…Vă mai înmulţiţi?… (3) Oare?

Ne oprim asupra contracepţiei, element atât de des întâlnit astăzi, care face actul intim infertil, permiţând cuplului să renunţe la procreere şi să se focalizeze exclusiv pe plăcere. Dacă ar fi numai atât, totul ar fi simplu, numai că, din păcate pentru amatorii, adepţii şi partizanii contracepţiei, trebuie atinse mai multe puncte nevralgice: considerente morale, efecte secundare, tipologie, mod de acţiune, etc.

Motivaţiile pentru a pleca într-o analiză a subiectului sunt multiple: poziţia Bisericii, care înfierează astfel de practici (şi totuşi nu lasă oamenii de izbelişte, să devină, cum spunea un „deştept”, „maşini de făcut copii”); ignoranţa publicului larg în faţa acestui subiect (din păcate tinerii cred că le ştiu pe toate, dar nu e aşa, a se vedea numărul mare de adolescente care recurg la avort pentru că metodele lor contraceptive au eşuat); bombardamentul agresiv pe toate canalele mass-media la o sexualitate exacerbată, lipsită de griji şi compromisuri, etc.

Subiectul e o provocare şi reală problemă chiar şi pentru feţele bisericeşti, mai ales în a-l înţelege, a-l explica şi a convinge penitentul sau auditorul (în cazul unei conferinţe) să renunţe la contracepţie şi să accepte ceea ce propune Biserica (o să vedem într-un număr viitor aceste aspecte, cu motivaţii beton şi explicaţii şi principii super-pertinente, care nu lasă urmă de dubiu vis-a-vis de grija Bisericii pentru manifestarea genuină a sexualităţii).

Trebuie să plecăm din start cu o explicaţie: contracepţia desemnează orice gest, instrument, substanţă care se opune concepţiei. Cu alte cuvinte e vorba de o „barieră” care împiedică spermatozoidul să ajungă la ovul şi să-l fecundeze. În această categorie strict contraceptivă trebuie să fie încadrate următoarele elemente: contracepţia empirică, prezervativul masculin şi feminin, lavajele vaginale, diafragma, spermicidele, bureţii. Cam atât, restul, cum vom vedea mai târziu, intră într-o altă categorie, cea a contra-gestativelor, care se opun gestaţiei, fiind deci avortive. Şi ar mai fi de vorbit despre legarea trompelor şi vasectomie, practici incluse de către Biserică în lista mutilărilor.

Într-un număr trecut vorbeam despre onanie, sau coitus intrerruptus, în care spermatozoizii nu au cum să ajungă la ovul tocmai pentru că nu ajung în vagin. E o metodă empirică, lipsită de eficacitate, frustrantă pentru ambii parteneri, una plină de „surprize”. La acest nivel stau mărturiile multor cupluri care s-au trezit cu bebe chiar dacă soţul a avut grijă să-şi „ferească” soţia. De ce? Pentru că lichidul de lubrifiere secretat de glanda Cowper din testicul în timpul preludiului poate conţine spermatozoizi, şi e nevoie de unul singur să fecundeze un ovul. S-a auzit de cazuri în care nici nu a fost vorba de un act sexual propriu-zis, mai mult de jocuri, şi a apărut o sarcină.

O altă metodă empirică, mai bizară, folosită în zona Asiei, este cea care presupune omorârea spermatozoizilor prin folosirea de către bărbaţi a unor chiloţi foarte strâmţi, a băilor foarte fierbinţi în zona genitală. Dacă temperatura urcă mult peste 37°C, spermatozoizii mor. De ce credeţi că ne-a lăsat Dumnezeu cu organele sexuale externe? De ce credeţi că medicii sugerează boxeri largi bărbaţilor cu probleme de fertilitate? În nici un caz nu dau idei nimănui, evident, ci doresc doar să expun situaţii concrete, să vedem împreună cât de ciudată e mintea umană, căutând soluţii bizare atunci când totul e simplu şi eficient (repet, vom vedea în curând metoda simto-termală de reglare naturală a fertilităţii.

Duşurile cu soluţii acide după finalizarea actului intim, metodă contraceptivă folosită la greu în perioada comunistă, presupun cam acelaşi principiu – suprimarea spermatozoizilor. Eh, mulţi au reuşit să scape şi să producă surprize.

Metodele de barieră presupun folosirea latexului pentru a împiedica accesul spermatozoizilor spre uter, trompele uterine, implicit spre fecundarea ovulului.

