…Vă înmulţiţi?… (2): Avortul

Mergem mai departe în incursiunea noastră prin viaţa cotidiană, continuând analiza celei de a patra porunci primite de Adam şi Eva, aceea de a se înmulţi şi de a umple pământul. Spuneam şi în numărul trecut, repetăm şi acum, subiectul este unul extrem de vast, abordările fiind diferite. Probabil că nu veţi găsi o cursivitate în înşiruirea acestor articole, însă tot ceea ce va fi prezentat are legătură cu subiectul nostru de plecare.

Am văzut cum creşte şi evoluează copilul, de la primele clipe ale existenţei sale până în momentul naşterii, al venirii pe lume.

Din păcate, marea majoritate a copiilor nenăscuţi se află într-un pericol permanent de a nu ajunge să vadă lumina zilei. Din diverse motive, mama decide să renunţe la pruncul pe care-l poartă în pântec. Discuţia se extinde aici la nivel filosofic, antropologic, medical, teologic, etic, etc. Pentru a reuşi să atingem cât mai multe aspecte, pe înţelesul tuturor, iată o serie de întrebări şi răspunsuri care pot fi de mare ajutor atât pentru cei aflaţi în dubii, cât şi pentru creştinii autentici chemaţi să apere viaţa, să mărturisească concret relaţia lor de iubire cu Dumnezeul vieţii. [1]

CE ESTE AVORTUL? – Avortul reprezintă întreruperea sarcinii, în mod spontan sau provocat. Avortul spontan este adesea numit pierderea sarcinii. Avortul provocat întrerupe în mod artificial sarcina şi, în funcţie de vârsta sarcinii, determină metoda care va fi utilizată.

Cel mai întâlnit tip de avort indus îl reprezintă metoda aspiraţiei D şi C (Dilatare şi Chiuretare). Se foloseşte în cazul sarcinilor de până la 12 săptămâni, uneori la cele de până la 14 săptămâni. După această perioadă se foloseşte avortul D şi E (dilatare şi evacuare). În avorturile făcute după 20 de săptămâni (4 luni şi jumătate) sunt utilizate substanţe chimice care grăbesc contracţiile uterine: prostaglandine sau soluţii saline care omoară fătul şi grăbesc expulsia lui.

E AVORTUL DUREROS? – Da, pentru că intervenţia presupune dilatarea cervixului (colul uterin), ceea ce produce crampe dureroase. De obicei sunt administrate medicamente care să elimine acest dureri, însă pacienta este adesea trează în timpul intervenţiei. Un anestezic local este injectat în cervix, pentru a-l amorţi. Acest lucru ajută puţin.

APAR HEMORAGII? – Hemoragiile depind foarte mult de cât de avansată este sarcina. În avorturile sarcinilor de până la 12-14 săptămâni, hemoragia este mai. Hemoragiile care urmează avorturile sarcinilor de peste 14 săptămâni sunt mult mai abundente. Să nu uităm că, deşi în România, teoretic, nu se practică avortul copilului mai mare de două-trei luni, practic acest lucru se întâmplă. În acest caz se pot identifica chiar părţi ale trupului copilului.

SIMTE COPILUL DURERE ÎN TIMPUL AVORTULUI? – cu siguranţă DA. De la şase săptămâni, copilul are sensibilitate în jurul feţei şi gurii. La şapte săptămâni, copilul simte un ac împins spre el şi se fereşte. Dacă îi pui un instrument în mânuţă, copilul îl va strânge, deci e capabil să simtă obiectele.

ESTE AVORTUL SIGUR? – Avortul, ca şi alte intervenţii chirurgicale, comportă anumite riscuri. Există un risc de 10% pentru complicaţii minore: febră, hemoragii masive, crampe. Un avort din 500 este urmat de complicaţii serioase. Complicaţiile majore includ: perforări ale uterului, urmate de hemoragii; placentă rămasă în uter, cauzând astfel infecţii; leziuni ale intestinelor sau vezicii urinare, care necesită alte intervenţii chirurgicale; uneori se ajunge chiar la histerectomie.

EXISTĂ SENTIMENTUL DE CULPABILITATE POST–AVORT? – Marea majoritate a femeilor se simt vinovate, deşi timp îndelungat pot să nu recunoască acest lucru. Deşi prima reacţie este de eliberare, aproape fiecare persoană care a făcut un avort trebuie să facă faţă unui grad ridicat de vinovăţie, înainte de a se vindeca de această experienţă tragică. Mai tragic este că nimeni nu le informează pe bietele femei despre ceea ce o să li se întâmple, despre sentimentele de vinovăţie, despre lacrimile neînţelese, despre migrenele nejustificate, etc.

