Acatistul Maicii Domnului

Dacă este Preot, începe zicând: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Poporul: Amin. Iar dacă nu este Preot, zicem: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Cristoase, Dumnezeul nostru, îndură-Te spre noi. Amin. Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului.
Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă (de 3 ori).

Tropar. Vers 8. Porunca cea cu taină luând-o întru cunoştinţă, cel fără de trup în casa lui Iosif degrabă s-a înfăţişat, zicând celei ce nu ştia de nuntă: Cel ce a plecat cu coborârea cerurile, încape fără de schimbare întreg întru tine. Pe care şi văzându-L în pântecele tău, luând chip de serv, mă-nspăimântez strigând către tine: Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

Preotul zice Ectenia mică:Iară şi iară…

Cu glas înalt: Că a Ta este stăpânirea, şi a Ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea: a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

(Dacă este Preot, cădeşte toată biserica, în timp ce strana cântă.)

Condac. Vers 8. Ţie, apărătoarei Doamne, mântuindu-ne din nevoi, pentru biruinţe, mulţumiri ţi-aducem, Născătoare de Dumnezeu, noi, servii tăi. Tu, care ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie:

Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

(Apoi se citeşte cu glas înalt aceste 6 icoase)

Icos I

Îngerul cel mai de frunte din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Şi împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, înspăimântatu-s-a şi a stat, strigând către dânsa unele ca acestea:

• Bucură-te, ceea prin care răsare bucuria; bucură-te, ceea prin care piere blestemul!
• Bucură-te, chemarea lui Adam cel căzut; bucură-te, mântuirea lacrimilor Evei!
• Bucură-te, înălţime la care cu anevoie ajung cugetele omeneşti; bucură-te, adâncime care nu te poţi lesne vedea nici cu ochii îngerilor!
• Bucură-te, că eşti scaun al Împăratului; bucură-te, că porţi pe Cel ce poartă toate!
• Bucură-te, stea care arăţi Soarele; bucură-te, pântecele dumnezeieştii întrupări!
• Bucură-te, ceea prin care se înnoieşte zidirea; bucură-te, ceea prin care ne închinăm Ziditorului!
• Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

Icos II

Ştiindu-se pe sine Sfântă întru curăţie, zise lui Gavril, cu îndrăznire: Minunea glasului tău cu anevoie se arată a fi primită sufletului meu; că naşterea zămislirii fără de sămânţă mi-o vesteşti strigând: Aliluia!

Icos III

Înţelegerea neînţeleasă dorind Fecioara să înţeleagă, strigat-a către cel ce slujea: din pântecele meu cel curat, cum este cu putinţă să se nască Fiu, spune-mi? Către care îngerul, cu frică însă strigând, aşa a zis:

• Bucură-te cunoscătoarea tainei sfatului celui negrăit; bucură-te, credinţa celor ce se roagă în tăcere!
• Bucură-te, începutul minunilor lui Cristos; bucură-te căpetenia poruncilor Lui!
• Bucură-te, scară cerească, pe care a coborât Dumnezeu; bucură-te, punte care treci la Cer pe cei de pe pământ!
• Bucură-te, minunea mult lăudată a îngerilor; bucură-te, rană de multă tânguire a diavolilor!
• Bucură-te, ceea ce ai născut lumina cea neapusă; bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce chip a fost!
• Bucură-te, ceea ce întreci cunoştinţa înţelepţilor; bucură-te, ceea ce luminezi minţile celor credincioşi!
• Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

Icos IV

Puterea celui Preaînalt a umbrit atunci spre zămislire pe cea nenuntită; şi pântecele ei cel cu bun rod, ca o ţarină dulce s-a arătat tuturor celor ce voiesc să secere mântuire, când cântă aşa: Aliluia!

Icos V

Având Fecioara în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul aceleia, îndată cunoscând închinarea ei, s-a bucurat şi cu sărituri, şi ca nişte cântări, a strigat către Născătoarea de Dumnezeu:

• Bucură-te, viţa mlădiţei celei neveştejite; bucură-te, câştigarea rodului cel fără de moarte!
• Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe lucrătorul cel iubitor de oameni; bucură-te, ceea ce ai născut pe săditorul vieţii noastre!
• Bucură-te, brazdă care ai încolţit înmulţirea îndurărilor; bucură-te, masă care porţi curăţire de prisosit!
• Bucură-te, ceea ce înfloreşti livada desfătării, bucură-te, ceea ce găteşti adăpostire sufletelor!
• Bucură-te, tămâie primită a rugăciunii, bucură-te, curăţire a toată lumea!
• Bucură-te, ceea ce eşti bunăvoinţa lui Dumnezeu către cei muritori; bucură-te ceea ce eşti îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu!
• Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

Icos VI

Vifor de gânduri de îndoială având înlăuntrul său, înţeleptul Iosif tulburatu-s-a privind la tine, cea nenuntită, socotind că ai fi fost ispitită de nuntă, tu, cea nepătată. Aflând însă că de la Spiritul Sfânt este conceperea ta, zis-a: Aliluia!

