GRUPUL DE FAMILII SE REUNEŞTE
LUNI 13 FEBRUARIE 2012, ORELE 18.30
ÎN CĂSUŢA BIBLIEI
TEMA ZILEI: IUBIREA CONJUGALĂ
CUM ȘI CÂT NE-O MANIFESTĂM ÎN FAȚA COPIILOR?
INVITAT: DR. SEMPRONIA FILIPOIU
PR. TITUS SAS
Săptămâna Căsătoriei – 7-14 februarie 2012
Anul 2012 – Familia, leagăn al vieţii
Parohia Andrei Mureşanu Cluj-Napoca
vă invită la cel mai mare eveniment din parohie dedicat cuplurilor căsătorite
SĂPTĂMÂNA CĂSĂTORIEI 7-14 FEBRUARIE 2012
În vremuri în care viaţa de familie este chiar şi în biserică tot mai expusă presiunilor, devalorizării şi destrămării, se cere o luare de atitudine, se cer oameni care pot şi doresc să readucă cuplul căsătorit în atenţie şi pe lista priorităţilor.
Ce vă propunem:
Continuă lectura „Săptămâna Căsătoriei – 7-14 februarie 2012”
Plan pastoral pentru anul 2012, dedicat familiei, leagăn al vieţii
1. Continuarea activităţilor curente desfăşurate la nivelul parohiei noastre:
Întâlnirea lunară a familiilor, ce are loc în fiecare a doua luni din fiecare lună, de la 18.30.
Echipa Maicii Sfinte „Ioan Paul II”, formată din 6 familii ce frecventează Capela Sfântul Iosif.
Întruniri tematice ale grupurilor de mame şi taţi / în fiecare miercuri, de la 18.30, iniţiativă susţinută în colaborare cu Asociaţia Ecclesia Domestica.
Celebrarea așa-numitelor nunți de aramă, argint sau aur prilejuite de diversele aniversări ale cununiei pentru mai multe cupluri din parohia noastră.
Continuă lectura „Plan pastoral pentru anul 2012, dedicat familiei, leagăn al vieţii”
Paternitatea responsabilă
Paternitatea umană se actualizează în mod responsabil în cadrul matrimoniului – familiei.
Unul dintre scopurile fundamentale ale căsătoriei este acela al perpetuării speciei, pentru că iubirea conjugală este fecundă prin însăşi natura sa, actul conjugal având două semnificaţii: sens unitiv (dăruirea totală şi definitivă a soţilor) şi sens procreativ (darul vieţii pentru o nouă fiinţă umană).
Se revelează astfel în mod evident demnitatea fiinţei umane, chemată să trăiască bunătatea şi fecunditatea cu care a fost înzestrată de Dumnezeu, să colaboreze cu Creatorul, participând ca părinte (mamă sau tată) la opera creatoare a lui Dumnezeu. (Gaudium et spes, 50).
Noua fiinţă umană reprezintă fructul iubirii conjugale (dăruirea reciprocă, totală, definitivă şi exclusivă între soţ şi soţie), reflectând iubirea dintre cele trei Persoane Divine, iubire ce devine fecundă în actul creaţiei.
„…Creşteţi…” (3)
La începuturile călătoriei noastre prin universul atât de complex al vieţii de familie vorbeam despre porunca Domnului de a creşte împreună. Ne-am oprit asupra comunicării, relaţiilor socio-umane, transparenţei, asumărilor responsabilităţilor, relaţiilor cu prietenii şi părinţii, etc. Ajungem, în sfârşit să ne oprim asupra unui subiect delicat, mai ales din pricina pudibonderiei noastre şi, adesea, a ignoranţei – intimitatea în cuplu.
Relaţia intimă are două urmări pe care oricine le cunoaşte şi le poate anticipa: plăcerea şi procreerea. Despre procreere, despre paternitatea responsabilă, vom vorbi într-un număr viitor. De data aceasta ne limităm asupra plăcerii, asupra creşterii la nivelul intimităţii, asupra caracterului unitiv al sexualităţii umane.
„…Creşteţi…” (2)
Căldura alternează cu ploile serioase, concediile încep şi se termină, iar noi ne vedem de problemele noastre zilnice, sau lunare, şi, prin urmare ne întoarcem, precum am promis, la elementele care afectează pozitiv sau negativ viaţa de cuplu. Sunt multe de prezentat, de dezbătut, dar, mai important, multe aspecte concrete care trebuie să fie evitate sau aplicate în viaţa cotidiană.
Un element de bază pentru un cuplu care vrea să se dezvolte cu adevărat este iertarea. Greşim cu toţii, mai mult sau mai puţin, intenţionat sau nu. E important să ne recunoaştem greşelile, să facem tot posibilul să le evităm în viitor, şi mai ales să cerem sau să oferim iertare. Vorbeam numărut trecut despre muţenie, iar lipsa iertării este o cauză a ei. A greşi e omeneşte, dar mai uman e să ierţi din toată inima, şi mai ales să uiţi. De multe ori iertăm, trecem peste ofense, peste greşelile celuilalt, însă nu reuşim să uităm. Şi când avem ocazia, scoatem din nou totul pe masă: „Mai ţii minte ca mi-ai promis că o să ieşi cu copiii şi de fapt ai plecat cu prietenii la meci / cu prietenele la salonul de cosmetică? Mai ţii minte ce acuze mi-a adus mama ta? Mi-ai promis că te laşi de fumat / băut? Mi-ai promis că nu mai foloseşti cuvinte jignitoare la adresa părinţilor mei!” Etc., etc., etc.
„…Creşteţi…” (1)
Continuăm periplul nostru prin lumea plină de surprize şi de necunoscut a vieţii de cuplu. Bătrânii spuneau că doi parteneri ajung să se cunoască după ce „ling împreună un drob de sare”, respectiv după o perioadă însemnată de timp. Că e sau nu aşa, doar viaţa ne-o poate demonstra. Cert este că avem nevoie de cunoaştere, iubire, creştere împreună, pentru a putea vorbi de un cuplu reuşit, bine închegat, de fapt de o singură entitate, „un singur trup”.
Închegat într-un timp mai lung sau mai scurt, binecuvântat de Dumnezeu prin Sacramentul Căsătoriei, noul cuplu îşi începe viaţa adevărată. Nu e uşor să trăiesti alături de cineva, mai ales când ai fost obişnuit să te ocupi de tine însuţi / însăţi, să dormi singur în pat, să ai propriile tabieturi, orare de somn, filme favorite, etc. Distracţia abia acum începe, însă merită orice efort pentru a face cuplul să crească.