Poate cea mai răspândită metodă de barieră e prezervativul. Nu de alta, dar e de găsit „pe toate gardurile”, din alimentară până în farmacie, de la chioşcul de ziare până la aprozar. Ce este prezervativul cred că ştie toată lumea. Ce nu ştie lumea e că nu putem vorbi de „safe sex”, sau „sex sigur”, că prezervativul alunecă sau se rupe, deci nu e un contraceptiv eficient, că, din păcate, nu oferă protecţie împotriva Virusului HIV. Deci?

Mai rar apare utilizat prezervativul feminin, funcţionând pe acelaşi principiu al barierei, precum şi cupola sau diafragma, dispozitive de cauciuc care, măcar teoretic, acoperă colul uterin şi împiedică accesul spermatozoizilor. Spermicidele aplicate local, sau pe bureţi intra-vaginali, au rol de a inactiva spermatozoizii, împiedicând astfel fecundarea. Într-un pliant primit în farmacie ni se spune că aceste spermicide se vând sub formă de spray, gel, tablete, foiţe, creme, ovule. Avem imaginaţie, nu glumă?!

Ajungem acum la marea bombă – pilula contraceptivă, impropriu numită aşa tocmai pentru că se opune gestaţiei.

Pilulele” reprezintă cea mai întâlnită metodă contraceptivă modernă. Este una foarte comodă, ieftină, „sigură”, pentru „femeile moderne”, care nu au chef şi timp de pierdut să gândească lucrurile mai în profunzime, să aloce un sfert de oră analizării temperaturii şi mucusului cervical [1]. Ele au o carieră de urmat, soţi sau amanţi care nu ţin cont de perioada de ciclu în care se află partenera, etc.

Pilula a devenit accesibilă în anii 1960, câştigând o mare popularitate, după unele probleme iniţiale, pentru a deveni cea mai utilizată metodă de control, devenind un termen sinonim cu contracepţia.[2]

Peste tot ni se spune că aceste contraceptive orale constituie una dintre cele mai eficiente metode temporare contraceptive. Din 100 de femei, mai puţin de 3 vor rămâne însărcinate în timpul primului an de utilizare. Conform unor date statistice publicate, contraceptivele orale sunt folosite în lume de mai bine de 80 de milioane de femei.

Să vedem deci cum funcţionează, folosind şi unele noţiuni anatomice…

În fiecare lună, unul dintre ovulele produse de ovar se maturizează sub influenţa a doi hormoni, care nu provin din ovare: HSFHormonul de Stimulare Foliculară şi HLHormonul Luteinizant. Ei sunt produşi de glanda pituitară, de la baza creierului.

HSF controlează creşterea câtorva ovule lunar şi încurajează producerea hormonului sexual feminin – estrogenul, de către ovare. Când ovulele se maturizează, HL declanşează ovulaţia.

În urma expulzării unui ovul matur dintr-un folicul De Graaf, rămăşiţele din ovar se transformă într-o structură gălbuie, numită Corpus Luteum sau corp galben. Acesta secretă celălalt  hormon sexual feminin – progesteronul.

În condiţii obişnuite, endometrul (ţesutul bogat vascularizat care căptuşeşte uterul şi care este eliminat la menstruaţie, evident dacă nu a apărut o sarcină)  se maturizează sub influenţa estrogenului, până la mijlocul ciclului. Apoi are loc ovulaţia, şi progesteronul face ca endometrul să se îngroaşe, să acumuleze nutriente, pentru a putea permite nidarea ovulului fecundat. Pe măsură ce estrogenul şi progesteronul sporesc, nivelul HSF şi HL scade.[3]

Aici intervine efectul artificial al compuşilor activi din pilulele contraceptive, majoritatea lor conţinând hormoni sintetici (estrogeni şi progesteron).

Estrogenii blochează mesajul glandei pituitare către ovare, suprimându-se astfel ovulaţia. De fapt pe asta insistă producătorii, motivând caracterul contraceptiv al pilulei.

Progesteronul (progesteron sintetic) din pilule produce o blocare a acţiunii estrogenilor, menţinând mucusul cervical cu aspectul său iniţial, redus cantitativ şi gros – vâscos, practic o barieră în calea spermatozoizilor. În cazul în care unii spermatozoizi reuşesc să treacă prin bariera mucusului cervical, sunt împiedicaţi să treacă de bariera pe care o constituie celulele care înconjoară ovulul, şi dacă totuşi au trecut şi de această barieră, progesteronul împiedică formarea patului, a culcuşului necesar nidării oului fecundat şi dezvoltării lui ca embrion.[4] Prin urmare, efectul lor este evident unul avortiv.