Condac. Vers 8. Ţie, apărătoarei Doamne…

Icos VII

Auzit-au păstorii pe Îngeri lăudând venirea lui Cristos în trup şi, ca la un Păstor alergând, văzutu-L-au, ca pe un Miel fără prihană în pântecele Mariei păscându-se şi, lăudând-o, i-au zis:

• Bucură-te, Maica Mielului şi a Păstorului; bucură-te, staulul oilor celor cuvântătoare!
• Bucură-te, apărătoarea de duşmanii cei nevăzuţi; bucură-te, deschiderea uşilor Raiului!
• Bucură-te, că şi cele cereşti împreună se bucură cu pământul; bucură-te, că şi cele pământeşti împreună saltă cu cerurile!
• Bucură-te, gura Apostolilor cea fără tăcere; bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de lupte!
• Bucură-te, temeiul cel tare al credinţei; bucură-te, strălucită cunoştinţă a harului!
• Bucură-te, cea pentru care s-a golit iadul; bucură-te, cea pentru care ne-am îmbrăcat cu preamărire!
• Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

Icos VIII

Steaua cea cu dumnezeiesc drum văzând-o Magii, mers-au pe urma luminii ei şi, ţinând-o ca o făclie, cu dânsa căutau pe puternicul Împărat; şi, ajungând pe cel neajuns, s-au bucurat, strigându-I: Aliluia!

Icos IX

Văzut-au pruncii Chaldeilor în mâinile Fecioarei pe cel ce cu mâna a zidit pe oameni; şi Stăpân cunoscându-L, deşi a luat chip de serv, s-au nevoit cu daruri a-I sluji şi a striga celei binecuvântate:

• Bucură-te, Maica stelei celei neapuse; bucură-te raza zilei celei de taină!
• Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înşelăciunii; bucură-te, ceea ce luminezi pe cunoscătorii Treimii;
• Bucură-te, ceea ce ai scos din domnie pe tiranul cel neomenos; bucură-te, ceea ce ai arătat pe Cristos Domn iubitor de oameni!
• Bucură-te, ceea ce ne-ai mântuit din servia străinului, bucură-te, ceea ce curăţeşti lucrurile spurcăciunii!
• Bucură-te, ceea ce ai şters închinăciunea focului; bucură-te, ceea ce ai schimbat văpaia patimilor!
• Bucură-te, povăţuitoarea înţelepciunii celor credincioşi; bucură-te, veselia tuturor neamurilor!
• Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

Icos X

Vestitori, purtători de Dumnezeu fiind Magii, întorsu-s-au în Babilon, împlinind profeţia Ta şi, vestindu-Te pe Tine, Cristoase, tuturor, lăsat-au pe Irod ca pe un mincinos, că nu ştia să cânte: Aliluia!

Icos XI

Strălucind în Egipt lumina adevărului, alungat-ai întunericul minciunii; că idolii aceluia, Mântuitorule, nerăbdând tăria Ta, s-au răsturnat; iar cei ce au scăpat de dânşii, strigat-au către Născătoarea de Dumnezeu:

• Bucură-te, îndreptare a oamenilor; bucură-te, cădere a diavolilor!
• Bucură-te, ceea ce ai călcat rătăcirea înşelăciunii: bucură-te, ceea ce ai vădit înşelăciunea idolească!
• Bucură-te, mare care ai înecat pe Faraon cel netrupesc; bucură-te, stâncă, ce ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă!
• Bucură-te, stâlp de foc, care povăţuieşti pe cei din întuneric; bucură-te, acoperământul lumii, mai întins decât norul!
• Bucură-te, nutremânt care înlocuieşti mana; bucură-te, slujitoare a sfintei desfătări!
• Bucură-te, pământul făgăduinţei; bucură-te, cea dintru care curge lapte şi miere!
• Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară.

