Parohia "Andrei Mureşanu" din Cluj-Napoca
"Dacă îl iubiţi pe Sfântul Iosif, imitaţi virtuţile sale!" (Sfântul Ambroziu)
GRUPUL DE FAMILII se reuneşte
LUNI, 8 octombrie 2012, ORELE 18.30
ÎN CĂSUŢA BIBLIEI
pentru a continua tema de luna trecută:
„Influenţele negative ale părinţilor”
INVITAT:
Andrei Madly – Tilly
Pr. Titus SAS,
tel. 0740218620, e-mail: xxltitus@yahoo.com
Fiind Anul Familiei, am decis să mă pornesc la drum, pe acelaşi teren mişcător al realităţilor cuplului. Bun, bun, dar despre ce?
Am ales iniţial un alt titlu pentru acest articol, dar am avut un moment revelatoriu şi l-am înlocuit cu unul preluat din filmografia hollywoodiană pentru a sublinia o realitate veche de când e lumea: mult prea des, relaţia bărbatului cu femeia este identică cu cea a câinelui cu pisica. Se urmăresc reciproc, se zgârie, fiecare e cel mai important, fiecare e cel mai deştept, se elimină reciproc, se critică, se bârfesc reciproc în cercul de prieteni, cunoscuţi, uneori chiar necunoscuţi, deşi ar trebui să se iubească necondiţionat şi pentru totdeauna, să se ierte, să treacă cu vederea neplăcerile produse, să nu pună la suflet frustrările mai mici sau mai mari, etc. Sper să nu supăr pe nici un iubitor de animale şi nici chiar animalele în cauză, pentru că mult prea des, mai ales la nivel de relaţie de cuplu, bărbatul şi femeia dau dovadă de o lipsă crasă de inteligenţă şi raţiune, coborând la un nivel mult mai scăzut decât cel al bietelor necuvântătoare.
M-am întors de câteva zile din concediu şi după ce am depăşit nostalgia zilelor petrecute la soare, în repaus fizic aproape total, am găsit momentul unei analize obiective a vacanţei petrecute cu familia. Cât de important e să te rupi de cotidian, de rutină, de stres, de persoanele toxice, de ceasul deşteptător, de facturi, de vecini care se apucă de lucrări de amenajare a apartamentului (a se citi dărâmat de ziduri, spart de faianţă, etc.), de computer şi posturile de televiziune care te bombardează cu inepţii, scenarii apocaliptice, conspiraţii şi politică. Cât de bine e să mai trăieşti un timp de calitate alături de partenerul de viaţă, de copii, să te bucuri de ciripitul păsărelelor, de soarele arzător, de odihnă, de un moment de relaxare, de o carte bună, de un somn în aer curat sau de un ceai cu gheaţă.
O analiză pertinentă a fenomenului mass-media în raport cu familia şi dezvoltarea ei presupune o provocare foarte serioasă de a păstra obiectivismul între un partizanat pro-mass-media (care consideră informaţia ca fiind absolut necesară, cât mai proaspătă, cât mai variată, cât mai relevantă) şi o poziţie care vede mai ales partea goală a paharului (promovarea non-valorilor, a bârfei, calomniei, pornografiei, limbajului suburban etc.).
Prin urmare va trebui să trecem în revistă ambele faţete ale problemei, cu inerentele legături cu viaţa de familie, cu dezvoltarea copiilor, a relaţiilor dintre membrii familiei, etc.
În perioada studenţiei, unul dintre profesorii de teologie numea televizorul „tabernacolul electronic”, semn al prezenţei constante în casele noastre şi semn al „adorării” pe care banalul ecran îi primeşte din partea consumatorilor. În condiţiile în care studii recente vorbesc despre mai bine de 6 ore petrecute zilnic în faţa televizorului, fina ironie n-ar mai trebui să mire pe nimeni.
Am ajuns deja la luna martie, lună dedicată vieţii şi demnităţii ei. Nu cred că mai e nevoie să trecem în revistă toată doctrina Bisericii privind viaţa, Creatorul ei, faptul că omul este nu creator şi stăpân ci administrator al ei, că omul are dreptul la viaţă şi este om din momentul conceperii, fertilizării, că avortul, eutanasia, eugenia, mentalitatea contraceptivă, reprezintă atentate la adresa demnităţii şi sanctităţii vieţii. Toate aceste elemente de doctrină şi teologie pot fi găsite în Catechismul Bisericii Catolice, într-o serie de documente magisteriale pe care le recomand cu multă căldură tuturor, de la mic la mare, de la clerici până la laici: Donum Vitae, Evangelium Vitae, Humanae Vitae, Familiaris Consortio, Caritas in Veritate, etc.
V-aş propune, prin urmare, o abordare scurtă şi sinceră a situaţiei actuale, cu plusurile şi minusurile ei, cu o accentuare a rolului nostru şi a exemplelor demne de urmat din jur.
În primul rând, practica pastorală mi-a demonstrat, fără urmă de dubiu, că foarte des nu ştim să postim, nu reuşim să intrăm în profunzime, cramponându-ne strict pe postul alimentar, fără a înţelege că postul nu e un scop în sine (o listă lungă de alimente la care am renunţat sau de fapte bune pe care le-am făcut) ci un mijloc de eliberare, purificare, care ne apropie de Dumnezeu.
În al doilea rând pentru că discutând cu tinerii am observat mari reticenţe faţă de post, motivate de faptul că e rezervat exclusiv celor în vârstă, care nu au altceva de făcut decât să se roage şi să postească, că cei tineri, având o viaţă activă, nu pot renunţa la proteine, glucide, lipide, etc. Din păcate pentru entuziasmul vârstei, se uită că anumite tipuri de „demoni„ (alcoolul, tutunul, lenea, minciuna, egoismul, hormonii, etc.) nu pot fi scoşi decât cu post şi rugăciune.
GRUPUL DE FAMILII SE REUNEŞTE
LUNI 13 FEBRUARIE 2012, ORELE 18.30
ÎN CĂSUŢA BIBLIEI
TEMA ZILEI: IUBIREA CONJUGALĂ
CUM ȘI CÂT NE-O MANIFESTĂM ÎN FAȚA COPIILOR?
INVITAT: DR. SEMPRONIA FILIPOIU
PR. TITUS SAS