut, şi înainte de a te naşte te-am sfinţit”, îi spune Dumnezeu lui Ieremia (Ier. 1, 5). „Căci Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, tu m-ai alcătuit în pântecul maicii mele (…) Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului” (Ps. 138, 13,15)

După unirea celor doi gameţi, masculin şi feminin, discutăm despre o fiinţă nouă, unică, numită ştiinţific zigot. Celula primară se divide, o dată, şi încă o dată, şi aşa mai departe. Din trompele uterine, locul în care a avut loc fecundarea, copilul coboară lin spre uter, locul în care se va nida, se va fixa, pentru următoarele nouă luni. Evoluţia este fantastică, un adevărat miracol, chiar şi pentru specialiştii în domeniu. Întreg organismul mamei se ocupă de protejarea noiii vieţi. Chiar şi celulele albe, implicate în sistemul imunitar, îşi suspendă activitatea de a respinge un corp străin. Iată cum toate celulele mamei, întreaga fiinţă, cel puţin la nivel fiziologic, se bucură şi sprijină prezenţa puiului de om.

De la o celulă, corpul copilului are deja milioane, şi continuă să crească. Trupul minuscul începe să se organizeze, fiecare celulă primind o destinaţie precisă. Din ziua a 18-a, una din celulele centrale are brusc un şir de spasme, antrenându-le şi pe cele din jur. Nu e altceva decât inima, care începe astfel să bată. Mama nici nu ştie că e însărcinată şi puiul ei are deja sistemul nervos, plămânii, intestinul, stomacul. La o lună, activitatea inimii poate fi înregistrată pe o electro-cardiogramă, sângele circulă deja prin corp. Poate fi un sânge cu o grupă diferită de cea a mamei, confirmând unicitatea şi irepetabilitatea fiinţei plăpânde. După o lună şi jumătate se observă activitatea cerebrală, apar mugurii degeţelelor, ochii sunt acoperiţi de pleoape transparente.

La 60 de zile aniversăm formarea tuturor organelor. Din acest moment, copilul nu va face altceva decât va creşte şi îşi va rafina funcţiile. Toate sunt prezente – buze, nări, urechi, ochi, sexul, chiar şi mugurii viitorilor dinţi.

După trei luni stă lejer, comfortabil, în sacul amniotic, protejat, hrănit prin cordonul ombilical. Apar deja unghiile la mâini şi picioare, coloana vertebrală se osifică, deja se poate şti dacă puiul de om e băiat sau fată.

Ajuns la 5 luni, copilul începe să-şi sugă degetul, pregătindu-se pentru momentul atât de aşteptat al înfruptării din laptele matern. E deja viabil din punct de vedere tehnic, iar dacă s-ar naşte acum, cu puţină grijă şi asistenţă medicală ar fi capabil să trăiască fără probleme.

Apropo de părerile tâmpe şi retrograde ale unor medici din ţara noastră, care nu mai au chef să se chinuie cu salvarea unor prunci născuţi mai mult decât prematur: recordul mondial, aşa cum apare în Guiness Book, de supravieţuire al unui nou născut este cel al unui băieţel din Africa (!), născut la patru luni şi jumătate de sarcină! Aviz mamelor care pot fi uşor îmbrobodite de cap să renunţe la puiul lor!

Treptat creşte tot mai mult, începând să fie tot mai strâmtorat în pântecul mamei. Recunoaşte deja voci, reacţionează la zgomotele externe, simte trăirile mamei, chiar îşi face programul după programul ei. Şi într-un final, părăseşte acest culcuş cald, ferit de orice probleme, şi se naşte, dă piept cu realitatea crudă, vine într-un mediu ostil. Numai că nu este singur, ci are alături pe cea care l-a purtat în pântec, cea care îl iubeşte din primul moment al vieţii, cea care îl leagănă, îi cântă, îi stă alături, nu doarme nopţile, suferă alături de el şi se bucură de bucuriile lui.

Pentru creştinul autentic, cât şi pentru omul de rând, dotat cu bun simţ şi logică elementară, viaţa este sfântă din momentul apariţiei sale, din momentul concepţiei. Mulţi specialişti în medicină susţin acest adevăr. „Copilul este om chiar din momentul concepţiei. Din momentul celulei originale, cu 46 de cromozomi specifici fiinţei umane, din acel moment, copilul este unic”. [1]  Unele opinii privind concepţia, statutul pre-embrionului, coborârea din trompe în uter, problemele de natură fizică sau psihică, toate acestea pot constitui justificări care să permită suprimarea vieţii la acest nivel (despre acestea într-un număr viitor).