Icos XII

Vrând Simeon să se mute dintru acest veac de acum înşelător, Te-ai lăsat lui, ca un prunc, dar ai fost cunoscut de el ca Dumnezeu deplin; pentru aceea, s-a mirat de înţelepciunea Ta cea negrăită, strigând: Aliluia!

Condac. Vers 8. Ţie, apărătoarei Doamne, mântuindu-ne din nevoi, pentru biruinţe mulţumiri ţi-aducem, Născătoare de Dumnezeu, noi, servii tăi. Tu, care ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie:

Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

Preotul: Iară şi iară…

Că Tu eşti Dumnezeul nostru…

Icos XIII

Arătatu-ne-a zidire nouă, Ziditorul, cel ce s-a arătat celor ce suntem făcuţi de dânsul: că din pântece fără sămânţă a răsărit, şi fără stricăciune, precum a fost, pe acela l-a păzit; ca văzând noi minunea, să lăudăm, strigând:

• Bucură-te, floarea nestricăciunii; bucură-te, cununa înfrânării!
• Bucură-te, ceea ce ai strălucit chipul Învierii; bucură-te, ceea ce ai arătat viaţa Îngerilor!
• Bucură-te, pom cu rod luminos, din care se hrănesc credincioşii; bucură-te, copac înfrunzit cu umbră bună, sub care mulţi se adăpostesc!
• Bucură-te, ceea ce ai născut povăţuitor celor rătăciţi; bucură-te ceea ce ai născut răscumpărător celor serviţi!
• Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept; bucură-te, iertarea multor păcătoşi!
• Bucură-te, veşmântul celor lipsiţi de încredere; bucură-te, iubire care întrece toată dorinţa!
• Bucură-te Mireasă pururea Fecioară!

Icos XIV

Străină naştere văzând, să ne înstrăinăm de lume, strămutându-ne mintea la Ceruri: că pentru aceasta cel Preaînalt pe pământ om umilit s-a arătat, vrând să tragă la înălţime pe cei ce-i strigă Lui: Aliluia!

Icos XV

Întreg a fost întru cele de jos, şi de cele de sus cu totul nu s-a depărtat Cuvântul cel necuprins: că dumnezeiască coborâre, şi nu mutare din loc, a fost naşterea din Fecioara cea chemată de Dumnezeu, care aude acestea:

• Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu cel necuprins; bucură-te, uşa tainei celei alese!
• Bucură-te, vestea îndoioasă a celor necredincioşi; bucură-te, laudă neîndoioasă a credincioşilor!
• Bucură-te, căruţă preasfântă a celui ce este peste Heruvimi; bucură-te, lăcaş preamărit al celui ce este peste Serafimi!
• Bucură-te, ceea ce ai adunat într-una lucrurile cele potrivnice; bucură-te, ceea ce ai împreunat fecioria şi naşterea!
• Bucură-te, cea prin care s-a dezlegat păcatul; bucură-te, cea prin care s-a deschis Raiul!
• Bucură-te, cheia împărăţiei lui Cristos; bucură-te, nădejde a bunătăţilor celor veşnice!
• Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

Icos XVI

Toată firea îngerească s-a mirat de lucrul cel mare al întrupării Tale: că, pe cel ce, ca un Dumnezeu, este neapropiat, L-a văzut om, tuturor apropiat, petrecând împreună cu noi şi auzind de la toţi: Aliluia!

Icos XVII

Pe retorii cei mult vorbitori, ca pe nişte peşti fără de glas îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, faţă de tine: că nu se pricep să spună în ce chip şi Fecioară ai rămas, şi să naşti ai putut; iar noi, de taina aceasta minunându-ne, cu credinţă strigăm:

• Bucură-te, lăcaşul înţelepciunii lui Dumnezeu; bucură-te, cămara purtării lui de grijă!
• Bucură-te, ceea ce pe filosofi îi arăţi neînţelepţi; bucură-te, ceea ce, pe cei măieştri la cuvânt, necuvântători i-ai vădit!
• Bucură-te, că au înnebunit întrebătorii cei cumpliţi; bucură-te, că s-au veştejit făcătorii de fabule!
• Bucură-te, ceea ce ai rupt vorbele cele încurcate ale atenienilor; bucură-te, ceea ce ai umplut mrejile Pescarilor!
• Bucură-te, ceea ce ne-ai scos dintru adâncul necunoştinţei; bucură-te, ceea ce pe mulţi întru cunoştinţă i-ai luminat!
• Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască; bucură-te, limanul celor ce călătoresc pe marea vieţii!
• Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

Icos XVIII

Vrând să mântuiască lumea, Cel ce toate le-a rânduit, pe sine însuşi vestindu-se, în lume a venit, şi Păstor fiind, ca un Dumnezeu, pentru noi om s-a arătat, ca şi noi: căci, chemând cu asemănarea pe cel asemenea, ca un Dumnezeu aude: Aliluia!