NU CUMVA AVORTUL E DOAR O ALTĂ FORMĂ DE CONTRACEPŢIE? – categoric NU. Aceasta e una din inepţiile promovate ani de zile în mintea femeilor din România. Din păcate încă e considerat forma cea mai răspândită de contracepţie. Diferenţa este una majoră: contracepţia reprezintă prevenirea apariţiei unei sarcini, avortul înseamnă suprimarea unei vieţi după ce aceasta a început deja.”

CE SE ÎNTÂMPLĂ CU TRUPURILE COPIILOR AVORTAŢI? – Iată o altă întrebare care ne arată o realitate abominabilă, lipsită de elemente etice: Majoritatea clinicilor folosesc saci de gunoi menajeri pentru a se scăpa de copii. Mai multe asociaţii pro-life din ţară şi străinătate au încercat să deschidă cimitire speciale pentru trupurile acestor copilaşi.

Ştim cu toţii ce se întâmplă cu copilul nenăscut în timpul avortului. E ucis, hăcuit în mod barbar, aspirat, chiuretat, aruncat la gunoi, lăsat să moară ca un câine într-o găleată infectă (nu exagerez de loc, am mai multe mărturii în acest sens!).

Dar mai există un personaj foarte important implicat în această ecuaţie: Femeia.  Să vedem ce se întâmplă cu ea. [2]

De vreo 20 ani, femeilor li se spune că avortul reprezintă o mică intervenţie, sigură, care nu provoacă probleme mari. Femeile au nevoie de avort pentru a obţine controlul total asupra fertilităţii lor, libertatea totală de a alege ce să facă cu vieţile lor. Avortul aduce un nou statut pentru femeie. În sfârşit femeile vor fi egale cu bărbaţii pentru că nu vor mai fi obligate să nască copiii nedoriţi. CEL PUŢIN ASTA LI SE SPUNE…

Indiferent de metodă, chirurgical sau medicamentos, avortul reprezintă o agresiune asupra corpului femeii. Metodele chirurgicale pot distruge fertilitatea, putând cauza infecţii imediate. Avortul chimic foloseşte diverse substanţe, periculoase pentru femeie, dureroase, care au efecte secundare de lungă durată asupra sănătăţii. După avort, femeile sunt predispuse la pierderi de sarcină sau la naşteri premature.

Avortul produce mult mai mult decât daunele fizice. El reprezintă un abuz asupra femeii. Lasă multe femei dominate de mânie, vinovăţie, regrete, lipsă de respect de sine, incapabile să se încreadă în alţii. Adesea după un avort relaţiile se destramă, multe femei rămânând astfel fără partener, fără copil, departe de părinţi. Avortul nu poate fi uitat. Pentru unele femei, adesea singure, tensiunea căreia trebuie să facă faţă după un avort este mult mai puternică decât cea creată de o sarcină nedorită.

Numărul de sarcini neplanificate a crescut serios odată cu legalizarea avortului în 1990, în ciuda răspândirii contraceptivelor gratuite. Ce s-a întâmplat cu controlul fertilităţii? Accesul facil la avort înseamnă că, dacă concepţia are loc, problema poate fi „rezolvată” rapid. În mod inevitabil, pentru vârste din ce în ce mai mici, activitatea sexuală creşte tot mai mult. Nici un mijloc contraceptiv – majoritatea sunt oricum abortive – nu este eficient total. Prin urmare apar tot mai multe sarcini nedorite. Din 5 sarcini, doar una este dusă la termen, adică 4 copii din 5 sunt ucişi!

Care este oare alternativa reală atunci când sarcina este nedorită,?

Alegerea se face între avort, cu toate efectele secundare de natură fizică şi emoţională, şi păstrarea sarcinii. Cei care au o relaţie apropiată cu femeia însărcinată ştiu că, dacă sarcina este păstrată, de la ei se va aştepta ajutor atât pentru ea cât şi pentru copil. Dacă femeia se decide să facă un avort, ei nu au nimic de făcut. Doar ea singură este implicată în avort. Şi tot singură trebuie să se descurce cu ceea ce va urma după.

Pentru partenerii egoişti, părinţi, prieteni, alegerea este simplă. Ei sunt cei ce fac alegerea, şi nu femeia. Uneori presiunea pusă asupra ei este mai blândă. Dar adesea nu este aşa. Libertatea de a alege este infimă atunci când cei care ar trebui să ofere iubire şi sprijin se îndepărtează, lăsând femeia să facă faţă singură problemelor. Accesul facil la avort a făcut femeile mult mai vulnerabile.

