Etichetă: cuplu

Publicat pe

„…Creşteţi…” (3)

La începuturile călătoriei noastre prin universul atât de complex al vieţii de familie vorbeam despre porunca Domnului de a creşte împreună. Ne-am oprit asupra comunicării, relaţiilor socio-umane, transparenţei, asumărilor responsabilităţilor, relaţiilor cu prietenii şi părinţii, etc. Ajungem, în sfârşit să ne oprim asupra unui subiect delicat, mai ales din pricina pudibonderiei noastre şi, adesea, a ignoranţei – intimitatea în cuplu.

Relaţia intimă are două urmări pe care oricine le cunoaşte şi le poate anticipa: plăcerea şi procreerea. Despre procreere, despre paternitatea responsabilă, vom vorbi într-un număr viitor. De data aceasta ne limităm asupra plăcerii, asupra creşterii la nivelul intimităţii, asupra caracterului unitiv al sexualităţii umane.

Continuă lectura „„…Creşteţi…” (3)”

Publicat pe

„…Creşteţi…” (2)

Căldura alternează cu ploile serioase, concediile încep şi se termină, iar noi ne vedem de problemele noastre zilnice, sau lunare, şi, prin urmare ne întoarcem, precum am promis, la elementele care afectează pozitiv sau negativ viaţa de cuplu. Sunt multe de prezentat, de dezbătut, dar, mai important, multe aspecte concrete care trebuie să fie evitate sau aplicate în viaţa cotidiană.

Un element de bază pentru un cuplu care vrea să se dezvolte cu adevărat este iertarea. Greşim cu toţii, mai mult sau mai puţin, intenţionat sau nu. E important să ne recunoaştem greşelile, să facem tot posibilul să le evităm în viitor, şi mai ales să cerem sau să oferim iertare. Vorbeam numărut trecut despre muţenie, iar lipsa iertării este o cauză a ei. A greşi e omeneşte, dar mai uman e să ierţi din toată inima, şi mai ales să uiţi. De multe ori iertăm, trecem peste ofense, peste greşelile celuilalt, însă nu reuşim să uităm. Şi când avem ocazia, scoatem din nou totul pe masă: „Mai ţii minte ca mi-ai promis că o să ieşi cu copiii şi de fapt ai plecat cu prietenii la meci / cu prietenele la salonul de cosmetică? Mai ţii minte ce acuze mi-a adus mama ta? Mi-ai promis că te laşi de fumat / băut? Mi-ai promis că nu mai foloseşti cuvinte jignitoare la adresa părinţilor mei!” Etc., etc., etc.

Continuă lectura „„…Creşteţi…” (2)”

Publicat pe

„…Creşteţi…” (1)

Continuăm periplul nostru prin lumea plină de surprize şi de necunoscut a vieţii de cuplu. Bătrânii spuneau că doi parteneri ajung să se cunoască după ce „ling împreună un drob de sare”, respectiv după o perioadă însemnată de timp. Că e sau nu aşa, doar viaţa ne-o poate demonstra. Cert este că avem nevoie de cunoaştere, iubire, creştere împreună, pentru a putea vorbi de un cuplu reuşit, bine închegat, de fapt de o singură entitate, „un singur trup”.

Închegat într-un timp mai lung sau mai scurt, binecuvântat de Dumnezeu prin Sacramentul Căsătoriei, noul cuplu îşi începe viaţa adevărată. Nu e uşor să trăiesti alături de cineva, mai ales când ai fost obişnuit să te ocupi de tine însuţi / însăţi, să dormi singur în pat, să ai propriile tabieturi, orare de somn, filme favorite, etc. Distracţia abia acum începe, însă merită orice efort pentru a face cuplul să crească.

Continuă lectura „„…Creşteţi…” (1)”

Publicat pe

„…Dumnezeu i-a binecuvântat…”

Vorbeam în articolul trecut despre primii paşi pe care un cuplu îi face pe drumul definirii sale, pe drumul cunoaşterii partenerului. Au trecut tatonările, cunoaşterea s-a aprofundat, cei doi văd un drum comun la orizont, deci se pune problema oficializării relaţiei. Dar mai ales a binecuvântării ei, a primirii Sacramentului Căsătoriei.