Condac. Vers 8. Ţie, apărătoarei Doamne, mântuindu-ne din nevoi, pentru biruinţe, mulţumiri ţi-aducem, Născătoare de Dumnezeu, noi, servii tăi. Tu, care ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie:

Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

Preotul: Iară şi iară…

Că Tu eşti Împăratul…

Icos XIX

Zid eşti al fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, şi al tuturor celor ce aleargă la tine: că Făcătorul cerului şi al pământului te-a gătit pe tine Curată, aşezându-se în pântecele tău, şi învăţând pe toţi să strige ţie:

• Bucură-te, stâlpul Fecioriei; bucură-te, poarta mântuirii!
• Bucură-te, Doamna făpturii celei înţelegătoare; bucură-te, dătătoarea bunătăţii celei dumnezeieşti!
• Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliţi cu ruşine; bucură-te, că tu ai învăţat pe cei lipsiţi de înţelegere!
• Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul minţilor; bucură-te, ceea ce ai născut pe semănătorul curăţiei!
• Bucură-te, cămara nunţii celei fără de sămânţă; bucură-te, ceea ce ai unit cu Domnul pe credincioşi!
• Bucură-te, ceea ce dintre fecioare ai fost bună nutritoare de prunc; bucură-te, haină de nuntă a sufletelor sfinţilor!
• Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

Icos XX

Nu ajunge toată cântarea, care va să se înalţe către mulţimea îndurărilor Tale cele multe; că de Ţi-am aduce Ţie, Împărate Sfinte, cântări la număr întocmai ca nisipul, nimic nu împlinim cum se cade, din cele ce ai dat celor ce strigă Ţie: Aliluia!

Icos XXI

Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, vedem pe Sfânta Fecioară, aprinzând lumina cea netrupească, călăuzeşti spre dumnezeiască cunoştinţă pe toţi, cu strălucire luminând mintea şi cu strigare, ca aceasta, se cinsteşte:

• Bucură-te, raza soarelui celui înţelegător; bucură-te, raza luminii celei neapuse!
• Bucură-te, fulger care luminezi sufletele; bucură-te, ceea ce îngrozeşti pe duşmani ca un tunet!
• Bucură-te, că din tine a răsărit strălucirea cea mult luminoasă; bucură-te, că ai izvorât izvorul cel ce curge cu ape multe!
• Bucură-te, ceea ce ai zugrăvit chipul spălării; bucură-te, ceea ce curăţeşti întinăciunea păcatului!
• Bucură-te, baia care speli conştiinţa; bucură-te, pahar care amesteci bucuria!
• Bucură-te, mirosul bunei miresme a lui Cristos; bucură-te, viaţa veseliei celei de taină!
• Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

Icos XXII

Vrând să dea iertare celor de demult, dezlegătorul tuturor greşelilor omeneşti venit-a Însuşi la cei ce se depărtaseră de harul Lui şi, rupând zapisul, aude de la toţi aşa: Aliluia!

Icos XXIII

Mărind naşterea ta, ca pe o biserică însufleţită toţi te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu; că în pântecele tău aşezându-se Domnul, Cel ce ţine cu mâna toate, a sfinţit şi a preamărit, şi pe toţi a învăţat să strige către tine:

• Bucură-te, locuinţa lui Dumnezeu şi a Cuvântului; bucură-te, Sfântă, ceea ce eşti mai mare decât sfinţii!
• Bucură-te, chivot poleit cu Spiritul; bucură-te, vistieria vieţii cea nesecată!
• Bucură-te, diademă scumpă a împăraţilor celor credincioşi; bucură-te, lauda cea aleasă a preoţilor celor evlavioşi!
• Bucură-te, turnul cel neclintit al Bisericii; bucură-te zidul cel nemişcat al Împărăţiei!
• Bucură-te, cea cu care se ridică biruinţele; bucură-te, cea prin care se surpă duşmanii!
• Bucură-te, vindecarea trupului meu; bucură-te, mântuirea sufletului meu!
• Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

Icos XXIV

O! Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul cel mai sfânt decât toţi sfinţii, primind acest dar de acum, scapă de toată nevoia şi scoate din munca ce va să fie pe toţi cei ce împreună cântă ţie: Aliluia!