În momentul de faţă, există în comerţ peste 60 de tipuri de contraceptive orale. Toate aceste produse, cu excepţia minipilulelor, conţin estrogeni, fie sub formă de mestranol, fie de ethinyl estradiol. Progesteronii folosiţi sunt: norethynodrel, norethindron, norethindron acetat levonorgestrel sau norgestrel.[5]

Dacă tot am enumerat atâtea detalii, haideţi să vedem şi câteva tipuri de pilule: BREVICON; DIANE – 35 (Contraceptiv oral pentru tratamentul sindromului de androgenizare la femei; ovulaţia este întreruptă; mucusul cervical rămâne vâscos, făcând dificilă ascensiunea spermatozoizilor; mucoasa uterină nu este pregătită pentru nidarea ovulului fecundat.[6]); FEMODEN; LOGEST; MICROGYNON 21; MODICON; NORYNIL; PROGESTIN; ORTHO NOVUM; TRIQUILAR, etc.

Nu putem trece mai departe fără a face o referire şi la contraceptivele trifazice, anticoncepţionale orale mai recent introduse pe piaţă, teoretic cu cele mai reduse efecte secundare: JEANINE (Lansat de compania Schering AG, Jeanine constituie „contraceptivul care reprezintă un nou standard de calitate în domeniul contracepţiei hormonale combinate”. Are următoarele calităţi: „siguranţă mare a efectului contraceptiv, efect antiandrogenic, control foarte bun al ciclului menstrual, efect favorabil asupra tenului şi părului şi efecte adverse mult diminuate”.[7]), TRIREGOL, TRIPHASIL, TRI – LEVLEN, TRI – NORINYL, ORTO – NOVUM 7 / 7 / 7, etc.

Şi un ultim tip de pilule pentru acest număr al revistei: MINIPILULELE. Acestea conţin doar progestin, având rata de eşec este foarte ridicată. Ni se spune că nu inhibă întotdeauna ovulaţia; acţionează mai mult asupra mucusului cervical, care devine ostil ascensiunii spermatozoizilor, şi asupra endometrului, pe care-l face nereceptiv la ovulul fecundat. Sunt, deci, clar contraceptive avortive.

Vă las să analizaţi cu atenţie cele spuse mai sus, pentru a putea continua cu alte detalii, la fel de incitante şi importante.

Şi încheind pe un ton glumeţ, la Radio Erevan se întreabă: „Care e cea mai bună metodă contraceptivă?”, „Un pahar de apă”. Ascultătorul întreabă „Înainte, sau după?”. Şi răspunsul senzaţional vine imediat: „În loc de”.

Până data viitoare, să auzim numai de bine.

 Pr. Titus Sas
Departamentul pentru Familie şi Viaţă

Note:

[1] Elemente ale reglării naturale a fertilităţii, metodă licită din punct de vedere moral, simplă, absolut sigură, nu doar pentru femeile cu un ciclu menstrual regulat, ci şi pentru cele care se tem că neregularităţile ciclurilor lor ar putea constitui piedici reale în aplicarea acestei metode.

[2] Wilson, Dr. Glenn, The Intimate Touch – A Guide to More Active Lovemaking for You and Your Partner, Guild Publishing, p177.

[3] Reuben, Dr. David, Tot ce ai vrut să ştii despre sex, dar ţi-a fost teamă să întrebi, Col. “Cărţi Cheie”, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 1999, p.279.

[4] Mândru Ungureanu, Maria, Sex şi Sexualitate, Ed. Medicală, Bucureşti, 1994, p.226.

[5] idem, loc. cit.

[6] cf. prospect SCHERING 1996800

[7] Cel puţin aşa spune articolul publicitar din revista ProTv Magazin, nr. 40 / 2003, 03.10-09.10.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site utilizează cookie-uri. Pentru a asigura buna funcţionare, pentru a îmbunătăţi utilizarea şi funcţionalitatea acestuia, pentru a personaliza conţinutul şi anunţurile, şi pentru a analiza traficul, asemenea majorităţii site-urilor, folosim cookie-uri. Dacă nu sunteți de acord, unele funcționalități s-ar putea să fie indisponibile. Puteţi oricând să vă schimbaţi sau să vă retrageţi consimţământul. Aflați mai multe detalii aici.
Accept
Nu accept