Cei mai mari militanţi pro-avort admit însă erorile postulate mult prea des şi militează pentru viaţă. În acest sens, iată ce afirma Dr. Bernard Nathanson, cel care a legalizat avortul în SUA, prin anii 70 (poate vă amintiţi celebrul film „Strigătul mut”: „Viaţa începe din momentul fertilizării. Din acest moment vorbim despre o fiinţă umană, o persoană cu drepturi depline. Nu există un moment al trecerii de la nimic la ceva, de la un simplu ţesut la o persoană. Nu putem defini un punct de cotitură în dezvoltarea fătului, pentru că viaţa reprezintă un spectru continuu, de la început la sfârşit… ca şi om de ştiinţă ştiu – nu doar cred, ci şi ştiu – că viaţa începe din momentul fertilizării”. [2]

Evident Biserica vine cu o poziţie similară, ca Mamă şi apărătoare a vieţii, afirmând că „Viaţa umană trebuie să fie respectată şi protejată în mod absolut din momentul concepţiei. Din prima clipă a existenţei sale, fiinţa umană trebuie să aibă drepturi recunoscute de către toţi, iar cel mai important trebuie să fie dreptul la viaţă a fiecărei creaturi nevinovate.” [3]

De ce toată această poliloghie? Pentru că suntem ameninţaţi pe toate căile. Spunea un teolog că pântecul mamei este locul cel mai primejdios de pe pământ. Din păcate societatea e din ce în ce mai îmbătrânită. Rata naşterilor nu acoperă nici pe departe rata deceselor. Europa e îmbătrânită, e muribundă, iar noi nu stăm de loc mai bine, chiar dacă în ultima vreme am văzut din ce în ce mai multe mămici şi cărucioare.

Viaţa nu mai e importantă decât dacă oferă ceva în schimb. Meriţi să trăieşti doar dacă demonstrezi că poţi fi util. Unde e planul lui Dumnezeu? Unde e iubirea despre care tot povestim? Unde e respectul pentru celălalt, prunc sau moş, slab sau gras, blond sau brunet?

Misiunea primită e uitată. Din simpli administratori ai creaţiei, dorim să devenim Şefi, dorim să stabilim noi dreptul la viaţă sau la moarte. Uităm de atâtea cazuri care nu au respectat Voinţa lui Dumnezeu şi au ajuns să sufere teribil.

În fine, să încheiem pe o notă mai optimistă, cu bucuria creştinului care ştie că are un rol important în această lume, nu doar să dea naştere la prunci (atenţie, nu conform ideii „câţi dă Domnul”, ci conform paternităţii responsabile) ci şi să apere şi să promoveze viaţa.

Am primit scânteia Divină, am primit Lumină, nu avem voie să o ascundem sub obroc, vorba Evangheliei. Suntem datori să transmitem Vestea cea Bună, să mărturisim concret credinţa noastră, să ne bucurăm de toate darurile primite: partener, comunicare, iubiore, tandreţe, plăcere, copii, etc. Nu le putem separa, nu le putem omite, nu le putem trunchia.

Tuturor, Sărbători sfinte şi fericite. Şi din tot sufletul pline de Pruncul Isus, fără de care Crăciunul e searbăd, cu clopoţei, becuri, Coca-Cola, sarmale şi cozonaci, însă sec, golit de conţinut. Şi un an nou mai bun, plin de speranţă.

Până data viitoare, să auzim numai de bine.

Pr. Titus Sas
Departamentul pentru Familie şi Viaţă

Note:

[1] McMillan, Dr. Beverly, Know the Facts Before You Choose. Former Abortionists Answer Your Questions About Abortion, Easton Publishing Companies,Jefferson City,USA

[2] Stössel, Pius, De ce plângi Miriam, p.84.

[3] C.B.C., Art. 2270

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site utilizează cookie-uri. Pentru a asigura buna funcţionare, pentru a îmbunătăţi utilizarea şi funcţionalitatea acestuia, pentru a personaliza conţinutul şi anunţurile, şi pentru a analiza traficul, asemenea majorităţii site-urilor, folosim cookie-uri. Dacă nu sunteți de acord, unele funcționalități s-ar putea să fie indisponibile. Puteţi oricând să vă schimbaţi sau să vă retrageţi consimţământul. Aflați mai multe detalii aici.
Accept
Nu accept