Sarcina schimbă viaţa femeii, fie că se ajunge sau nu la avort. E posibil să-şi facă planuri atunci când alege să păstreze sarcina, problemele şi bucuriile maternităţii putând fi anticipate şi pregustate. Însă avortul reprezintă o călătorie în necunoscut. Nimeni nu ştie cum se va simţi după avort, fie imediat, fie în viitor. Multe femei nu sunt pregătite pentru efectele distructive ale avortului.

Cei ce promovează avortul spun că pentru statutul egal al femeilor este necesar să existe avortul legalizat, sigur. Putem spune că femeile sunt egale cu bărbaţii, că au acelaşi statut, doar dacă se vor putea bucura de acelaşi acces la sex lipsit de scandal, de certuri, de care, chipurile, bărbaţii s-au bucurat în mod tradiţional de-a lungul secolelor.

În România, femeile au de 20 ani această şansă de a avea statut egal cu bărbaţii. Ce s-a întâmplat până acum?

Un număr mare de naşteri aparţin femeilor necăsătorite, incluzându-le aici şi pe femeile care au relaţii stabile, dar care au ales să nu se căsătorească şi care au sprijinul partenerilor în creşterea copilului. Dar, fără dubii, trebuie incluse aici multe mame care s-au opus avortului şi care s-au trezit că trebuie să se descurce singure.

În loc ca femeile să se bucure de libertatea sexuală pe care, vorba-vine, o oferă avortul, se întâmplă exact ceea ce îşi doresc bărbaţii cărora nu le pasă de partenere. Dacă un bărbat nu vrea să fie implicat, spune „E alegerea ta” şi se îndepărtează. Unele femei vor alege atunci avortul, dar multe vor respinge această alternativă tocmai pentru că ştiu care sunt urmările pentru ele, tocmai pentru că sunt conştiente de drepturile copilului.

Aceste femei curajoase observă adesea că, în afară de Biserică, de asociaţiile Pro-Vita, de grupările Pro-Life, nimeni nu-şi mai arată interesul în a le ajuta. Printre săracii din jurul nostru putem vedea multe mame singure cu copii. Sunt ele eliberate? Este oare apreciat statutul lor de mame, de femei? Nu. În schimb sunt criticate de anumite instituţii, de opinia publică, de mass-media, ca fiind o povară pentru societate.

Creşterea enormă a numărului de divorţuri a lezat statutul multor femei. Nimeni nu se întreabă care este legătura dintre divorţ şi avort. De ce? Dacă majoritatea relaţiilor, prieteniilor, se distrug după un avort, de ce n-ar distruge avortul şi căsătoriile? 50% dintre femeile care fac avort sunt căsătorite. 50 % dintre căsătorii sfârşesc prin divorţ. Există oare vreo legătură?

Statutul femeilor, în rolul lor unic de mame şi administratori ai casei şi familiei, n-a fost niciodată atât de coborât. Toate talentele pentru care femeile au fost atât de lăudate şi atât de mândre să le aibă – printre care şi acelea legate de familie, de cămin – sunt anulate oficial de către cei care promovează avortul. Exemplele feminine care ne sunt propuse spre admirare includ de obicei femei care susţin avortul, resping copiii şi sunt incapabile să menţină o relaţie.

Cum este prezentat statutul femeii în artele vizuale, mass-media, literatură?          Niciodată nu a fost mai multă violenţă, şi pornografie directă care să implice femeile şi copiii. Există o legătura teribilă între avort şi modul în care femeile sunt prezentate chiar şi în orele de maximă audienţă. Iar rezultatele sunt dintre cele mai odioase: violuri, crime, agresiuni fizice, limbaj deocheat, vulgaritate?

Destul cu aspectele negative ale subiectului de la care am plecat. Urmează să prezentăm Metoda Naturală de Reglare a Fertilităţii, să spunem câteva cuvinte despre contraceptive, despre sterilet, despre pilula de a doua zi, etc.

Până data viitoare, să auzim numai de bine.

 Pr. Titus Sas
Departamentul pentru Familie şi Viaţă

 Note:

[1] Dr. Beverly McMillan, specialist obstetrică-ginecologie

[2] Idei reluate dintr-un pliant oferit de asociaţia Life, Marea Britanie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site utilizează cookie-uri. Pentru a asigura buna funcţionare, pentru a îmbunătăţi utilizarea şi funcţionalitatea acestuia, pentru a personaliza conţinutul şi anunţurile, şi pentru a analiza traficul, asemenea majorităţii site-urilor, folosim cookie-uri. Dacă nu sunteți de acord, unele funcționalități s-ar putea să fie indisponibile. Puteţi oricând să vă schimbaţi sau să vă retrageţi consimţământul. Aflați mai multe detalii aici.
Accept
Nu accept