Nu sunt un mare specialist în Teologie Dogmatică, Drept Canonic sau Liturgică, prin urmare nu vă aşteptaţi la un tratat exhaustiv despre Căsătorie, însă e necesar să prezentăm anumite consideraţii care să explice, care să sublinieze aspectele fundamentale ale relaţiei de cuplu care creşte sub mâna Domnului.

Prezenţa lui Dumnezeu, binecuvântarea Lui face relaţia diferită de un simplu parteneriat, o simplă amiciţie. Binecuvântarea face diferenţa.

Continuă lectura „„…Dumnezeu i-a binecuvântat…””

Publicat pe

„Dumnezeu i-a chemat…”

Vă propun, dragii mei, să ne oprim asupra celulei de bază a societăţii – familia, instituţie atât de lezată de mentalitatea modernă, de „trăirea clipei”, de lipsa de speranţă, de prognoză, de viitor. Pornim de la ceea ce Cartea Genezei ne oferă despre cuplul primordial, Adam şi Eva. „Dumnezeu i-a chemat, i-a binecuvântat şi le-a spus: Creşteţi, vă înmulţiţi şi umpleţi pământul” (Gen. 1, 28 ).

„Dumnezeu i-a chemat”, elementul iniţial, cel care aduce din două zări diferite pe cei doi membri ai cuplului, e unul care dă mari bătăi de cap. Un moment de cotitură în cadrul a două destine, un moment venit să schimbe desfăşurarea individuală a unei vieţi, un moment care-i cheamă pe cei doi la împărtăşirea în comun a vieţii, cu toate aspectele ei, pozitive sau negative.

Continuă lectura „„Dumnezeu i-a chemat…””

Publicat pe

„Vacanţă All-Inclusive”

Dragi cititori, începem în forţă noul an, şi evident o nouă serie de articole, canalizând şi de această dată atenţia şi eforturile noastre spre familie, spre viaţă, iubire, respect, comunicare, ş.a.m.d. Relaţia de cuplu are nevoie de îngrijire, de o privire obiectivă care să sesizeze eventuale probleme, cu soluţiile de rigoare. Avem nevoie să trăim fericiţi alături de persoana căreia i-am jurat iubire, alături depersoana cu care ne simţim împliniţi.

Să nu vă lăsaţi furaţi literalmente de titlu, nu intenţionez să fac reclamă vreunei staţiuni de schi sau vreunei locaţii exotice aflate la mii de kilometri depărtare de noi. Vreau doar să plec de la ultimul film pe care am reuşit să-l văd mai zilele trecute la cinematograf – Vacanţă All – Inclusive (Couples Retreat).

Continuă lectura „„Vacanţă All-Inclusive””

Publicat pe

Totul se plăteşte (I)

Am primit mai zilele trecute un „link” pe Internet pentru a asculta o prelegere a deja celebrei peste ocean Pam Stenzel, una dintre promotoarele abstinenţei în rândul adolescenţilor. O femeie energică, catolică convinsă, practicantă, mamă a trei copii, care bate drumurile Americii pentru a vorbi în licee şi colegii despre cât de importantă este castitatea, iubirea autentică şi Legea lui Dumnezeu.

Deşi nu m-am aşteptat la acest lucru de la America, ţara libertăţilor tâmpe şi a dreptului de a face ce vrei, agenda acestei doamne e blocată pe următorii doi ani, semn că lumea se deşteaptă peste ocean, căutând adevăratele valori. Deja au fost înfiinţate vreo 400 de asociaţii de tineri care au promis păstrarea castităţii până la căsătorie. Să fie oare învechiţi? Nu cred. Au înţeles cu adevărat ce e important în viaţă şi respectă o decizie solemnă luată spre binele lor.

Continuă lectura „Totul se plăteşte (I)”