Şi iar se citeşte Icosul I

Îngerul cel mai de frunte din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Şi împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, înspăimântatu-s-a şi a stat strigând către dânsa unele ca acestea:

• Bucură-te, ceea prin care răsare bucuria; bucură-te, prin care piere blestemul!
• Bucură-te, chemarea lui Adam cel căzut; bucură-te, mântuirea lacrimilor Evei!
• Bucură-te, înălţime la care cu anevoie ajung cugetele omeneşti; bucură-te, adâncime care nu te poţi lesne vedea nici cu ochii îngerilor!
• Bucură-te, că eşti scaun al Împăratului; bucură-te, că porţi pe Cel ce poartă toate!
• Bucură-te, stea care arăţi soarele; bucură-te, pânteclele dumnezeieştii întrupări!
• Bucură-te, prin care se înnoieşte zidirea; bucură-te, prin care ne închinăm Ziditorului!
• Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

Condac. Vers 8. Ţie, apărătoarei Doamne, mântuindu-ne din nevoi, pentru biruinţe, mulţumiri ţi-aducem, Născătoare de Dumnezeu, noi, servii tăi. Tu, care ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie:

Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

Apoi preotul zice Ectenia:

Îndură-Te spre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne, şi Te îndură spre noi.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea de păcate a servului (servilor) lui Dumnezeu (N.N.), şi pentru ca să se păzească sfânt lăcaşul acesta şi toate oraşele şi satele de ciumă, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi, şi pentru ca blând, milostiv şi lesne iertător să fie bunul şi iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, şi să întoarcă toată mânia care se porneşte asupra noastră, şi să ne scape de urgia care pe dreptate este asupra noastră, şi să se îndure spre noi.

Doamne îndură-Te spre noi. (de 3 ori.)

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare, departe, şi, îndurate Părinte, milostiv fii pentru păcatele noastre şi Te îndură spre noi.

Cu glas înalt:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Şi rugăciunile următoare:

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:

Preacurată Doamnă, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, care poţi face tot binele, primeşte aceste daruri, care se cuvin numai ţie, de la noi, nevrednicii tăi servi, ceea ce eşti aleasă dintre toate făpturile cereşti şi pământeşti; căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor şi prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu şi ne-am făcut vrednici de sfânt Trupul Lui şi de preacuratul Lui Sânge. Pentru aceea, fericită eşti de toate popoarele, cea de Dumnezeu fericită, mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită decât Serafimii fiind. Şi acum, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii tăi servi, ca să ne mântuim noi de tot sfatul celui înşelător şi de toată primejdia, şi să fim păziţi nevătămaţi de toată lovirea cea înveninată a diavolului, şi, până în sfârşit, cu rugăciunile tale ne păzeşte neosândiţi. Iar cu paza şi cu ajutorul tău fiind mântuiţi, mărire, laudă, mulţumită şi închinăciune pentru toate să înălţăm lui Dumnezeu, unul în Sfânta Treime, şi Făcătorului tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Altă rugăciune către Domnul nostru Isus Cristos:

O, mare împărate atotţinătorule, îndurate Doamne, Isuse Cristoase, Dumnezeul meu, iată, eu, mult păcătosul, cad înaintea Maicii tale celei cu totul nevinovate, Preacuratei Doamne, Fecioarei, Născătoare de Dumnezeu şi Stăpânei celei cu totul îndurate, care se roagă pentru tot poporul creştinesc şi pentru toată lumea, care Te-a născut cu trup pe Tine, Cristoase, Dumnezeul nostru, prin nespusă îndurarea Ta care o ai spre noi. Deci, pentru rugăciunile ei, Doamne, Isuse Cristoase, Dumnezeul nostru, arată spre mine, ticălosul, darul măririi şi îndurării Tale: dăruieşte-mi iertare de păcate şi mă fă vrednic de a fi părtaş Împărăţiei Tale, cu toţi sfinţii, în vecii vecilor. Amin.

(din cartea de rugăciuni “Calea mântuirii”, Editura Viaţa Creştină, Cluj-Napoca)